Postata de blacktulip cu 11 ani in urma.
Buna ziua,
Am nevoie de ajutor...De ceva timp am o problema care imi face viata un calvar. Sunt casatorita de un an si jumatate, 30 de ani,avem casa, bani suficienti sa traim decent. El e mai mare ca mine cu 20 de ani, dar pana acum catva timp am fost foarte fericiti. el a mai fost casatorit de 3 ori si are si copii, dar nu sunt in tara. Nu imi lipseste nimic, nu e violent, e tot ce-si poate dori o femeie, bland, cuminte, acasa devreme, echilibrat. Recent am aflat ca am probleme de sanatate, pietre la bila si dereglari hormonale destul de mari si dupa o perioada destul de plina de probleme in familie si stres (fara certuri intre noi, chestiuni colaterale) in care am rezistat eroic si nu imi dau seama cum am putut, am clacat.
Am inceput sa am atacuri de panica, simptomele unei depresii din care ma lupt zilnic sa ies, palpitatii , anxietati diverse si nu ma pot odihni, sunt hiperactiva, si una peste alta am slabit cateva kg bune pt ca nu prea pot sa mananc, am stomacul inchis...
in acelasi timp simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare, imi iubesc sotul dar ma cuprinde aproape zilnic o teama, panica de nedescris ca ne vom desparti, ca voi pleca, sau ca nu vom mai fi impreuna. De cate ori il privesc mi-e mfrica sa nu vada dubiile din mintea mea, care pana acum o luna nici nu existau...nu vreau sa ma despart de el, il iubesc, ma simt completa la pieptul lui...dar nu stiu de ce gandurile de a pleca, sau de teama ca se va rupe casatoria nu ma parasesc si ma panichez tot timpul, nu reusesc sa le inlatur din mine...nu mai am de ce sa ma prind in viitor, sperantele parca nu mai sunt, planurile imi e greu sa le fac desi avem si sunt frumoase...parca sunt de piatra in interior. Stiu ca dorinta de a fugi apare uneori si din monotonie sau din plictiseala, dar asa brusc, de azi pe maine? mi-e teama sa nu sufar de o afectiune psihica mai grava care sa ma faca sa pierd familia, care e tot ce am pe lumea asta. probabil nici nu as avea cu ce sa traiesc daca ne-am desparti, sau as trai jalnic si as regreta mereu ca am fugit stiind ca nu am niciun motiv sa o fac...poate nu sunt coerenta, dar starile astea ma aduc la disperare, nu vreau sa ma sinucid, dar nu maisuport tensiunea si lipsa de relaxare, e incredibil de greu sa controlez senzatia de frica si anxietate. Ne dorim un copil dar tot eu sunt cea careia ii e teama ca daca nu suntem impreuna peste ani ce fac singura...cred ca am nevoie de ajutor...sau macar de un sfat sa aflu ce se intampla cu mine si de ce am pierdut atat de brusc reperele si increderea in mine...incerc sa ma echilibrez in fiecare zi, sunt constienta ca sunt doar in imaginatia mea aceste frici, si nu sunt realiste dar revin obsesiv pana ma aduc la disperare...sunt dezamagita la servici, nu am niciun fel de satisfactie, nu ma simt implinita, nici nu prea am cum sa plec si sa o iau de la capat la job (lucrez la stat sub contract), eram ambitioasa, doream realizari dar cand vad ca nimic nu e pe merit nu mai am motivatie, parca m-am pierdut pe mine insami nsi nu reusesc sa ma regasesc dar nu vreau sa-mi pierd familia...sincer chiar nu stiu ce sa fac si cum sa procedez sa ma intorc la fericirea de dinainte de toate astea...
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ Am nevoie de ajutor
/.../
simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare
/.../
ma cuprinde /.../ dorinta de a fugi
/.../
am fugit stiind ca nu am niciun motiv sa o fac
/.../
cred ca am nevoie de ajutor /..."
__________________________________
Recunosti ca TU ai decis deja sa fugi? Si ca
TU esti in intregime responsabila ca ai ales
sa fugi?
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ am fugit stiind ca nu am niciun motiv sa o fac /..."
_____________________________________________________
Mi-ar placea sa intreb daca nu cumva aceasta decizie impulsiva (de
a fugi) isi are propriile beneficii? Mi se pare ca TU eviti astfel obliga-
tivitatea ierarhizarii variatelor dorinte care, daca sunt traite simultan,
pot intra in contradictie.
Daca se doreste, de pilda, o relatie care sa insemne ceva, bazata pe
iubire, atunci vor trebui negate o legiune de dorinte interpersonale,
cum ar fi cea de a cuceri, de putere, de seductie sau de subjugare.
Asumarea responsabilitatii deciziei - a actiona nu doar prompt, ci si
adecvat - inseamna sa alegi ceva si IN ACELASI TIMP sa renunti la
altceva. Altfel, riscam sa ne comportam asemenea unui copil care
vrea sa manance prajitura, dar vrea sa pastreze si prajitura intreaga.
:)
acum 11 ani
______________________
Deci, care-s alternativele?
Care-s prioritatile? Si ce
vrei? Sau ce iti doresti tu ,
pana la urma, cu adevarat?
Succes!
acum 11 ani
multumesc pentru mesaj, tie si celor care au avut ranbarea sa citeasca randurile mele...cred ca in ce ai scris tu ma regasesc cel mai bine, si de fapt contradictiile dintre dorinte si faptul ca nu sunt in stare sa-mi respect propriile alegeri m-au adus in acest punct...tot ce-mi doresc pe lumea asta e sa ies din starea asta, la fel de brusc cum am intrat intr-o fractiune de secunda...doar ca dupa ce ma auto-consiliez si ma repun pe directia buna o chestie mica, nesemnificativa ma readuce mai mult sau mai putin puternic in acelasi loc...crezi sincer ca e de fapt un comportament copilaresc? intr-adevar inainte de casatorie eram puternica, imi placea sa cuceresc, sa ma remarc, sa ma afirm etc, dorinte pe care acum nu le mai pot implini la acelasi nivel, adica este evident ca renunti la ceva pentru altceva, si practic daca ma gandesc rational si lucid nu imi lipseste nimic sa fiu fericita, decat nebunia asta care nu stiu cand si de unde a rasarit :P
multumesc oricum pt randurile tale
acum 11 ani
Liviu, multumesc pentru mesaj, tie si celor care au avut ranbarea sa citeasca randurile mele...cred ca in ce ai scris tu ma regasesc cel mai bine, si de fapt contradictiile dintre dorinte si faptul ca nu sunt in stare sa-mi respect propriile alegeri m-au adus in acest punct...tot ce-mi doresc pe lumea asta e sa ies din starea asta, la fel de brusc cum am intrat intr-o fractiune de secunda...doar ca dupa ce ma auto-consiliez si ma repun pe directia buna o chestie mica, nesemnificativa ma readuce mai mult sau mai putin puternic in acelasi loc...crezi sincer ca e de fapt un comportament copilaresc? intr-adevar inainte de casatorie eram puternica, imi placea sa cuceresc, sa ma remarc, sa ma afirm etc, dorinte pe care acum nu le mai pot implini la acelasi nivel, adica este evident ca renunti la ceva pentru altceva, si practic daca ma gandesc rational si lucid nu imi lipseste nimic sa fiu fericita, decat nebunia asta care nu stiu cand si de unde a rasarit :P
multumesc oricum pt randurile tale
acum 11 ani
scrie-mi un email la ***@yahoo si te ajut sa iesi din situatia asta in mod efectiv si rapid. Cauza sunt fricile din tine, probabil retraiesti inconstien ceva din copilarie
acum 11 ani
"Mintea inconstienta" este sau nu este a ta?
Iti (mai) apartine ea tie?
Sau a pus altcineva stapanire pe mintea ta?
______
Eu cred ca ar fi preferabil sa intelegem
"mintea inconstienta" mai degraba ca
pe un rezervor de experiente potentiale
(netraite), posibil a fi descoperite (adu-
se la viata), dar pe care noi insine am
ales sa le amanam ori sa ni le refuzam.
acum 11 ani
Buna ziua,
se pare ca traiti o stare de anxietate foarte ridicata; ati mentionat si de "dereglari hormonale destul de mari" - ati investigat aceste probleme? Luati un tratament? Dereglarile hormonale pot determina modificari de dispozitie, este important sa discutati despre asta cu un medic endocrinolog, iar acesta va v-a indruma, daca va fi cazul, catre un medic psihiatru.
Pe site-ul www.psyclinic.ro puteti descarca o brosura despre anxietate, care sper sa va ajute sa intelegeti mai bine aceste stari.
Multa sanatate!
acum 11 ani
blacktulip a scris : " ce se intampla cu mine?
/.../
simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare /..."
__________________________________
Simti ca-ti "fuge pamantul de sub picioare" pt.
ca in sufletul tau, TU ai ales deja sa fugi si su-
fletul tau e acum departe, dar picioarele/trupul
refuza sa tina pasul cu el; si te simti de fapt
divizata, pentru ca ai vrea sa fii libera, dar ai
totodata nevoie si de sens.
acum 11 ani
SALVAREA sta in increderea in dorinta
- Ce iti doresti, cu adevarat, acum? -
si in a profita de ceea ce este la inde-
mana: "aici si acum".
acum 11 ani
cred ca ar trebui sa fii deschisa cu sotul tau, acest lucru te va face sa te simti mai bine, frica nu va mai fi atat de mare, vei avea sprijinul lui si vei putea depasi mult mai repede atacurile de panica si ar fi bine sa discuti cat mai curand posibil cu un psiholog
acum 11 ani
blacktulip a scris: "Liviu... crezi sincer ca
e de fapt un comportament copilaresc?"
_______________________________
Imi imaginez ca tu insati preferi sa te
comporti intr-un mod copilaresc, iar
eu iti spun: fii iarasi copil si vei creste.
:)
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ tot ce-mi doresc pe lumea
asta e sa ies din starea asta, la fel de brusc cum
am intrat intr-o fractiune de secunda /..."
_____________________________________
Pe cat am dori contrariul, PSIHOTERAPIA este
o "cicloterapie" - un proces lung, greoi, in care
se insista in cadrul mediului terapeutic asupra
acelorasi chestiuni si ale carui rezultate sunt tes-
tate in mediul in care traieste persoana (care isi
doreste cu adevarat sa fie ajutata).
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ cred ca /.../ de fapt
contradictiile dintre dorinte si faptul ca nu
sunt in stare sa-mi respect propriile ale-
geri m-au adus in acest punct /..."
________________________________
RESPONSABILITATEA inseamna calitatea
de autor al unei actiuni; iar asumarea res-
ponsabilitatii e o preconditie a schimbarii
terapeutice.
Si acum, daca vom accepta omniprezenta
propriilor decizii, atunci ne vom regasi
ADEVARATUL SINE - sinele care
vrea un lucru mai mult ca altul.
:)
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ daca ma gandesc rational si
lucid nu imi lipseste nimic sa fiu fericita, decat ne-
bunia asta care nu stiu cand si de unde a rasarit /..."
_______________________________________
INIMA are logica ei pe care ratiunea nu poate s-o
inteleaga. Insa ma intreb daca putem numi asta
"nebunie". Oare asta sa fie?
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ intr-adevar inainte de casatorie
eram puternica, imi placea sa cuceresc, sa ma
remarc, sa ma afirm etc, dorinte pe care acum
nu le mai pot implini la acelasi nivel, adica este
evident ca renunti la ceva pentru altceva /..."
_________________________________
;) Copilul si prajitura. Hm... Pe de alta parte,
in incercarea ta de a evita solitudinea asu-
marii deciziei, imi imaginez cat e de tentant
sa cauti printre cuvintele mele indicii care
sa-ti ofere sugestii pentru deciziile tale. Si
totusi, e posibil sa descoperim ca asumarea
responsabilitatii conduce si la renuntarea la
credinta intr-un salvator suprem.
:)
acum 11 ani
_________________________________
Cand avem in vedere "grija fata de cineva" ,
lucrul pe care il "ingrijim" este autonomia sa.
Insa pot sa inteleg dificultatea de a fi propria-
ti mama si propriu-ti tata.
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ :P
multumesc oricum pt randurile tale"
____________________________
Intreb: Chiar asa?
:P
(Chiar oricum?)
Intrucat mi-ar placea sa intreb daca
nu cumva "ce nu te costa nimic, nici
nu valoreaza nimic"(?)
____________________________
blacktulip a scris (cu o zi in urma):
".../ parca sunt de piatra in interior /..."
____________________________
"Daca si cu parca.. .";
deci:
Ce SIMTI TU? (acum)
acum 11 ani
blacktulip a scris: ".../ multumesc /..."
___________________________
Iti multumesc si eu pt. oportunitatea
de a parcurge impreuna o secventa
de psihoterapie existentiala.
:)
Aici, acum : in calitate de psiholog,
am profitat de aceasta ocazie si
am utilizat cuvintele gasite la inde-
mana, pentru a realiza (atat cat mi-
a stat in putinta) un dialog cu scop
introductiv (informativ) dar si tera-
peutic.
acum 11 ani
Vezi si: //sfatulmedicului.ro/comunitate/anxietatea-si-fobiile/anxietate-la-doar-21-de-ani_46278
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua