cum sa trec peste infidelitatea lui?

SI eu am fost inselata dupa 3 ani de relatie tot cu colega lui de munca. Faza p***a la mine a fost ca nici nu mi-a spus. Am realizat tot asa, din faptul ca era mai distant pe o perioada de timp de cateva luni. Apoi intr-o zi a venit de la serv. mirosind a parfum de femeie. In acel moment mi-am dat seama cat de mult ma mintea si i-am controlat telefonul fara sa stie. Bineinteles ca i-am gasit tot felul de mesaje la adresa respectivei. Macar cu tine a fost sincer si ti-a spus! Incredere nu poti sa mai ai acum in el.. insa poate sa ti-o castige in timp daca tine suficient de mult la tine.
Eu iti recomand sa-l tii de proba asa fara sa stie. Il testezi ca sa te asiguri ca s-a schimbat. Intre timp tu sa ai grija mereu de tine si de copil, sa fii mereu ingrijita in ochii lui si sa incerci sa te gandesti mai mult la tine si la micile tale placeri, hobby-uri. Trebuie sa te simti si tu bine, nu?!

poti trece foarte simplu prin nebagare de seama...cu cat il iubesti mai mult cu atat iti va fii mai greu sa uiti...uneori barbatii inseala si din prea multa atentie...asa ca gandeste-te mai mult la tine...fiecare este pentru el...succes

Am citit sute de pagini pe tema inselatului, increderii, fidelitatii etc. pentru ca am vrut sa raspund la intrebari pe care le-am regasit si mai sus, in posturi: de ce pe mine, de ce mie, de ce noua. Nu am reusit sa gasesc aceste lamuriri, oricat de mult mi-as fi dorit. Realitatea cruda, dura, sta cam asa din punctul meu de vedere: un om care te-a inselat o data nu merita iertat, pentru ca o va face cu siguranta si a doua oara. In primul rand cel mai dureros este ca ti-ai pierdut increderea in el si aceasta cu greu si mari eforturi poate fi recastigata. In al doilea rand, noi, femeile, avem prostul obicei de a ne autoinvinovati, de a incerca sa gasim vina noastra, de a ne intreba "eu cu ce am gresit?" De cele mai multe ori nu ai gresit cu nimic. Poate, cel mult, cu faptul ca existi. De cele mai multe ori celui care inseala nu-i lipseste nimic, sau nu-i lipsesc lucruri esentiale. De cele mai multe ori este de un egoism infiorator, nu se gandeste decat la el si la satisfactiile pe care si le poate aduce siesi. Se crede neinteles, se crede victima, se crede martir pentru a-si gasi scuzele propriilor fapte fara fundament logic sau rational.
Cel care te-a inselat nu merita iertat. Pentru ca te va mai insela. Pentru ca nu te-a iubit suficient ca sa nu o faca. Pentru ca nu a fost in stare sa-si activeze functii tipic umane: constiinta, simtul datoriei, responsabilitate etc. Tentatii sunt peste tot si la orice pas. Diferenta dintre noi si animale este ca nu traim in virtutea instinctelor. Putem, pur si simplu, sa ne abtinem. Sau sa avem macar atata onoare si bun simt, incat sa fim in stare sa rupem o relatie inainte sa incepem sa inselam. A insela este sinonim cu slabiciune, imposibillitatea asumarii propriilor fapte, minciuna si tradare. Dincolo de asta, incearca sa te pui in situatie inversa: el te-ar fi iertat sau te-ar fi acceptat? Cu siguranta, nu.
M-am despartit acum doua luni de un om alaturi de care am stat 25 de ani si care in tot acest timp m-a inselat. Cu diverse femei. De fiecare data l-am iertat si de fiecare data am sperat ca nu se mai intampla. Unul dintre lucrurile pe care le regret enorm acum este ca nu am facut acest pas cand aveam 20 de ani, ci am asteptatat pana la 40. E cumplit de greu, dar pe de alta parte esti singura de care depinde sa traiesti toata viata cu o sabie a lui Damocles deaspura capului sau sa incerci altceva, poate mai bun si mai sigur pentru tine.

Nu o sa-ti dau sfaturi
O sa-ti povestesc pe scurt 2 intamplari asemanatoare.
Undeva in Romania, candva, intr-o zi de iunie, o tanara si frumoasa vecina era la noi in apartament; era putin distrasa si agitata si privea mereu prin vizor la usa apartamentului ei.
Deodata a zis"au venit" , a tras puternic aer in piept si a iesit, mergand in apartamentul ei.
Ce se intamplase: casatoriti fiind de cca 1 an, sotul , cerecetator in devenire, lucrand mult cu o colega biolog, a cercetat-o mai profund; sotia, viitor farmacist a aflat, au inceput discutii si reprosuri si toata partea urata a acestor situatii, care se consumau in liniste, intre peretii apartamentului lor. Atunci, cei doi biologi, venisera impreuna sa transeze problema: pleaca farmacista si ramane bioloaga sau iese bioloaga din scena. Dupa cateva ore de discutii, verdictul a fost: bioloaga iese din scena si farmacista ramane. Peste niste ani, au plecat din tara, biologul este azi profesor universitar la mai multe universitati si cercetator de succces in domeniul sau,farmacista este alaturi si il sustine, au un copil impreuna. Congresele si preocuparile comune au mai reunit uneori acel cuplu de o clipa, au mai retrait pote povestea lor, dar a fost povestea unei clipe( ce a durat cateva luni, dar ce-i cateva luni raportat la toata viata), minunate si pastrate ca atare intr-un colt al sufletului. Viata si familia e insa altceva, mult mai complex. Farmacista a avut grija sa pastreze discretia necesara, a inteles ca nu e singura care poate iubi acea persoana si a fost mandra si bucuroasa ca ea poate fi partenerul de viata si nu altcineva.

Uneori simti ca-l iubesti apoi il urasti : ura nu e decat o alta expresie a iubirii ! Nu urasti pe cineva la care nu tii !

mai sunt si alte povesti...
intr-o noapte un tanar sot vine acasa si-si gaseste sotia ...insotita in pat... de altul !
Umba noaptea prin oras si nu stie ce sa faca, isi spunea ca nu poate trece peste asta ca o iubeste dar nu poate accepta.
Urca intr-un taxi dupa cateva ore si-l intreaba pe sofer ce sa faca in situatia lui. Acesta-i spune: "ce a fost acum, nu e ultima data; daca o iubesti, ce iubesti, un loc anume sau o persoana ca intreg? ca vorbeste cu alti oameni , ca umbla prin lume , e permis dar un anumit moment de ... ratacire, nu?"
Lucrurile au decurs exact asa si discretia a fost cea care a slvat momente oarecum neplacute.

Anii trec, viata se duce inexorabil spre final, si e presarata cu multe; de ce sa fim inflexibili, sa spunem ca nu putem ierta; ce? Cu totii facem dus, nu? Si material si spiritual. Si apoi mai este si exemplul biblic cu piatra aruncata de cel fara de pata.

Un adolescent spune: "eu nu as putea sa accept ca sotia mea sa se uite la altul dar sa faca altceva"!
Peste un timp, "fura" prietena unui prieten si e foarte bucuros... o luna; dupa care afla ca fata e gravida !
Un intreg esafodaj de valori a fost rasturnat. Si se formeaza altul. Ancorat in realitate. Altul care-i permite sa poata duce o viata reala.

"Nu pot ierta", " nu pot trece peste" " nu mai am incredere" si altele asemenea, sunt doar minciuni pe care ni le spunem pentru a ne autoflagela, pentru a ne autoneferici !

Barbatii in general (si cad spun general ,ma refer la toti), sunt proectati genetic sa faca in asa fel incat ori ce ocazie de a perpetua specia se iveste sa profite de ia .Cineva spunea intr-un comentariu ca nu traim in virtutea instinctelor, asa este, dar trebuie sa spunem clar ca el este unul primar si este unul foarte greu de oprimat.Sunt si exceptii intradevar , dar procentul este prea mic pentru a putea crede ca sotul tau ar trebui sa faca parte din el. Cred ca 99 la suta dinre femei ,sunt inselate in relatiile lor cu persoana iubita, unele merg mai departe afland asta altele pun capat , depinde foarte mult de fiecare femeie in parte. Conteaza foarte mult numai si numai de tine, daca continui sa mergi mai departe sau nu.Sfaturile in asfel de cazuri sunt aproape inutile, iesti singura persoana care poate sa hotarasca ce va fi mai departe.Si eu am fost in situatia sa aflu ca persoana iubita ma inselat, dar am gasit puterea sa merg mai departe , am iertat dar nu am uitat, dar nici nu fac un mare caz din asta .Cu timpul vei trece peste asta ai sa vezi .Aveti grija de copilul vostru sa creasca frumos si cu ambii parinti alaturi, asta e cel mai important.Crede-ma ca vei avea puterea sa o faci

....daca il iubesti si ceea ce ai acuma in viata ta te multumeste...care-i problema?...e vorba de egoismul tau care nu poate sa accepte faptul ca omului a putut sa-i placa si altcineva ?...crezi ca esti singura femeie pe care a iubit-o si cu care a facut sex? ..banuiesc ca nu ...faptul ca pe tine te-a ales sa-i fii sotie si mama a copiilor lui nu-ti spune ca te apreciaza mai mult decit pe toate celelalte ?..de ce mentalitatea asta de proprietar asupra fiintei lui ?...fericire... iubire ...ce inseamna asta?..inseamna sa te bucuri de prezenta persoanei iubite si nu sa te consideri stapin pe viata ei...de ce il incluzi la capitolul"al meu" alaturi de vesela si de mobilier..?..ai grija de mentalitatea ta si abia dupa aceea judeca-l pe celalalt...intr-un cuplu niciodata nu exista un singur vinovat pentru problemele care apar ...ai grija de voi si de familia voastra si lasa restul sa se duca pe linga tine...considera ca este o "fosta" cum au mai fost si inainte sa-l cunosti ..si atit...

Sprijinul, increderea , respectul si munca multa sunt printre putinele lucruri ce mentin casnicia. Majoritatea oamenilor nu sunt brute, Io.Partenerii pot sa fie "ai lor" intre ei...si trebuie sa fie asa(bineinteles pana la cazurile de absurditate).Cuplul trebuie sa stea impreuna si la bine si la rau, la tristete si la bucurie...Daca se darama increderea...partenerii ar fi deja ca si singuri.Si , cel mai rau , sunt si mai expusi influentelor negative exterioare.
Maturitatea nu mai este copilarie, nu poti doar sa primesti...
Nikkoleta, nu te autodistruge si inceteaza cate putin sa gandesti negativ...pentru ca nu vei mai porni din loc.Ai grija de tine si de familie...caci vezi, daca nu tu...altcineva cine?
Discuta cu sotul tau deschis,nu-l ura pe ascuns, nu te victimiza de fiecare data cum se intampla ceva negativ in viata voastra de familie, incearca sa ignori cate putin gandurile negative, incearcati sa va cunoasteti cat mai bine intre voi.
Daca sotul tau regreta ceea ce a facut si-si doreste o viata de familie armonioasa, atunci o va demonstra...si nu numai prin cuvinte!
Inteleg ca-ti este foarte greu insa daca-l iubesti, il vei primi din nou alaturi si te vei stradui sa-ti cultivi increderea...astfel o sa-l incurajezi si o sa -l responsabilizezi.
Si, comunicati, fiti cat mai mult timp impreuna si petreceti-l cat mai calitativ si cat mai constructiv.

putem vorbi si de vanitate, de frica de noi insine, de orgoliu...
este si nevoia de testare a abilitatilor si a atractiei "fatale" a artei seductiei
in special barbatii sunt vanatori prin excelenta, dar in multe cazuri vanatul devine la randul sau vanat; sunt acei vanatori teribili, cu sinage inghetat, acele amazoane care ucid de dragul de a ucide si trec mai departe.
pescarul arunca plasa dar nu toti pestii cad in ea; unii fug cu momeala !

Chiar daca o sa-l ierti la fiecare cearta o sa-i amintesti asta, poate lucrurile o sa merga bine o vreme, treaba este ca daca te-a inselat o data o sa o faca si a doua oara sau poate ca nu, da nu o sa mai fie la fel cum era inainte,eu am trecut prin asta si stiu ptr ca am ajuns tot acolo adica la DIVORT decat sa ma macin si sa ma distrug am hotarat ca sa pun capat unei casatorii care nu-si mai avea rostu nu vroiam ca, copilul meu sa traiasca intr-o astfel de familie. Acum m-am linistit si este bine, chiar pot sa-mi vad de viata si sa o traiesc.Intr-un final tot acolo se ajunge chiar daca sunt impicati copii.

Si eu sunt casatorit de multi ani si va spun ca imi privesc sotia ca si in prima zi, putini pot spune asta daca incepi sa te uiti in ,,gradina,,altuia trebuie sa va puneti un semn de intrebare persoana de langa voi nu este cea care trebuie si normal ca atunci cauti si calci stramb eu va spun ca si barbat ca nu iti mai trebuie alta femeie cand ai ceea ce trebuie acasa fie ea cat de buna o fi nu hormonii va conduc viata poti sa-ti pastrezi pantalonii pe tine, cel mai sanatos lucru este sa pui capat unui lucru care nu mai merge ca sa nu-ti mai chinuiesti partenera sau parteneru.

Inteligent spus Mihai. Nikkoleta, iti recomand sa iai in calcul parerile masculine. Din pacate societatea asa e construita, poate e si un determinism biologic, barbatii isi permit, femeile sunt aspru judecate in caz de adulter. Dar pina la urma, daca simti ca din dragoste de copil au fost plecarile tale si s-a ajuns la ce s-a ajuns, tot din dragoste pentru copil mai dai o sansa lui, si copilului tata in fiecare zi. Incearca sa vezi toata povestea in avantajul tau. El e mai vinovat in fata ta decat tu in fata lui, deci va avea o motivatie sper sa fie in continuare un sot si un tata bun pentru a-si compensa greseala. Iesi din egoismul tau care iti zice ca tu erai aleasa lui, de ce a facut-o? Daca se mai repeta fie cu aceeasi sau cu alta, atunci poate e cazul sa o rupi. Dupa doua, vine trei, din trei se face obicei... :) Viata e prea scurta ca sa pierzi zilele in ganduri negre.

Posibil Andrei, apreciez enorm ceea ce zici, dar nu toti au nivelul tau de inteligenta si moralitate. Probabilitatea nu e chiar atat de mare ca o femeie va intalni un barbat ca tine, cu acest nivel de constiinta. Ti-as recomanda ca ideile tale sa le propagi in randul barbatilor in primul rand (ceea ce ai si facut deja), vei face un mare bine lumii intregi.

Lupul isi schimba parul, dar naravul ba!

Acest subiect a suscitat multe comentarii, deci e ""fierbinte" face parte din viata noastra cotidiana.
este un fel de boala a civilizatiei noastre.
daca analizam fenomenul prin prisma valorilor morale dobandite de fiecare, ideea ca partenerul sau partenera sa "ne insele" este oripilanta. Daca analizam insa echidistant, prin prisma tuturor adevarurilor morale care au existat si/sau exista pe pamant, cei 2 parteneri dintr-o familie, sunt entitati cu nevoi si trairi, cu sentimente si aspiratii profunde, mai mult sau mai putin diferite, dar niciodata identice.
A face sex in deplina libertate a fost candva normal; astazi este neacceptabil. Adulterul a fost si, in unele locuri mai este si azi pedepsibil cu moartea. Sunt extremele manifestarilor umane.
Asa cum stim, intotdeauna, calea de mijloc e calea buna.
Sunt femei care pur si simplu nu sunt facute sa aiba un singur barbat; George Sand, obligata sa traiasca cu un singur barbat, si-ar fi pus capat zilelor de tanara !
La fel si barbatii, unii cauta, altii nu. Dar si uni si altii pot deveni victime.
Cred ca multe femei sunt ranite de infidelitatea unui sot.... fidel ! Care a cazut in plasa unei femei. Si reciproc e posibil.
Cand ne casatorim, ne angajam unul in fata celuilalt si al Lui, Domnul Nostru, sa ne respectam si sa ne ajutam sotul/sotia. Apoi ce facem? il judecam, ne zbatem sa-l schimbam, sa-l determinam sa faca numai ceea ce ne place, ca numai acel lucru e bun si corect si "vaccinat"!
Daca vrem sa-l schimbam, insemna ca nu am luat persoana potrivita, nu?
Desigur, trebuie sa-i spunem ce credem cu privire la orice problema care ne priveste ca si cuplu, dar NU TREBUIE SA-L OBLIGAM pe celalalt sa fie identic ca noi, sa fie o clona.
Ba, ce am auzit de multe ori: " el/ea TREBUIEsa INTELEAGA ce vreau" Pai de ce ne-a dat Domnul gura si grai ?
In loc de concluzie: convietuirea in cuplu poate fi o binecuvantare sau un supliciu; intr-o parte este inteligenta, intelegerea, iubirea( nu cea de sine! ), respectul reciproc, masura in toate; in cealalta este ura, gelozia, iubirea de sine, egoismul, egocentrismul (ei sunt centrul universului si stapanesc adevarul absolut, au raspunsul ideal si perfect valabil in orice situatie).
Final: spui ca fumezi si mai mult: nu este si acesta un autosupliciu? Si, in plus, cand te apropii de copilul tau duhnind a tigara... nu cerd ca asta este imaginea pe care un copil vrea sa o aiba despre mama lui ! Visele sunt o prelungire a trairilor noastre zilnice; ce ai putea sa visezi daca te gandesti numai la un anumit tip de lucruri?
Aseaza-te la birou, ia o coala de scris, imparte-o in 2 si pune pe o coloana toate motivele care te motiveaza sa ramai cu sotul tau si pe alta coloana, toate motivele care te indeamna sa-l parasesti.
Tot ce am scris noi aici, nu conteaza. Conteaza ce vei scrie tu. Vei fi surprinsa sa vezi ca valtoarea de ganduri negre se potoleste, argumentele pro si contra o sa se adune extrem de greu si, in final, dupa ce vei fi scris vreo 40 - 50 de cuvinte ! o sa te simti eliberata si o sa poti judeca. Tu trebuie sa judeci, cu mintea limpezita. Ai curaj si vezi ca totul va fi bine!

intradevar e foarte greu momentul prin care treci. daca asi afla ca sotul meu ma insala cred ca asi muri. acum spun ca nu l-asi putea ierta, dar daca asi fi pusa in fata faptului implinit cred ca, pentru fetita noastra, i-asi mai da o sansa desi nu ar merita-o. pana la urma a gresi e omeneste, a ierta este divin. a doua oara cu siguranta nu m-ar mai vedea nici pe mine nici pe fetita. dar ce sa faci cu uitatul...?!?! nu e asa usor cand ai fost tradata si umilita. pana la urma tu sti cel mai bine daca poti sa traiesti cu gandurile si suspiciunile.
in concluzie, daca crezi in Dumnezeu, incearca sa faci tu un efort si sa mergi mai departe de data asta. dar cred ca trebuie sa stie foarte clar ca nu o faci pentru el ci pentru micutul vostru. spune-i ca daca se mai intampla, a doua oara nu il mai vede pe copil (de obicei asta ii sperie mai ales daca au o relatie foarte stransa cu mititeii).
cat despre sanatate, nu uita ca tu contezi in viata ta si nimeni altcineva. sanatatea ta e foarte importanta mai ales ca trebuie sa ai grija si de puiutul tau. daca tu nu esti sanatoasa si limpede, el va simti si va sufei si el alaturi de tine (si nu cred ca vrei asta).
Multa BAFTA!

scuze ca iti spun, dar daca te-a inselat o data, si a doua, a treia oara o va face pentru ca stie ca l-ai iertat si asa va face mereu. cel mai bine ar fi sa va despartiti. daca nu, suferinta va fi mai mare, va suferi si copilul pe viitor si nu are rost!