Despre interferon

Buna seara

Si eu am Hepatita C. Azi am inceput tratamentul cu interferon, ribavirina si telaprevir(Incivo)
Este vorba de tripla terapie cu care ne ameninta cu aprobarea guvernantii nostrii prin includerea in noua lista de medicamente compensate
Nu am inca nicio reactie adversa.Totusi sunt un pic ametit dar atat.
In Olanda nu se administreaza Incivo?
In Romania Incivo nu este compensat dar mi l-am cumparat( este foarte scump ptr noi romanii), dar in restul Europei se compenseaza si mai sunt si alte scheme de tratament cu rate de succes mai mari decat dubla terapie cu interferon si Ribavirina.
Conform studiilor, rata de vindecare cu tripla terapie este de cca 75 %
Sper sa ma clasez in cei 75 %
Va urez tuturor celor care va tratati sa vi se negativeze viremia
multa sanatate

Mihai

Hepatita C
Anul naşterii: 1987. Locul naşterii: Laboratoarele Chiron-Corporation (care au făcut deja miliarde de dolari cu testul anticorpi HCV). Certificatul de naştere emis în baza unui test anticorpi, care a fost realizat în felul următor (ca să vezi cum se pot face bani adevăraţi în zilele noastre): s-a recoltat sânge de la un pacient bolnav de hepatită non-A-non-B (numele iniţial al hepatitei C) care a fost injectat de către „zeii“ de la Chiron în cimpanzei. Testul anticorpi este patentat (fapt care aduce firmei Chiron miliarde de dolari), este efectuat unuia sau altuia dintre pacienţii care prezintă o creştere a valorilor transaminazelor, şi se dă sentinţa definitivă : Hepatită C. Perioadă de latenţă maximum 30 de ani. Adică un fel de ghicit în cărţi a la « Mama Omida » : văd eu aici un Crai de Tobă, şi peste 30 de ani o să te îmbolnăveşti de ficat.
Trebuie să recunosc că cei de la Chiron, şi nu numai ei, sunt mai tari decât Fraţii Grimm la scirs poveşti de adormit copii. Şi eu atunci când am aflat prima oară de hepatita C şi am citit frumoasa poveste descrisă prin cărţile de aşa-zisă “pop**arizare”, am crezut că-i aşa cum scrie acolo, şi m-am îngrozit. Dar mie mi-a trecut. La Dumneavoastră cum e ?
Transaminazele, în mare măsură pot fi crescute atunci când o persoană consumă regulat alcool în cantităţi mari sau când consumă droguri (peste 80% dintre « morfinomani » sunt şi HCV pozitiv !).
Desigur că ele pot fi crescute şi ca urmare a unor alte afecţiuni care implică ficatul sau a unei medicamentaţii pentru o altă afecţiune, medicamentaţie care este prelucrată în primul rând de către ficat. Deci se ridică întrebarea : ce anume îmbolnăveşte ficatul, virusul sau consumul de droguri şi alcool, toxinele şi medicamentele? Caci dacă de fapt este vorba despre droguri şi alcool, atunci perioada de latenţă de 30 de ani se explică perfect. După o noapte de beţie, ficat este desigur afectat dar îşi revine repede. După 20-30 de ani de beţii zilnice, cam ce ar trebui să mai rămână din ficat? Cel puţin din punct de vedere logic, un “virusache” simpatic, care stă răbduriu într-un colţ, cu ochii pe calendar, să vadă dacă au trecut cei 20-30 de ani, ca să poată şi el scoate capul afară, chestia asta mi se pare o glumă proastă.
Doar că, aşa cum spunea Tolstoi: “Omul este mai degrabă gata să moară, decât să renunţe la proastele sale obiceiuri”. Aşa că pentru mulţi dintr noi, este mult mai comod să dai vina pe un virus inexistent şi pe o soartă crudă, pe un dentis neglijent sau pe un transplant de sânge făcut în Odorheiu-Secuiesc (iar sunt ungurii de vină, nu?), decât să cauţi adevărata cauza în propriul tău comportament.
La început se putea citi în presă despre hepatita C: pericolul subestimat, noua epidemie, tăcută şi agresivă, etc. mai nou se întâlnesc uneori articole cu un titlu de genul: “Pericolul hepatitei C a fost totuşi exagerat?”
Profesorul Manns din Hanovra, iniţial unul dintre cei care au descris cele mai teribile scenarii în legătură cu epidemia hepatitei C, ne spune mai nou că având în vedere cele mai noi cercetări (uneori mi se face greaţă când aud formularea asta) precum şi raportul Costuri-Eficienţă, terapia hepatitei C devine relativ contraindicată! Adică? Costă prea mult şi nu-i de mare folos, aşa că …. Uitaţi-o. Aceste aprecieri se bazează pe un recent mare studiu efectuat de Seef et al. şi publicat în « Annals of interal medicine », care a cercetat conservele de sânge al recruţilor americani care fuseseră conservate (prin frig) cu 45 de ani în urmă. Studierea persoanelor respective, după 45 de ani a arătat că cei al căror sânge fusese testat HCV-pozitiv nu se deosebeau, în ceea ce priveşte starea de sănătate generală precum şi starea de afectare a ficatului, de persoanele al căror sânge fusese testat HCV-negativ. Concluzia studiului : nu are sens efectuarea unei terapii în condiţiile în care o afecţiune nu are relevanţă nici după 45 de ani de la data recoltării unei probe de sânge care, la acea dată, părea a fi infectată HCV !
Acuma, când vine Domnule, boala aia, parcă era vorba că după 30 de ani. Nu? Da „uite-o nu-i“ nici după 45. O fi adormit de tot virusul ăla! Sau a murit de plictiseală după atâta aşteptat!
Toate acestea ne duc din nou cu gândul la faptul că anumiţi factori, consideraţi “co-factori”, sunt în realitate principalii cauzator ai unei afecţiuni a ficatului. Alcoolul, drogurile, intoxicaţiile chimice, toxinele din alimentaţie, medicamentele, stressul permanent, radiaţiile, fumatul, etc.
Anumite lucruri ar trebui să fie clare tuturor celor care, de frică sau din ignoranţă, doresc să facă terapia standard contra HCV, şi anume că:
- o biopsie nu va arăta mare lucru (procent destul de ridicat de diagnistic fals) dar vă va afecta, printr-o intervenţie invazivă, direct ficatul, mai ales îc cazul în care de fapt biopsia va arăta un anumit grad de fibrozare, dar nu şi cauza acestei situaţii,
- terapia medicamentoasă standard (Interferon şi Ribavirin) pe lângă extrem de multele şi periculoasele efecte secundare, afectează în primul rând ficatul, căci acesta este principalul organ al corpului care se ocupă cu filtrarea a tot ce provine în corp din afară, deci medicamentaţia aceasta (şi în general toate medicamentele) sunt în primul rând un balast toxic pentru ficat, adică tocmai pentru organul pe care aparent dorim să-l ajutăm să se însănătoşească.
- terapia cu Interferon şi Ribavirină va produce un dezechilibru în cadrul sistemului imunitar prin accentuarea producerii de celule Th2 (tip cytokin 2-deci producerea de anticorpi) dar în acelaşi timp va inhiba producerea celulelor ajutătoare Th1, singurele care pot eficace ataca un virus intracelular, cu ajutorul monoxidului de azot produs de aceste celule (vezi “Revoluţia tăcută a medicinei cancerului şi AIDS” de Dr. Med. Heinrich Kremer – această lucrare fundamentală apărută în 2006, demontează perfect şi logic, fundamentat ştiinţific, teoriile fantezist-virale ale AIDS-ului şi cancerului. Presupun că încă nu este tradusă în lb. română. Foarte probabil că voi încerca cât mai curând să vă dau pe Quibono.net cât mai multe citate din acestă lucrare de excepţie).
Domnul Profesor Dennin din Luebeck (Germania) are o explicaţie mult mai pertinentă (decât băieţii de la Chiron) asupra fenomenului hepatitei C. Într-un studiu efectuat de Dennin et al. s-a putut face dovada că acea celebră “secvenţă genetică” de ADN uman care a fost catalogată ca fiind “urma” retrovirusului HC şi care a constituit dovada infectării, poate apare în organism endogen (deci este proprie corpului şi nu provenind din afară), atunci când celulele hepatice sunt deteriorate ca urmare a consumului de alcool şi/sau droguri (precum şi/sau alte intoxicaţii), şi cdrept urmare aceste celule deteriorate “exprimă” astfel de frânturi de secvenţe ADN.
Până când însă corpul cercetătorilor şi oamenilor de ştiinţă va accepta respectiva corectură în cazul hepatitei C (aşa cum s-a întâmplat deja în cazul cele G), va mai trece ceva timp. Asta şi datorită faptului că terapia standard aduce încasări foarte frumoase concernelor farma, ori aşa o vacă bună de muls nu poţi s-o trimiţi la abator, nu?
Ciroza HCV-pozitivă apare aproape în exclusivitate la alcoolici şi dependenţii de droguri, în timp ce un grup semnificativ de persoane aflate în jurul vârstei de 50 de ani, testate HCV-pozitiv, dar care duc o viaţă “liberă” de toxine dăunătoare ficatului, cum ar fi mai ales alcoolul sau drogurile (dar în ceea ce priveşte în mod deosebit ficatul, şi stressul psihic trebuieşte mereu luat în considerare ca fiint un co-factor favorizant unei îmbolnăviri), ei bine, un astfel de grup practic nu există din punct de vedere statistic. Şi nu numai statistic.
În privinţa AIDS, lucrurile sunt clare de mult, deşi nu se doreşte recunoaşterea acestor fapte: toţi pacienţii care care au murit tineri de AIDS, au consumat timp îndelungat ori droguri ori medicamentaţie antivirală,iar pe deasupra au fost terpiaţi cu AZT ! Nu există un grup semnificativ (cu însemnătate statistică) care să fi avut AIDS în prima parte a vieţii şi să nu fi consumat droguri sau medicamente antivirale timp îndelungat.
În privinţa Hepatitei C, grupul semnificativ (de risc) îl constitue persoanele care timp îndelungat au consumat alcool sau droguri, cea mai mare parte dintre acestea dezvoltând o hepatită C după vârsta de 40 de ani.
Datele epidemilogice şi toxicologice pledează foarte clar în favoarea afirmaţiilor făcute mai sus, adică în favoarea unor intoxicaţii cronice ca factor cauzator a ceea ce este astăzi numit AIDS şi/sau Hepatita C. De ce oare nu sunt luate aceste dovezi, foarte plauzibile, respectiv aceste ipoteze, în calcul atunci când se vorbeşte despre cauzele provocatoare ale acestor afecţiuni? Simplu, conflictul de interese! Precum şi tendinţa general umană de a nu recunoaşte (şi renunţa) la un mod de viaţă dăunător, greşit. Este mult mai comod (dar şi dăunător în acelaşi timp) să spui că un virus din afară te-a îmbolnăvit, şi nu dragostea exagerată pentru golirea sticlelor.
(Cunosc un caz în care o stimată doamnă în vârsă de circa 60 de ani înghiţea Ribavirina zilnică cu câte un pahar de Votcă!!! Caz autentic.)
Prin ipoteza infecţiilor se realizează profituri de miliarde:
Afacerea cu anticorpi: milioante de teste de scanare a conservelor de sânge (4 milioane pe an doar în
Germania) aduc profituri uriaşe concernelor farma.
Afacerea cu terapiile: profituri foarte mari din vînzarea de medicamente antivirale şi imunosubpresoare
Afacerea cu vaccinurile (acolo unde eventual există): este Cenuşăreasa profiturilor, căci însăşi actualele teorii oficiale (AIDS şi Hepatita C) spun că cine are anticorpi HIV sau HCV, va muri. Ori, care va fi nebunul care nu are anticorpi HIV sau HCV şi, lăsându-se vaccinat (vaccinul are ca scop crearea de anticorpi în organism contra unui anumit agent patogen) îi va .... căpăta!
Acuma, oameni buni, sincer, mai pricepeţi ceva? Ceea ce afirmă «savanţii», ceea ce se poate citi în teoriile lor abracadabrante, pur şi simplu te năuceşte. Adică, dacă ai anticorpi contra HIV sau HCV eşti condamnat la moarte. Deci, noi, « cercetătorii », ne străduim să cream un vaccin contra HIV, un altul contra HCV, ca să aveţi şi voi cu toţii anticorpi pentru HIV şi HCV, adică... ? Să murim cu toţii, sau cum ? Ceva este strâmb rău de tot în medicina asta alopată !
Prin ipoteza intoxicaţiilor, din contră, nu se realizează de loc profituri! Vor profita concernele farm, medicii şi “vânătorii de virusuri” dacă oamenii vor trăi sănătos, vor elimina din viaţa lor alcoolul, drogurile, medicamentele antivirale şi imunosubpresoare, toxinele din alimentele produse industrial, etc.? Desigur că nu! Vor profita doar oamenii obişnuiţi, ca noi. Între cele două ipoteze există un confict de interese enorm. Care virolog, care câştigă milioane din drepturile asupra unui patent al testelor HIV sau HCV (vezi Montagnier, Simon Wain-Hobsen, Robin Weiss, Gallo, etc) va risca să arunce doar o singură privire înspre ipoteza intoxicaţiilor?
Nici unul dintre cei mai sus amintiţi, precum şi mulţi alţii care nu au fost amintiţi, nu va face aşa ceva, căci asta va însemna pierderea avantajelor financiare. Ruina!
Care medic, care ani de zile, poate cu bună credinţă în ipoteza teoriei virale, a terapiat bolnavii cu medicamentaţia standard antivirală pentru AIDS şi hepatita C, va îndrăzni să priveasă în cealaltă direcţie? În primul rând pentru că învăţătura primită de el în Şcoala de medicină i-a închistat într-un anumit mod de gândire. Marea majoritate a medicilor nu mai pot gândi alternativ. Decenii la rând copii noştri, copii sănătoşi, au fost terapiaţi preventiv antiviral, cu scopul de a preîntâmpina apariţia unei boli. Dar dacă datorită terapiei (vaccinurilor) va fi afectat în evoluţia şi dezvoltarea sa, vina va fi pusă asupra „afecţiunii de bază“ sau a dezvoltării rezitenţei în agenţii patogeni faţă de actuala terapie (actualul vaccin nu mai este eficace - deci hai să punem de unul nou). Vaccinările sunt în foarte multe ţări obligatorii. Deci copilul nu are nici o şansă să scape. Astfel că în câteva generaţii vom fi o rasă de handicapaţi. Dar despre asta vezi în detaliu rubrica Vacinuri din Site-ul nostru.
Iar dacă o mamă HIV-pozitiv refuză pentru ea terapia cu AZT, copilul ei trebuie să fie terapiat cu AZT, chiar şi cu forţa, împotriva voinţei mamei (există multe cazuri de acest gen în USA şi Anglia, rezolvate juridic de către un judecător, prin decăderea din drepturi a părinţilor, şi terpierea copilului cu forţa). Mă întreb ce fel de animale mai suntem şi noi, căci oameni nu cred că ne mai putem numi?
Qui bono

Buna ziua .

in urma cu 1 an si 2 luni mi sa facut rau asa dintro data , am mers la spitalul bagdazar arsenie bucuresti.. la serviciul urgente si acolo mi-au descoperit hepatita tip b , mau trimes la victor babes sectia infectioase b3, m-au tinut 3saptamani dupa care mi-au dat diagnosticul hepatita cronica tip b+d . Apoi mau indrumat catre serviciul de dispensarizare a hepatitelor . Sub atenta indrumare a dnei dr. Catinescu am facut acel dosar pentru tratament cu interferon, bine inteles ca a fost respins de 4 ori pe tema ca nu am transaminaze suficient de mari..... si tot asa . Vazand ca nu am sanse am mers mai departe si am ajuns la dnu strainu cercel adrian . Si uite asa am ajuns sa beneficiez de tratamentul necesar sunt la a2a injectie , sper sa-mi mearga bine. Referitor la reactii adverse nu este o regula sa apara sau nu, la prima doza simteam dureri groaznice de cap, oase si muschi, oboseam din orice nu-mi mai suportam nici copiii . Acum sunt la a3a injectie si deja nu nu mai simt nimica dupa administrare , doar o caldura puternica in corp apoi somnolenta, dorm cand ajun acasa si can ma trzesc nu mai am nimica sunt ffff bn. Sper ca toti cei care fac acest tratament sa treaca la fel peste toate astea cu bine... Damne ajuta!

Ai reusit sa adormi virușii? Vreau un sfat, am aceeași problemă. Te rog sa.mi răspunzi. Sanatate multa!

Bună. Sunt în aceeași situație ca și tine. B+D SI fac tratament cu Peginterferon Alfa2. 180 mg
Îmi poți spune care e situația după 7 ani? Ca vad ca acum 7 ani ați postat. Am reactii adverse foarte rele. Sunt curios, la voi sa meritat sa faceți tratamentul? Eu pe lângă injectii mai iau și pastile Tenofovir.
Mulțumesc frumos!