Postata de Mihaela746 cu 12 ani in urma.
Buna seara!As dori un raspuns de la psihologii forumului, dar si de la cititorii care poate au trait situatii asemanatoare.
Sunt casatorita de 12 ani si am un baietel de 8 ani.Niciodata relatia sexuala dintre mine si sotul meu nu a fost una extraordinara, dar am zis ca celelalte calitati pe care le are vor suplini aceasta lipsa. M-am inselat amarnic.Anii au trecut, iar sexul a devenit aproape inexistent. A avut dintotdeauna probleme cu ejacularea , in sensul ca partidele au inceput sa dureze din ce in ce mai putin.Sunt inca tanara, am 37 de ani. Imi doresc tandrete, iubire. Nici la capitolul afectiune nu sta foarte bine. Simt ca nu mai rezist. Au trecut ani decand nu m-am mai simtit”femeie”, de cand nu m-am mai simtit iubita.Sunt cu moralul la pamant. In vara aceasta am facut si niste investigatii medicale la sani (mi-a apari=ut o secretie, dar deocamdata nu e nimic grav).
I-am cerut sa mearga la un medic, probleme medicale nu sunt.La psiholog refuza cu inversunare sa mearga.As vrea sa divortez. Imi doresc o viata normala, in cre sa am parte de iubire, de sex , de tandrete. Nu stiu ce sa fac. ma gandesc la copil, la modul in vare va reactiona.
acum 12 ani
Buna seara,
Va recomand sa apelati la serviciile unui psihoterapeut sau consilier psihologic pentru a va ajuta in cateva sedinte sa va decideti ce va doriti sa faceti. Oricum va recomand un proces psihoterapeutic de mai lunga durata pentru a va ajuta sa va adaptati la viata pe care o veti alege si sa incepeti sa va cunoasteti.
Este normal sa aveti nevoie sa fiti privita intr-un anumit mod si sa va simtiti iubita. Totusi, va recomand sa incercati sa vorbiti cu sotul dvs sa vedeti din ce cauza va tine la distanta, ce se intampla cu el si sa incercati sa ii explicati prin ce treceti dvs si sa ii spuneti ce ati avea nevoie.
acum 12 ani
Buna ziua! Va inteleg cred destul de bine. Si eu stau langa un barbat la care am apreciat mai mult alte calitati si am crezut ca viata sexuala e pe un plan secund, dar cu timpul imi dau seama ca doresc sa ma simt iubita, sa ma simt bine intr-o relatie sexuala si nici eu nu stiu cat timp va mai ....dura relatia noastra. Dvs. aveti un copil si e clar ca el si-ar dori sa-si vada parintii impreuna si fericiti. Poate sotul dvs este mai intelegator si daca ii explicati cum stau lucrurile, va intelege. Cred ca de aici trebuie sa incepeti. Apoi, cu timpul veti decide ce alte hotarari trebuie sa mai luati.
Eu va doresc numai bine si fiti puternica!
acum 12 ani
Multumesc!De discutat, am tot discutat. Problemele lui nu se rezolva. Am ajuns la stadiul in care imi e o mila teribila de el. Nu stiu ce voi face. Psihic nu mai rezist.
Un an nou mai bun tuturor!
acum 12 ani
E usor sa dam sfaturi sau sa aruncam cu vorbe. O persoana cand trebuie sa ia o hotarare e intotdeauna singura in fata problemei pe care o are. Ea va lua hotararea si isi va asuma consecintele. Oamenii din jur va pot da sfaturi dar intotdeuna din prisma cunostintelor pe care le au si experientelor pe care le-au trait. Numai dvs stiti ceea ce aveti de pierdut sau de castigat daca plecati de langa el. Va spun parerea mea personala: cred ca in prima faza ar trebui evitate deciziile radicale.
Chiar am auzit o replica intr-un film: "Cateodata trebuie sa facem lucruri care nu pot fi iertate ca sa putem merge mai departe".
Cred ca suntem datori fata de noi sa cautam fericirea dar si ca ea este o stare pe care o obtinem prin credinta si incredere in noi.
Solutii exista nenumarate: puteti sa consultati un psiholog, sa va separati pentru o vreme, sa amenintati cu divortul, sa va gasiti pe cineva, sa va retrageti in dvs pt o vreme, sa ignorati problema, sa nu renuntati si poate cu rabdare sa va ajutati sotul sa se schimbe. Dvs trebuie sa stiti care din solutii este buna si accesibila situatiei in care va regasiti. Fiti tare macar pentru fiul dvs, copiii simt intotdeauna cand exista tensiuni intr-un cuplu.
acum 12 ani
Buna seara, Mihaela!
Un sfat: daca ai ajuns sa-ti fie mila de sotul tau, atunci ia-ti inima in dinti si discutati despre posibilitatea divortului. Sa ma ierte Dumnezeu ca te sfatuiesc asa, dar ma regasesc perfect in situatia ta. Casatorita de 10 ani de zile, am ajuns in ultimii trei ani sa traim ca doi straini. E drept, noi nu am avut copii. Un an de zile, in interiorul meu s-a dus o lupta acerba. Ce sa fac? Sa divortez? Mi-e mila de el. Sa raman cu el? Dar, daca voi ramane, atunci ce voi face la 50 de ani, daca la 36 ma simt atat de "nefemeie", de nedorita, de mizerabil de trista sufleteste? Hmm, este trist, dar daca tu simti ca ai puterea de a-ti sacrifica anii pe care-i mai ai de trait alaturi de un barbat caruia nu-i pasa de dorintele tale, ramai. In cumplitul an al luptei mele interioare, cineva mi-a spus urmatoarele: "inchipuieste-ti ca trebuie sa ramai toata viata alaturi de el. Care este primul tau gand acum cand iti inchipui asta? Daca este gandul disperarii, al tristetii coplesitoare, renunta la relatia nociva". Mi-a fost enorm de greu, dar am hotarat sa divortez. Acum, desi sunt singura, lumea ma intreaba ce s-a intamplat cu mine? Am o mina de om linistit, impacat cu sine, arat mult mai bine, sunt mai ingrijita, etc.
Asa cum a spus cineva anterior, alegerea iti apartine. Copii sufera enorm oricum. Si atunci cand parintii divorteaza dar si atunci cand traiesc, cresc, se dezvolta, intr-o casa cu parintii care nu se iubesc. Este multa tristete....
Sanatate si intelepciune!
acum 12 ani
Va mulțumesc tuturor pentru răspunsuri! Inca nu am luat o hotarâre. Ceea ce ma reține e o imensa mila. Am trecut prin atatea impreuna... Inca ma lupt cu gandurile. Pe de o parte ma gandesc la viata mea, goala trista, urata, pe de o parte ma gandesc la el. Ce va face, cum se va descurca? Mi-a spus ca nu mea vrea sa cunoasca si sa intalneasca pe nimeni. Ca va sta singur. E deprimat, plange... E tare greu..El nu are prieteni, parinti, cu care sa discute, care sa il sustina.
acum 12 ani
Draga mea, fi pentru prima data in viata egoista! Lasa-l si cauta altceva, cu siguranta exista persoana care sa te faca sa vibrezi! Profita de tinerete si nu uita, poate ii faci un bine dandu-i libertatea. Sunt tanara, dar parintii mei au fost intr-un caz asemanator. Rezultatul? Doi oameni nefericiti. Alege libertatea!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua