Nelamurire...

Mishka, incredibil!
Este exact si cazul meu: lucratul pe calculator, facutul crizelor nu atat in perioada de stres ci in special dupa (cam asa e la mine - adica vreau sa spun cand intrerupsesem pastilele), chestia cu copiii (nici eu nu pot spune ca am dorit cu tot dinadinsul, caci puteam si eu infia unul), un sot intelegator...
Iar cu intreruperea tratamentului... Am facut-o ca la carte, adica treptat, si din momentul in care nu am mai luat nici o pastila mi s-a declansat criza: la prima intrerupere, adica acum vreo 7 ani, am zis "gata, ura, am scapat!", nu mai facusem o criza de 2 luni de zile, apoi - zdrang! - dupa o perioada de stres si ciondaneli la serviciu (cu seful, cine altul!), m-a "pocnit" si criza... Apoi la a doua intrerupere s-a intamplat tot dupa niste nervi la munca, dar la numai 5 saptamani de la intreruperea totala a tratamentului; a treia oara dupa numai 2 saptamani, si, culmea, fara sa am nici un pic de stres acasa sau la servciu. Deci, inclin sa-ti dau dreptate, crizele astea pot avea legatura cu stresul sau nu, adevarul este ca epilepsia este o afectiune care nu se stie ce o declanseaza, medicii ar trebui sa aiba aparatura extrem de performanta in spital pentru a monitoriza bolnavii care fac crize dese si pentru a vedea ce se intampla in "creierasul" lor... Offf, dar in Romanica noastra nu prea e cazul...
Oricum, la mine inclin totusi sa cred ca epilepsia este legata de stres, mie una mi s-a declansat prima criza chiar inainte de nunta, erau preparativele acelea innebunitoare, alegerea restaurantului, invitatiilor, rochiilor etc. Ciondaneli cu sotul (el dorea sa facem la un anume restaurant, eu la un altul, soacra mare la un altul s.a.m.d.; apoi iar certuri ca unde o sa locuim pentru inceput - el dorea sa stam la el, eu la mine...), ca sa-ti zic, brambureala mare! Si apoi, desi pana atunci fusesem bine-sanatoasa, fac prima criza! Ma internez in spital, mi se spune ca am epilepsie, mi se da Carba si, evident, eu nu o iau pentru ca nu eram sigura ca medicii nimerisera diagnosticul. Si, iata, fac iar o criza dupa o luna... La Militar "m-au tras de urechi" bine de tot, m-am desteptat si am inceput tratamentul.
Iti spun cu mana pe inima ca, atunci cand iau pastilele, nu am absolut nimic, sunt un om perfect normal! Cand incetez total tratamentul... Incepe "povestea"...
Si, pe cuvant, chiar mi s-a spus de catre medici ca pot intrerupe Carba daca nu am crize mai multa vreme! Insa asta ar insemna sa o tot tin intr-o "intrerupere peste intrerupere" si, evident, intr-o criza peste criza... Nu mai fac asta, inghit bulinele constiincioasa, ce-o fi cu ficatul meu, o fi... Dar pana acum am analizele bune, e-adevarat ca unele valori ies aiurea de la pastile dar informez medicii ce iau si ei se lamuresc.
La servici nimeni nu stie ce am, doar colegele mele apropiate. Nu am facut inca vreun "pocinog" la munca si sper nici sa nu se intample... Pana acuma, sa bat in lemn, m-a ferit Cel de Sus...
Si eu cred ca Mishu nu a scapat de boala... Si eu stiu ca nu are leac... Probabil ca e intr-o "pauza" de crize, insa ii doresc din suflet sa fie el "exceptia care sa confirme regula"!
Te pup si ai grija cu stresul... Atata cat poti... La mine conteaza enorm cand nu sunt nervoasa, pot si eu dormi si, implicit, ma simt mai "limpede la minte". Iar cu calculatorul... Asta e, facem si noi ce stim, n-o sa ne schimbat jobul "la batranete" si sa vindem metraje, ma gandesc...
Multa sanatate si... calm cat mai mult la munca iti urez!

Buna, Loredana
Asa cum am dedus din commentul tau (sper sa nu ma insel...) tu nu ai fost inca la neurologie pentru a ti se stabili tratamentul... Ti-e jena, sau ce se intampla? Pentru ca sa stii ca "ai zis-o" bine: crizele se agraveaza daca nu sunt tratate! Iti spun pe propria piele: de fiecare data cand am incercat sa intrerup tratamentul, atunci crizele au revenit, ba inca cu si mai multa violenta... Nu crezi ca e mai bine si chiar mai comod pentru tine, tinand seama ca nu ai (inca) crize grave ca si mama ta, sa mergi la medic pentru a ti se prescrie o simpla pastiluta si apoi sa nu mai ai nici un fel de griji?? Sunt toate sansele sa ti se intample astfel, tinand cont de faptul ca ai crize mai usoare, nu ca mama ta...
Eu una iau Carbamazepina si nu mai am crize absolut deloc, pot sa spun ca ma consider un om normal. Nici crizele mele nu au fost dese, dar mai violente ca ale tale, insa dupa cateva incercari de a "fenta" tratamentul prescris de medici, am ajuns singura la concluzia ca e cel mai bine sa il iau... Si uite, nu pot spune ca am mai facut o criza de ceva timp (cativa ani de zile). Asa ca, ma intreb, e chiar asa de greu sa urmezi un tratament care te poate pune "in randul lumii", cum s-ar spune? Ce-ar fi daca ti s-ar agrava crizele si le-ai face, sa zicem, pe strada, in statia de autobuz, sau la serviciu... Te-ai simti bine daca nu ar fi sotul tau in preajma?? De-aia nu pricep ce te impiedica sa mergi la medic pentru a ti se stabili un tratament adecvat... Caci, da-mi voie sa-ti spun, Metoclopramidul nu are nici in clin, nici in maneca cu epilepsia... Este un antispastic al muschilor netezi si cam atat... Eu il luam cand eram in criza biliara... Impreuna cu Scobutilul (e cam din aceeasi grupa farcameutica).
Sfatul meu este sa mergi la medicul neurolog. Este cel mai bun lucru pentru tine. Si poate incerci ceva mai persuasiv s-o convingi pe mama ta sa mearga si ea cu tine (ii poti spune ca "hai, mama, mergi cu mine sa ma sustii moral la medic?"), ii poti spune medicului si ce are dansa si, crede-ma o vei ajuta mult mai mult decat sa fie sotul tau langa dansa cand face crizele acelea urate. Teorema cu "ce s-ar intampla daca..." se aplica si la ea. Ce ar fi daca sotul tau nu ar fi prin preajma cand face acele crize atat de violente? Nu te-ai simti vinovata toata viata ca nu ai insistat sa urmeze un tratament, in cazul cand i s-ar intampla, Doamne-fereste, ceva rau??
Iti urez multa sanatate, tie si mamei tale. Asculta un sfat dezinteresat: este cel mai bine sa mergeti, de urgenta, amandoua, la medic! Curaj, nu vi se va intampla nimic!

Pai depinde cat de grave sunt, cand se produc si unde cade persoana respectiva in momentul in care isi pierde cunostinta.