Ce pot face?

Buna ziua! Va inteleg cred destul de bine. Si eu stau langa un barbat la care am apreciat mai mult alte calitati si am crezut ca viata sexuala e pe un plan secund, dar cu timpul imi dau seama ca doresc sa ma simt iubita, sa ma simt bine intr-o relatie sexuala si nici eu nu stiu cat timp va mai ....dura relatia noastra. Dvs. aveti un copil si e clar ca el si-ar dori sa-si vada parintii impreuna si fericiti. Poate sotul dvs este mai intelegator si daca ii explicati cum stau lucrurile, va intelege. Cred ca de aici trebuie sa incepeti. Apoi, cu timpul veti decide ce alte hotarari trebuie sa mai luati.
Eu va doresc numai bine si fiti puternica!

Multumesc!De discutat, am tot discutat. Problemele lui nu se rezolva. Am ajuns la stadiul in care imi e o mila teribila de el. Nu stiu ce voi face. Psihic nu mai rezist.
Un an nou mai bun tuturor!

E usor sa dam sfaturi sau sa aruncam cu vorbe. O persoana cand trebuie sa ia o hotarare e intotdeauna singura in fata problemei pe care o are. Ea va lua hotararea si isi va asuma consecintele. Oamenii din jur va pot da sfaturi dar intotdeuna din prisma cunostintelor pe care le au si experientelor pe care le-au trait. Numai dvs stiti ceea ce aveti de pierdut sau de castigat daca plecati de langa el. Va spun parerea mea personala: cred ca in prima faza ar trebui evitate deciziile radicale.
Chiar am auzit o replica intr-un film: "Cateodata trebuie sa facem lucruri care nu pot fi iertate ca sa putem merge mai departe".
Cred ca suntem datori fata de noi sa cautam fericirea dar si ca ea este o stare pe care o obtinem prin credinta si incredere in noi.
Solutii exista nenumarate: puteti sa consultati un psiholog, sa va separati pentru o vreme, sa amenintati cu divortul, sa va gasiti pe cineva, sa va retrageti in dvs pt o vreme, sa ignorati problema, sa nu renuntati si poate cu rabdare sa va ajutati sotul sa se schimbe. Dvs trebuie sa stiti care din solutii este buna si accesibila situatiei in care va regasiti. Fiti tare macar pentru fiul dvs, copiii simt intotdeauna cand exista tensiuni intr-un cuplu.

Buna seara, Mihaela!

Un sfat: daca ai ajuns sa-ti fie mila de sotul tau, atunci ia-ti inima in dinti si discutati despre posibilitatea divortului. Sa ma ierte Dumnezeu ca te sfatuiesc asa, dar ma regasesc perfect in situatia ta. Casatorita de 10 ani de zile, am ajuns in ultimii trei ani sa traim ca doi straini. E drept, noi nu am avut copii. Un an de zile, in interiorul meu s-a dus o lupta acerba. Ce sa fac? Sa divortez? Mi-e mila de el. Sa raman cu el? Dar, daca voi ramane, atunci ce voi face la 50 de ani, daca la 36 ma simt atat de "nefemeie", de nedorita, de mizerabil de trista sufleteste? Hmm, este trist, dar daca tu simti ca ai puterea de a-ti sacrifica anii pe care-i mai ai de trait alaturi de un barbat caruia nu-i pasa de dorintele tale, ramai. In cumplitul an al luptei mele interioare, cineva mi-a spus urmatoarele: "inchipuieste-ti ca trebuie sa ramai toata viata alaturi de el. Care este primul tau gand acum cand iti inchipui asta? Daca este gandul disperarii, al tristetii coplesitoare, renunta la relatia nociva". Mi-a fost enorm de greu, dar am hotarat sa divortez. Acum, desi sunt singura, lumea ma intreaba ce s-a intamplat cu mine? Am o mina de om linistit, impacat cu sine, arat mult mai bine, sunt mai ingrijita, etc.
Asa cum a spus cineva anterior, alegerea iti apartine. Copii sufera enorm oricum. Si atunci cand parintii divorteaza dar si atunci cand traiesc, cresc, se dezvolta, intr-o casa cu parintii care nu se iubesc. Este multa tristete....
Sanatate si intelepciune!

Va mulțumesc tuturor pentru răspunsuri! Inca nu am luat o hotarâre. Ceea ce ma reține e o imensa mila. Am trecut prin atatea impreuna... Inca ma lupt cu gandurile. Pe de o parte ma gandesc la viata mea, goala trista, urata, pe de o parte ma gandesc la el. Ce va face, cum se va descurca? Mi-a spus ca nu mea vrea sa cunoasca si sa intalneasca pe nimeni. Ca va sta singur. E deprimat, plange... E tare greu..El nu are prieteni, parinti, cu care sa discute, care sa il sustina.