Senzatie de nod in gat si stare emotiva

Sper ca toți care ați scris aici ati descoperit pana acum ca aveți reflux laringofaringian (LPR) sau ceea ce se numește reflux silentios. LPR este o afecțiune în care un aerosol încărcat cu acid, pepsina și eventual bila și ale substanțe din stomac ajunge în faringe și de aici se duce peste tot - gura, ochi, nas, urechi, sinusuri. Provoacă simptome precum nod în gat, nevoia de a drege glasul frecvent, nas înfundat, picătură postnazala, mucus în gat, disfuncția trompelor lui eustachio, pocnituri în urechi la înghițire senzația de urechi cu presiune, tinitus, la unii ochi roșii, apnee de somn, tuse cronica, infecții pulmonare ... în timp poate provoca afecțiuni maligne la nivelul esofagului și laringelui. E o boala cumplita. Tratamentul clasic antiacid are în puține cazuri succes pentru ca in multe cazuri refluxul este non acid adica se refluxeaza doar pepsina, o enzima care distruge celulele la care ajunge. Operațiile clasice au succes in majoritatea cazurilor insa au limitele lor. Ce puteți sa faceți este sa adoptați în primul rand dieta fara acid - cumpărați de pe amazon cartea Acid Watcher Diet scris de dr. Aviv si citiți blogul dr. Jamie Koufman - cea care a descoperit boala asta și încă profesează. Multa sănătate și succes tuturor!

Buna ziua,ma confrunt de ceva timp cu durere persistenta in gat..ca un nod dar si durere tot odata,dificultati de respiratie,ameteli foarte usoare,ce imi recomandati?am fost la analize de glanda acum 1 an nu am absolut nimic…analize la sange facute la 6 luni, este foarte incomod nu stiu ce sa mai fac

Pe partea stanga, simt ca ai un nod in gât, nu pot sa respir corect, și înghit greu saliva. Ce trebuie sa fac?

Dragilor,

De 3 ani ma lupt cu acest nod in gat si acum pot sa va dau cea mai buna veste cu putinta: acest nod este un prieten care semnaleaza ca ceva nu e in regula cu noi si daca ii dam voce si il onoram el pleaca!

2 ani m-am chinuit cu el, am luat anxiolotice, antidepredive usoare pentru ca aveam nevoie de serotonina care imi lipsea mult din cauza stredsului de la job, al vietii in general si mai ales de la traumele din copilarie - pe mine m-a terorizat mama in toate felurile cu putinta: umilinta, bataie, ura, injuraturi, violenta catre ceilalti membri ai familiei, dominatie sub toate formele.

Azi pot spune ca am reusit sa ii dau voce nodului si sa scot in psihoterapie tot amarul strans de mica si pe care nu l-am spus niciodata nimanui. Am.reusit de abua acum sa plang pentru copilul trsimatizat si a fost foarte bine!

Iata ca ii dau voce si acum pentru ca stiu cat de bine imi fac mie si voua@

Anxietatea ne protejeaza, am inteles greu dar bine acest lucru, nu ma mai tem si sunt foarte fericita!
Eu nu puteam manca, beam doar apa si trebuia sa mananc doar alimente lichide pentru ca imi era teama ca ma inec si mor, asa cum era sa ma inec la 6 ani la mare cand parintii nu ma supravegheau..

Imi era si mai frica ca voi innebuni, imi era frica sa adorm sa nu mor in somn, imi era frica sa cobor la metrou sa nu cad pe sinele de metrou- frica ireala, dar ea ma pazea tocmai sa nu ma apropii de marginea peronului. Imi era frica de dentist ca ma tine culcata pe scaun si ca pot ineca cu propria saliva sau tremuram cand faceam radiografie dentara... si cate altele!

Nu va feriti de antidepredive, sunt benefice si sunt temporare, xanax sau anxiar nu dau dependenta chiar asa, adica o jumatate de pastila pe saptamana nu da dependenta. La inceput iei la nevoie mai des cum iti da medicul. Ii spui tit ce simti, ca sa inteleaga prin ce treci.

Exercitiile de respiratie, muzica, miscarea, intalnire cu prietenii, activitatile placute, hobbyurile, suplimentele ca ashwaghanda, Bisglicinat magneziu seara si uneori melatonina dormydus la culcare fac minuni.
Dormiti 8 h, minim 7, nu pierdeti noptile, faceti sesiuni de neurofeedback si va reveniti.

Cel mai de pret este psihoterapia cu un terapeut cu care aveti chimie si care poate lucra si scoate din subcontientul vostru tot ce v-a declansat acest nod, ca simptom de anxietate sau depresie.
Am analizele bune , inclusiv tiroida la 48 de ani si pot sa va spun ca nu imi e frica atunci cand mai revine pentru ca este normala si o putem reduce.
Nu uitati sa va iubiti personal si sa va puneti in centrul atentiei, traiti in primul rand pentru voi! Sper ca va ajuta mesajul meu.
Nu se moare din anxietate, asta e cert!
Mergeti la psihiatru si la psiholog, cititi carti dedicate sa intelegeti de ce aveti aceste stari si dati-va voie sa va eliberati!
Credeti-ma, se poate! :)