Postata de dana05 cu 14 ani in urma.
plans facil, manie, stare generala p***a, impreuna cu anxietate si stare de tensiune interioara, sensibilitate excesiva la rejectie (respingere). - mancatul excesiv si castigul in greutate,tristetea sau lipsa de speranta ,un istoric de abuz sexual si fizic in copilarie ,senzatie de oboseala permanenta .astea sunt doar cateva simptome pe care le am.sunt copiate de aici dar pe zi ce trece vreau sa nu mai vad pe nimeni.vreau sa uit de tot si de toata lumea.cel mai bine este ca dureaza doar cateva minute si imi trece pt scurt timp si tot asa.ma enervez foarte repede si incerc sa ma controlez dar nu ma pot controla mereu.nimeni nu ma intelege.sotul meu niciodata nu ma asculta si mereu imi zice ca exagerez si nu are timp pt mine niciodata.mereu am impresia ca ma minte,si mereu imi spune ca ma iubeste dar nu il cred.nu simt ca ma iubeste.il vreau mai mult timp langa mine dar niciodata nu e.Ce sa fac sa am iar incredere?din adolescenta am fost mai mereu trista dar aveam mereu o buna prietena langa mine.ne-am mutat.nu avem prieteni,nu avem viata sociala,nu iesim niciodata in oras din lipsa banilor.nimeni nu ma intelege.nu vreau sa mai plang.Vreau ca sotul meu iubit sa fie langa mine.Il iubesc atat de mult
Adauga raspunsacum 14 ani
Din felul in care iti prezinti problemele imi dau seama ca ai reflectat mult asupra lor, probabil ai citit despre ele. Momentele scurte despre care vorbesti sunt un semn ca durerile pe care le-ai trait in trecut nu au fost inca recunoscute, au fost ingropate undeva si nu vrei sa mai privesti spre ele. Iti folosesti foarte multa energie pentru a le tine ascunse. De aceea, ramane prea putina energie pe care sa o folosesti pentru viata pe care o traiesti acum. Porneste de la tine insati, priveste-te cu dragoste si incearca sa te intelegi. Incearca sa-ti reconstruiesti trecutul cu ajutorul unui psiholog (se poate!) Mult succes!
acum 14 ani
nu stiu daca imi pot reconstrui trecutul.nu imi amintesc f multe.mai sunt episoade care imi revin in minte si imediat ma gandesc la ce e frumos in viata mea acum si nu la ce a fost.trecutul e trecut oricat de dureros ar fi.ca sa il reconstruiesc trebuie sa imi amintesc totul si exact asta nu pot face.nu vreau sa imi amintesc nimic.sunt sigura ca pot incerca sa cladesc un viitor mai bun.realizez ca nu sunt singura.am doi copii minunati si sotul meu chiar ma iubeste.am stat si m-am gandit f mult.este prima data cand recunosc ca cea mai mare teama a mea e sa nu imi pierd familia.sa nu imi pierd sotul.chiar daca imi resping sotul uneori el nu renunta si imi repeta mereu ca ma iubeste.imi este frica de singuratate dar stiu ca niciodata nu voi fi singura.doar am momente in care vreau sa fug de toti.dar ei nu ma lasa sa fug si nu pleaca de langa mine.
iti multumesc pt sfat dar nu vreau sa imi amintesc trecutul.
sincer iti multumesc
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua