Masturbarea la copiii mici

buna eu am un baietel de 1si8luni si dela 6-7 luni face asa adica se incordeaza stand pe spate pana se inroseste si transpira nu vrea sa il deranjez plange dr spune ca este masturbare mi a dat sa iau sirop beosimura se prepara in farmacii ore cat osa faca asa mai rau ca pe strada face stand in carut

adelina64 vreau sa iti spun ca masturbarea chiar e un pacat. un lucru rau...nu stiu ce vi se pare ca e bine in asta.

Buna. Si eu am o fetita de 4 ani, care incepe jocurile "sexuale". Isi dezbraca papusile si danseaza cu ele asa dezbracate, se culca cu ele in pat. Nu se marturbeaza (inca), si cand o intreb ce face zice ca se joaca doar. Am vorbit cu cateva prietene care au copiii, si multe din ele mi-au spus ca au confruntat aceeasi problema cu copiii lor, ca este o perioada trecatoare, si nu trebuie exagerat cu cearta. Trei dintre mamici au fost la medic specialist, care le-a spus sa stea linistite, e o perioada prin care trec toti copiii mici, si poate sa apara chiar sub 1 an. Nu este o experienta erotica, copilul trece prin schimbari hormonale, si isi descopera corpul. De cele mai multe ori aceasta faza a vietii lor trece neobservata de parinti, in cateva saptamani, sau luni. Aceasta stare a copiilor nu cred ca a aparut doar acum, in zilele noastre... sotul meu, spre exemplu mi-a spus ca si el, pe vremea cand era la gradinita, isi aminteste ca se ascundea si se juca cu putza, iar mama mea mi-a spus ca eu la gradi m-am jucat cu un baietel, iar educatoarea ne-a susprins cum ne aratam unul altuia ce are fiecare. Eu nu imi amintesc de aceasta intamplare, dar este dovada faptului ca si noi am trecut prin aceasta perioada, si nu am ajuns obsedati sexual, si nici cu inclinatii ciudate. Toata lumea a mai auzit de jocul de-a mama si de-a tata, ca si cel de-a v-ati ascunselea, saup***aprinsa. Parerea mea este ca e ceva normal, dar sa avem grija totusi sa nu exagereze copiii nostri, si daca nu suntem siguri ca se incadreaza in limitele normale, sa consultam un medic specialist.

Buna,am un baietel de 5 ani care de la 2 ani a inceput sa se masturbeze, isi tot trgea pantalonasii cu mainile, parca nu suporta cand il imbracam prea gros si stramt.Acuma a mai rarit-o cu aceste lucruri, desi cateodata cand e obosit sau nervos mai sta pe burtica,se inroseste si transpira excesiv.Atunci ii distrag atentia cu alte lucruri si renunta la obicei. Ma ingrijorez din cauza asta foarte mult, sper totusi sa-i treaca.

nam auzit asa ceva de cind sunt unde am ajuns

depinde ce vede in casa

am si eu o fetita de3 ani jumate este autista dar nici medicii nu-mi pot pune diagnoza concret,la fel se masturbeaza si credeti-ma ami es din minti !!!!!!!nu vorbeste si nici nu o pot s-o anvat....nu vrea ,sta mereu cu gandul la asta(masturbare)ce spuneti voi ....:distrageti atentiea FLEACURI !!!!!!!!!MEDICINA SE MISCA PROST DE TOT .Anvatatilor,savantilor,TOTI NISTE p***a.UNICA ESIRE DIN SITUATIE ESTE RUGACIUNEA CATRE DUMNEZEU!!!!!!!!!!!!!

Draga Gabriela Bulgariu, pune un pic mana si studiaza in domeniu, si daca nu ai trait pe pielea ta, nu-ti da cu parerea prosteste......

Chiar nu-ti dai seama de ceea ce vorbesti???? Poate o sa traiesti vreodata pe pielea ta...., mai vorbim atunci....

Elena,sa stii ca problema este destul de grava si ingrijoratoare.Vad ca toti ''''''''psihologii'''''''' ne dau sfaturi ca e ceva normal (??!!!!). In societatea de astazi tot ce este anormal , devine normal. Eu am o fetita care se freaca cu funduletul de scaun de pe la 7 ani ; acum are 12 ani.A ajuns in situatia in care nu se mai poate concentra la scoala ;in acele momente ea este total rupta de activitatea din clasa - notite luate cu intermitenta,etc. Asa ca sa nu mai zica ''''''''psihologii'''''''',sexologii, ca e ceva normal .Concluzia :nu ai de la cine cere sfaturi .Trebuie sa ne abordam copii cu toata afectiunea, sa le explicam ca este ceva anormal si chiar rusinos. In nici un caz nu trebuie sa-i incurajam .Dumnezeu a creat barbat si femeie pentru sex si a spus : ''''''''cresteti si inmultiti-va'''''''' ,nu a spus ''''''''gadiliti-va''''''''( iertata-mi fie ironia ).Dumnezeu sa ne ajute ,EL sa ne dea intelepciune sa ne putem educa copiii corect.

mai esti si studenta la medicina, oare la ce....medi....cina???parca ai trai intre nori, dar nu, capul tau este acolo, tu...habar nu am

Ai dreptate Sorina ,daca domana Bulgariu nu stie despre ce este vorba ar trebui sa nu intre pe seiturile acestea si sa lase parinti care au asemenea probleme cu copiii sa comunice si sa isi spuna fiecare parerea.La fel si restul persoanelor care nu sunt in domeniu sa nu se ma bage si sa faca comentarii aiurea.

am si eu aceiasi problema cu fetita de 4 ani, dorm cu ea si am surprins-o in timpul noptii, a facut asta si la gradinita in pat la somn. Ma gandesc cu groaza cum sa o las sa doarma singura in camera ei...

Buna,mamicilor, si eu am aceeasi problema, la o fetita de 3 ani, de cateva luni...Le inteleg pe cele care se ingrijoreaza...Le cred si pe cele care nu au auzit de asa ceva, cred cu adevarat ca nu se intampla la toti copii...fericiti acei parinti. Dar in plus vreau sa va povestesc propria mea experienta. (Rog insa, cand comentati spusele /scrisele altora, legati-va de mesaj, nu de ortografie,oricine poate scrie gresit din graba si neatentie si aici nu suntem la teza la limba romana ! Ca sa nu mai zicem ca unii inca nu ne avem bine cu tastatura...uneori nevoia te impinge sa scrii )
Paaii...eu am inceput ceva inainte de 3 ani, asa, pe marginea patului. Sigur, nu ma gandeam la nimic, doar ca descoperisem o senzatie.Bunica, asistenta medicala, s-a ingrijorat. "Vai, ce faci !" Pe un copil asa mic nu-l prea ingrijoreaza ingrijorarile adultilor...deci am continuat. Atunci bunica m-a luat si mi-a explicat ca nu e bine, saraca, m-a amenintat ca de la frecatul fundului de pat o sa mi se ia pielea de pe fund si o sa merg la doctor, sa fac operatie, ca asa a mai patit o fetita, si i-au taiat o bucata de piele de pe pulpa, sau mai stiu eu de unde, sa i-o coasa in locul pielii roase de pe fund ! Oribil, o sa spuna sufletele sensibile dintre voi...dar eu o inteleg pe bunica, saraca, a cam exagerat ea...Credeti ca am ramas traumatizata de la vorbele alea? Ei as!! Da , le-am tinut minte pana in ziua de azi, dar atunci, pe vremea aia, nu m-au putut opri mai mult de cateva zile. Si peste cativa anisori am priceput chiar ca a fost o minciuna gogonata. Pe la 3 ani ne-am mutat de la casa micuta intr-un apartament mare, cu multe camere, unde nu mai sta lumea toata ziua cu ochii pe tine...mi-am dorit sa nu mai ma vada nimeni si am reusit. DA, un copil de 3 ani poate fi foarte vigilent, smecher chiar, cand e vorba sa se ascunda.Da, frecatul te incalzeste si transpiri, imi dadeam si singura seama de asta, asa ca dupa preferam sa mai stau ascunsa pana imi mai trece, ma temeam ca incalzirea mi se va vedea pe obraji, odata chiar am vrut sa-mi verific obrajii, dar eram asa de mica de nu ajungeam la oglinda, si sa ma duc sa iau un scaun nu se putea, ca sa nu ma intrebe de ce... SI DIN MOMENTUL ALA CHIAR NU M-A MAI SURPRINS NIMENI. A fost usurare pentru familie, probabil, ca i-a trecut copilului...Dar pentru mine chestia a continuat de-a lungul anilor. Am invatat si sa ma prefac ca dorm, la nevoie, smecheria era sa nu strangi pleoapele, ca adultii observa, ci sa stai cu ele inchise dar relaxate, si sa respiri cat mai luuung, cum faci in somn...pana iesea bunica iar din camera...dar ce chinuitor era sa stai nemiscat total si sa te prefaci, cand cineva vine sa te priveasca asa, de aproape!
O fi adevarat ca si asta ajuta la conturarea identitatii sexuale, dar pentru mine nu e prea clar ca asta ar fi metoda normala de educare sexuala. Adica autoeducare? Ca pentru mine educare inseamna ceva ce vine de sus, de la autoritea parinteasca. bine, hai sa nu mai folosesc termeni, ca termenii carora nu le dam si definitia starnesc discutii contradictorii, adevarul e ca nici eu nu stiu sa dau definitiile astea, cine are studii in domeniu, sa ne ajute cu o postare. De notat : pe atunci nu aveam televizor in casa, la noi nu se vorbea cu p***ai sau injuraturi, la gradi nu am mers, cu copiii in jurul blocului nu ne-am jucat de-a dezbracata niciodata. Atata stiu ca pe la 5 ani eram obsedata sa aflu mai multe despre sexul opus, normal in sine, curiozitatea, dar eu imi petreceam timpul straduindu-ma sa-mi imaginez cum arata un baietel gol (de-abia asteptam sa vizitam bebelusi baieti, era singura ocazie cand puteam vedea ceva, fapt pentru care si intrebam daca nu exista de cumparat bebelusi de jucarie care sa fie chiar ca niste baieti...ca toate papusile pareau doar de genul feminin...lasa ca acum s-au scos pe piata si bebelusi de care voiam eu), nimic neobisnuit poate, un copil ar trebui sa afle, zic eu de la parinti, dar tot nu pricep de ce ma gandeam atat la asta, sa-mi imaginez cum se simt baietii cand alearga, de exemplu, daca lor le tot atarna ceva intre picioare...ma uitam de asemenea la animale, caini, pisici, sa vad cum au...Unde vreau sa ajung e ca in timp am facut singura legatura intre senzatiile autoprovocate si ideea de sex. Adica la ce faceam se adaugasera acum si idei, fantezii de rumegat in timp ce...O alta obsesie au fost versurile din "Manastirea Argesului", am auzit-o citita si recitata prin casa, pentru ca se cerea la scoala la cei mai mari, dar eu am retinut versurile cu " pan-la pulpisoare, pan-la costisoare, pan-la ..."...la sani, dar eu mai completam ceva.. si era o fantezie sa mi-o imaginez pe Ana lui Manole zidita, dar ...goala.
Asa au trecut anii, scoala primara...Mai aveam si perioade cand nu mai faceam, poate e vorba totusi de cat de ocupat e copilul sa nu mai aiba timp de visat p***ai, dar mereu revenea, uneori ca un obicei zilnic inainte de culcare...iar in fantezii ii dezbracam pe colegii pe care ii simpatizam, doar atat, ca mai mult nu stiam pe-atunci, desi cunosteam deja informatii stiintifice, neutre ca influenta asupra fanteziilor mele, de ex ca bebelusii se nasc dintr-un spermatozoid si un ovul care formeaza impreuna o celula care creste ca un ghem, hm, mare lucru, vazusem desene intr-un manual de-a VII-a, dar stiti ca ce ma interesa pe mine nu se arata in manuale ca ala...
Am fost in rest un copil cuminte, desi plina de energie, am invatat tare bine si am primit laudele invatatoarei si apoi pe ale profesorilor. Si cum va spuneam, am continuat si nu a banuit nimeni. De ce m-as fi oprit la 6 ani, sau la 7, daca stiam ca-mi place? Si daca ar fi fost pe-atunci cu dusul la psiholog si ala i-ar fi zis bunicii ca e normal, va dati seama ca as fi continuat mai cu spor ! Dragi parinti, oare chiar e normal?
Dar dupa 11 ani aveam de-acum televizor, si vedeam filme, si mai citeam pe ascuns romanele de dragoste (care stiti si voi ce educatie sexuala nazdravana iti fac) pe care sora mea le pitea si ea pe sub patul ei. Dar deja la varsta aia pricepi multe, tot pe ascuns citeam reviste pentru femei, din alea la care scriu adolescentele sa se planga cum si-au pierdut virginitatea cu unul care nu le iubeste...Si prin reviste de astea am citit eu prima data despre masturbare, si am aflat ca alte fete au alte "tehnici" decat frecatul de pat, si ca in felul ala unele s-au dezvirginat singure.Asta m-a speriat si am hotarat ca niciodata nu voi face in felul ala.
Abia dupa 14 ani am inceput sa vreau sa renunt la ce faceam, dar nu era usor. De ce? Pentru ca ma convinsesem ca nu-mi face bine, mai exact parea ca obiceiul ma controleaza pe mine si altfel nu pot sa adorm.Iar daca o faceam dupa aia simteam palpitatii si o oboseala pea mare... Asa ca am rarit-o si din ce in ce rarit-o. Greeeu...Dar a fost o lupta constienta a vointei si eram deja mare...Dar cum sa faca un copilas s-o rareasca, ca sa nu devina ceva obsesiv?!
Si pe urma a mai fost o problema, cand mi-am inceput cu-adevarat viata sexuala, a fost o dezamagire pentru mine, credeam ca voi simti ca atunci cand faceam singura, dar nu a fost asa. Dand la o parte regretele si incarcatura emotionala, trebuie sa recunoastem totusi ca anatomia feminina e mai complicata, si clitoris nu e tot aia cu vagin...Asta e...A fost nevoie de cativa ani de casnicie, cu un barbat iubitor si intelegator, ca sa-mi depasesc problema si sa vad cum e un orgasm adevarat. Na, mi-am deschis tot sufletul inaintea voastra, traiasca anonimatul, ca altfel asta chiar e subiect tabu. Cred ca o sa fiu dupa aia trecuta prin sita si judecata...
Si-acum imi vad fetita facand asta la 3 ani...Cine sa ma faca sa sper ca se va opri singura la 5-6 ani ? Se va chinui si ea ca mine,trecand prin toate fazele, pana la varsta adolescentei, sau pana la varsta constientizarii, cand o fi aia?? Si o nepoata de-a mea, la 10 ani inca era cu problema asta, pe urma nu mai stiu, ca asta chiar nu e subiect de vorba --"buna, ce mai face fata ta, se mai...?" Am crezut ca in cazul nepoatei lucrurile se axplicau prin problemele familiale, dar in cazul meu? Eu si sotul ne intelegem foarte bine, e unicul copil, iubita, alintata. Merge la gradi, doamna nu mi s-a plans daca face asta la somn, dar de ce sa se planga daca e adevarat ca educatoarele pot vedea de multe ori asta. Dar cand o vad acasa, ma simt tare trista. Uneori inainte de somn, alteori cand se plictiseste...se duce in camera cealalta...Am si eu treaba, am si de invatat chiar, nu pot sta cu ochii pe ea, nu pot sti mereu ce face cand se face liniste in casa (adica atunci cand inveti mai bine, cine are copii mici stie ce spun)...uneori o gasesc doar linistita, facand puzzle sau decupand hartii, alteori nu. Nu pot mereu sa-i creez noi si noi activitati, s-o tin vesnic ocupata, uneori cand am treaba chiar pare plictisita, dar refuza si propunerile mele, "joaca-te cu aia" "nu", "mai scoate jucariile alea din cos, ca stau degeaba" "mnee", daca n-are chef. E clar, daca n-are copii sa se joace cu ei.Oricum, doar pe motivul asta, n-o s-o pun cu nici un chip sa stea inlemnita privind zilnic la desene ore intregi, ca sa stea cuminte, chiar daca e o solutie comoda pentru multe mame. S-o amenint, s-o sperii, ca bunica pe mine? Niciodata! Sa intru des in camera sa o verific? Si daca o sa ajunga si ea sa se poata preface si feri de mine? O sa fiu mai atenta la imbracaminte, sa n-o stranga (dar eu copil fiind, mi-aduc aminte ce lejer eram imbracata, vara de exemplu, deci nu asta imi era problema) si o sa fiu mai atenta cu igiena ei genitala. De multe ori am intrebat-o daca o ustura, o deranjeaza ceva (mai demult se plansese de usturimi si am mers la dr, ne-a zis sa nu o mai spal cu sapun obisnuit, cu parfum si coloranti, si asta a rezolvat atunci cu usturimile, ca ma temusem de o infectie urinara, dar ea nu urina des si nu se scapa pe ea, deci nu), dar acum cand o intreb imi zice ca nu, nimic, o intreb atunci de ce se freaca si nu zice nimic, e clar, simte ca ii place si nu stie sa explice asta. Si ca sa nu ramana cu curiozitati legate de sexul opus (ca merge la gradi si mi-a zis ca a vazut baietii ca se tin de buric! si fac pipi din picioare) i-am explicat ca ea nu are din ala si ca ea e ca mami si face pipi stand jos ca mami, am lasat-o sa vada bebelusii cunoscutilor cand le schimba pampersul, i-am aratat diferenta si in carti cu bebelusi, pe poze, si am incercat s-o invat denumirile corecte pentru partile genitale, ea stie ca are anus si inca o gaurica pentru pipi, iar baietii au anus si penis, dar ea nu poate sa zica si-i zice tot buric. Nu pare asa interesata de chestia cu diferenta dintre sexe, poate e prea mica, dar eu am luat-o din pripa, ca sa nu se creeze un mister in jurul chestiei astea si o curiozitate nesatisfacuta, cum a fost in cazul meu.
Alceva ce mai pot sa fac, ca oricum bine nu ma simt s-o vad cum transpira...Si stiu cat de tare iti poate bate inima uneori, cand eram mica ma temeam uneori ca o sa-mi iasa din piept sau ca o sa se opreasca brusc si...gata! cum credeam eu ca e moartea...

Tocmai am descoperit ca baietelul meu de 8 ani ii pune mana la pasarica surorii sale de 6 ani. Cum le spun ca este gresit,anormal si pacat? Sunt absolut socata si nu stiu cum sa-i fac sa inteleaga la varsta lor ,implicatiile si consecintele acestor fapte.

p***ao ca sa simta senzati