Postata de sevasta85446 cu 16 ani in urma.
Sunt casatorita , am 4 copii dar si probleme in casnicie,si ma simt depasita de situatie.Caracterul sotului meu ma infurie la culme si ma epuizeaza.Ma desconsidera si este de o duritate psihica care ma consuma intr-atat incat nu mai pot sa ma concentrez sa ma ocup de copii.Copii sunt de 11, 10, 7 si 4 ani.
Sotul meu imi ignora cu seninatate punctul de vedere,deoarece el considera ca stie cum e mai bine si nu are nevoie de parerea mea.Daca reactionez la lucrul acesta intr-un fel sau altul-icercand sa-i explic cu argumente sau alteori suparadu-ma, rezutatul este acelasi-el are dreptate.Ma simt ca o marioneta care nu are dreptul la un punct de vedere,sau mai bine spus al carei punct de vedere nu conteaza.Pe deasupra gaseste frecvent motive sa ma critice,uneori are dreptate pt. ca dupa ce ma streses si ma infuriu,nu mai pot gandi limpede si foarte des ajung la disperare navazand nici o iesire din cercul asta.O alta problema a fost si este cu familia lui; sunt niste oameni f orgoliosi si considera ca trebuie ca sotul meu sa fie la fel-am avut din partea lor parte de critici si nemultumiri destule.
Imi este ingrozitor de greu ca cel care ar trebui sa ne apere familia si cu care ar trebui sa conlucrez pt. cresterea si educarea copiilor,sa-mi fie dusman.Cel care trebuie sa ne protejeze, depune tot efortul sa ma depersonalizeze si asta se rasfrange si asupra copiilor.Durerea si frustrarea mea ma duce la disperare deoarece stiu ca el nu se va schimba asa a fost educat acasa, asa se traieste la ei si asa stie si el, iar pt el e bine asa.Eu nu am de ales decat sa accept sa fiu depersonalizata si batjocorita pt a nu ii face pe copii sa sufere din cauza unui divort.
Ma simt depasita si nu vad iesire,poate cineva oare sa ma ajute cu un sfat cum sa ies din asta ca eu nu mai vad nimic.......sunt blocata
acum 16 ani
In cazul in care alegi sa ramai impreuna cu el de dragul copiilor, dupa parerea mea nu-ti ramane decat un singur lucru: sa fii mai desteapta ca el, ca ei toti, si folosind metoda picaturii ( care consta in introducerea pic cu pic a schimbarilor in relatia voastra, in atitudinea ta fata de tine insuti, in acel tablou pe care si l-a format el despre tine si cerintele tale fata de el, s.a.) Unicul lucru ce-ti mai ramane e sa constientizezi cu adevarat cine esti tu, ce atitudine i-ti doresti din partea sotului si celor din jur, si sa ai curajul sa pui piciorul in pragul propriei vieti. Primesti doar ceea ce ceri. Iar cerintele nu uita ca se simt la mai multe nivele. Ceea ce se simte la nivel empatic e principal. Cuvintele au doar rol de concretizare a unor maruntisuri. Succes. Nu e usor sa o faci. Dar merita.
acum 16 ani
ma aliez si eu raspunsului de mai devreme mai constienta poate ca e foarte greu
Un lucru cred ca e cel mai important aici ;respectul tau fata de tine.Atunci cand tu il pierzi nimic altceva decat tot propriile forte ti-l aduc inapoi.Uneori chiar lucrurile mici pot contribui la asta Incearca sa te simti frumoasa ;da-ti cu un parfum bun fa-ti o cuafura noua iesi singura sau cu o prietena la o cafea ..sunt lucruri marunte care iti vor creste stime de sine abia atunci vei putea incerca sa o dobandesti pe a celorlalti.mai e un lucru f. important copii care vazand cum te trateaza tatal lor vor incepe sa o faca la fel...asa ca lupta si scrie ce parere ai...O problema impartasita e in parte rezolvata...
acum 16 ani
Draga mea,
Incearca sa te linistesti si sa gasesti puterea interioara sa ignori si tu pe cat posibil rautatile evidente ale sotului tau. Vezi-ti de treburile tale cu mult calm si siguranta si nu iti lasa partenerul sa te discrediteze. Nu trebuie sa te justifici. Justificarile prelungite te vor transforma intr-un om supus greselii. Nu mai raspunde la critici si nu arata in nici un fel ca-ti pasa de ele. Daca sotul tau are solutii mai bune pentru problemele pe care le rezolvi tu, poti chiar sa-i oferi sansa sa le aplice. Dar cu mult calm si rabdare. Copii isi vor da seama cu timpul ca tatal lor isi jigneste mama, dar trebuie sa gaseasca in tine un om puternic. Trebuie sa exploatezi orice situatie din viata voastra (a ta si a copiilor) sa fiti prieteni. Incearca sa le faci mici bucurii sau sa va faceti o rutina placuta impreuna: mergi cu ei de exemplu, vineri,dupa scoala la film sau sa mancati impreuna o prajitura undeva unde le place lor. Nu trebuie sa argumentezi nimic sotului tau: este evident ca se joaca cu nervii tai. Nu este dur psihic, esti tu sp***a. Dar trebuie sa gasesti putere sa treci peste atitudinea lui, macar de dragul copiilor. Si nici nu merita sa-ti pese de parerea familiei lui, vis-a-vis de tine. Ar trebui sa stralucesti cand te intalnesti cu familia lui, sa pari indragostita de sotul tau, de acord cu el tot timpul si indiferenta la criticile lor. Pana la urma, tu care traiesti zi de zi cu familia ta stii ce e mai bine pentru ei. Si daca cineva nu e de acord cu viata ta, macar o zi sa-ti ia locul sa simta cu adevarat cum este sa fii mama a patru copii.
acum 16 ani
Calmeaza-te te rog si ocupa-te de copii
acum 16 ani
nu iubita nu esti blocata scuzami expresia cred ca si tu te-ai complacut asa esti o finta vie si in primul rand esti mama copilor lui deci tu trbuie sa ai o conversatie serioasa cu sotul tau dar cred ca nu existacomunicare si chiar daca o aveti el este sefu sau are dreptate tu ar fi trebuit sa fi mai autoritara si cu socrii sa nu se mai bage in familia ta iti spun din propria experienta capovestea mea a fost ca a ta dar totul a depins de mine pana am pus picioru in prag si am spus gata si el sa schimbat si tin sa precizez ca socrii au stat cu mine in casa pina acum 1an si sau mutat la alegerea sotului meu ca eu am zis ori cu mine ori cu ei si daca vrei si tu poti sa te impui iti doresc sanatate pshic in primul rand si o sa ajungi sa te pretuiasca el dar acum poate nu isi da seama sotul tau cite sacrifici faci sa fiti o familie
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua