Postata de darelia cu 13 ani in urma.
in urma cu multi ani am cunnoscut un baiat de care m-am indragostit nebuneste...
peste ceva timp am reusit sa fim impreuna , dar problema era k nu se putea desprinde de relatia trecuta, sau mai exact nu putea renunta la fata dinainte... si pentru asta a pendulat o vreme intre mine si ea, se intalnea cu amandoua . stiam de existenta ei , stiam k relatia lor nu mai functioneaza si k lui ii este mila de ea( pt k avusese o viata destul de zbuciumata in trecut- pierderea mamei , tatal bolnav).
el era cel care ma cauta la inceput , de fiecare data knd pleca de la mine imi spuneam k nu vreau sa mai aud de el , dar asta se intampla pana data viitoare. ..lucrurile au evoluat , adik am inceput sa ma iubeasca si el si de atunci a inceput perioada neagra in care el nu stia ce sa faca , atunci knd era cu mine isi dorea sa nu ne despartim niciodata , dar knd aparea ea... se schimba totul.daca el avea o putere foarte mare asupra mea , in fata ei era un mielusel , akolo lucrurile erau exact invers.
au fost doi ani in care in care am asteptat sa ia o decizie: pe mine sau pe ea.
la vremea aceea vedeam lucrurile putin deformate decat erau in realitate,unde totul era foarte tulbure.au urmat apoi...cilpe de cosmar, de ratacire voia sa plece de langa mine , sau de langa ea, insa niciuna nu il lasa - lacrimi , durere, etc. ii era greu sa plece si sa lasa in urma o fata care ii spunea toate acele lucruri care dor, care simteu sa rup ceva din el. ea era fata langa care a crescut , alaturi de care a invatat sa iubesca , eu eram altceva. s-a indragostit de mine nu pt cum aratam , ci pt ceea ce eram: vedea in mine un suflet pur , curat. descoperise altceva langa mine, se simtea barbat alaturi de mine. astfel au mai rtecut doi ani plini de durere in care eram impreuna o luna doua , apoi ne despatteam doua sapt , o luna ., pt k nu voia sa ma piarda pe mine dar nici pe ea.akm povestesc lucrurile aceste cu lejeritate , atunci insa...era cumplit: suferinta , nopti de cosmaruri, ma trezeam speriat din somn si nu mai puteam adromi,etc.
dupa o perioada am constatat k de fapt intre mine si ea era o competitie : trageam de el doar pt a nu fi cu cealalta, insa lacrimile contunuau. akm ...suntem impreuna, ea a hotarat sa-si vada de viata ei, dar eu mi-am dat seama k am pierdut prea mult timp din viata pt a alerga dupa el . din pacat in relatia noastra lipseste increderea, au fost multe minciuni in trecut .nu stiu ce sanse de reusita avem...
stiu unde am gresit , dar niciodata nu am avut puterea sa ma opresc , l-am iubit enorm , poate a devenit la un moment dat o obsesie, sunt lucruri care din exterior par umilitoare , dar atunci knd le traiesti ...le vezi altfel.
ironia vietii este k anul trecut knd eram despatiti am cunoscutr pe altcineva care ...m-a atras foarte mult , m-a facut sa ma simt importanta pt un barbat , dar din pacate ... totul s-a terminat knd a reaparut el in viata mea.akm regret enorm k nu am pus punct acestei relatii. nu stiu ce sanse avem sa salvam aceasta relatie , daca are un viitor dupa toate cate s-au petrecut...
nu este un golan ,este un am credincios,care ar face orice k sa ajute pe oricine.
se mai poate face ceva pt a salva aceasta relatie ?
am hotarat sa mergem impreuna la psiholog.poate cineva sa recomande un psiholog bun in sibiu?
acum 13 ani
E posibil ca iubitul tau sa fi fost mai mult un trofeu pentru tine decat un barbat cu care sa iti doresti sa traiesti tot restul vietii. Sau poate a devenit un trofeu pe parcurs.
Ceea ce trebuie sa faci este sa "sondezi" in interiorul tau si sa incerci sa iti dai seama ce sentimente nutresti pentru el. Daca il vezi ca pe barbatul vietii tale, ca pe un frate, ca pe un barbat oarecare etc. In functie de sentimentele tale vei sti ce decizie sa iei. Nu are rost sa ramai alaturi de cineva din alte motive decat dragostea (mila, nostalgia trecutului, obisnuinta, teama de despartire etc). Trebuie sa faci ce te face fericita.
Daca tu il iubesti, atunci incearca sa salvezi relatia. Terapia de cuplu ar putea sa va ajute. Dar nu o sa va dea sentimente. Ele trebuie sa existe deja. Terapeutul va va da solutii pentru convietuire etc, dar voi trebuie sa veniti cu sentimentele. Daca unul din doi nu (mai) iubeste, este in zadar.
Imagineaza-ti viata alaturi de el si poate asa vei sti mai bine.
Sarbatori fericite!
acum 13 ani
ms de com. adevarul este k imi e foarte greu sa uit tot ce s-a intamplat, toate restrictiile pe care a trebuit sa le accept pt a fi cu el , o multime de chestii pe care mi-a cerut sa la accept , sa tolerez . era un cosmar pt mine knd trebuia sa merg aksa la ai mei pt cateva zile pt k de obicei...se intalnea cu ea, aflam mai tz lucrurile acestea , sau eu nu voiam sa le aflu atunci. e k si cum a trebuit sa platesc prea scump relatia asta , iar dupa ce am obtinut-o mi-am dat seama k efortul a fost atat de mare incat m-a epuizat si nu ma mai pot bucura de ea.
akm ma enervez din orice pe el , am tendinta sa-i urmaresc atitudinile, sa interpretez tot ce face... si asta pt k asa m-am obisnuit : sa interpretez fiecare gest al lui , fiecare cuvant ,etc.
ceea ce s-a intamplat mi-a lasat urme adanci , mi-e teama k nu pot trece peste ele, imi sunt atat de vii in minte . si tottusi... dupa ce am luptat atat mi-e greu sa dau cu piciorul.
acum 13 ani
Ti-am zis ca nu are rost sa stai cu cineva din alte motive decat dragostea. Tu iti dai seama ca motivatia ta este "dupa ce am luptat atat mi-e greu sa dau cu piciorul"? Nu poti fundamenta o relatie pe asa ceva.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua