dieta diabet tip 2

ce trebuie sa fac ca am diabet dip2 ce mancaruri am voie ][] eu am medicametul lantus solostar100ml va rog sa-mi spuneti

Nu sunt nutritionist, ci dascal !
Am si eu, tot D2. depistat in 2002.
Sunt "la plutire" si n-am probleme mari decat ca, inainte de D2 stiam ca am HTA., Angina etc.
Am avut si 385 Glicemia, in start, la internare. Acum, cred ca este tot 1-5 sau 137 ca acum 1 an; de atunci, n-am mai facut analize.
Cum ma simt?
Excelent! In primul rand am o pofta de viata patologica si molipsitoare, cata vreme am copiii in RO, realizati; am si 4 nepoti si sunt un OM in tara asta ...un Brand in specialitatea mea! De ce? Pentru ca am scapat de o Bestie de cefalopat alcoolic, Ex-ul sot si m-am recasatorit cu un INGER BUN !
Secretul corectarii tuturor relelor este STAREA PSIHICA !
Nimic - incepand cu Dietele de slabire - si terminand cu ultima dorinta umana, normala etc. a unui OM nu se realizeaza daca nu este - cel putin - , LINISTIT, nu FERICIT, neaparat!

Ce mananc eu zilnic? De toate, DAR...... Painea numai cu zgarcenie si neaparat neagra; Dulciurile..... nu s-au inventat si mananc un mar, un grepfruit, o mandarina, o lamaie "zgariata" cu o pastiluta de zaharina, un pahar cu cacao / cafea cu lapte si zaharina; evit pastele, cozonacul, carrtofii si ce mai este contraindicat le mananc cu masura - adica dupa ochi - , nu cantaresc nimic; mananc numai ciorbite de legume( fasole verde, dovlecei, spanac etc.) si friptura fara grasime, peste, branza cu rosii, iaurt ...Doamne, numai bunatati !

La Sarbatori, la Mese festive o mai iau razna, mancand cartofi, orez, prajituri, tort si imediat simt ca nu e bine, adica : am un gust ciudat in cavitatea bucala; transpir dimineata; imi amortesc palmele; ma mananca palmele de parca as da sau as lua bani; am mictiune de 3-5 ori pe noapte si, culmea, SETE nu mi-a fost si nu mi-e nici pe 40 grade, vara.
Imediat ma corijez si manac numai ce stiu ca ma ajuta !
Cu picioarele, cu ochii etc. n-am probleme! Sa dea Domnul sa nu am nici eu, nici tu, nici altcineva!
Cam atat!
Am 63 de ani, 167, 75 kg ! Inainte de a afla ca am D2, am avut vointa si am slabit 30 kg in 17 luni, cu o dieta bazata pe GREPFRUIT, 3 l de ceai/ zi, diferit si a 3-a parte din ce mancam inainte. In plus, fara...., fara...., fara... , adica fara tot ceea ce exclud Dietele Planetei.Dar, daca nu eram LINISTITA nu rezistam, ci trisam si mancam pe furis ! Asa, am capatat, si mai multa pofta de viata!
Cred ca te-am ajutat un pic!
Iti doresc sa gandesti pozitiv si sa fii sanatoasa!
Nu se moare din D2, daca stam cu el..."la armistitiu"!

Doamna Ana, felicitari ! Mi-a dat incredere ce am citit !
Am si eu diabet tip II din noiembrie 2007. In urma regimului si tratamentului am reusit sa slabesc 16 kg. O mai iau si eu pe "aratura" cateodata si mai ciugulesc ceva dulce, dar cu masura. In ultimile luni din 2010, de prin septembrie, nu prea am mai reusit sa ma tin de cele 5 mese/zi, din cauza programului infernal la serviciu. Ce conteaza cel mai mult intr-o boala este atitudinea pozitiva. Dar ce facem atunci cand suntem din nascare pesimisti ? Eu sunt o fire introvertita, sufar langa un barbat care nu-mi ofera nicio bucurie, care nu si-a cunoscut toata viata decat interesele lui, sa se simta el bine, sa fie cu prietenii lui ....si multe alte umilinte.
De o luna de zile fac atacuri de panica...si datorita tristetii si a vietii pe care am dus-o mi-e teama sa nu cad intr-o depresie.
Acum fac investigatii medicale, incerc sa gandesc pozitiv, sa ma bucur de copiii si parintii mei ( ei sunt singurele persoane care simt ca ma iubesc ) si REGRET ca mi-am irosit viata langa un astfel de om ...................................

Nu mai sta o secunda ! Du-te si da DIVORT !
Asa am stat eu 33 de ani si mi-a lasat EX-ul 5 etaje de diagnostice!
Scapa, si tu, cat poti de repede!

Stii de ce am stat sa induram umilinta?
Din cauza copiilor( nu datorita) si apoi, a parintilor nostri minunati!
Ei au ocupat tot universul nostru, dar vei vedea ca, daca Doamne, fereste parintii se duc, iar copiii isi ia zborul la casa lor, tu ce vei face?
Vei ramane cu aisberg-ul si vei comunica, pe mai departe, "magistral" ...in tacere, cand se stie ca "in toamna si, mai ales, in iarna vietii" nu mai ramane cuplului decat COMUNICAREA in doi !
O sa zici ca esti batrana?
Nu! Nu! Nu...nu cred ca ai tu mai mult de 57 de ani cat aveam eu cand m-au divortat baietii mei !
Sunt la a 2-a tinerete langa un "Inger de barbat" de varsta mea - normal, anormal de normal - fata de cefalopatul de dinainte ! Actualul parca n-are neuroni in el! Niciodata n-a avut izbucniri de furie s.a.m.d. de om nebun sau de tip sarcastic!
Imi vine sa ma spanzur cand vad eu, abia acum, cat de simpla si usoara, cat de adevarata si armonioasa pote fi viata in cuplu fata de vesnicul razboi - seara de seara - , indurat inainte!
Exista pe lumea asta, si barbati adevarati ! Nu toti sunt"avorton"!
Divorteaza, Liliana, iar apoi roaga-l pe Dumnezeu sa ti-l scoata in cale pe OMUL care te merita ! Si Dumnezeu accepta DIVORTUL, cata vreme, " Si El vrea PACE in cuib !"
Spune la lume - fara jena ca vrei sa-ti refaci viata - ! "Cauta; bate; cere si ti se va da! "
Doamne, ajut-o !

M-ai suparat rau de tot, citind ca ai atacuri de panica si mai stiu eu ce!
Gata! I-ati "pastila de nesimtire" - si ca simturi, si ca educatie - si revino-ti !
Gandeste numai de bine si ia seama cata lume e amarata in jurul nostru !
Nu esti singura!
In SUA este problema de stat !
Vezi-ti de maladia ta "boiereasca" si fii imolinita, daca zici ca ai copii si iti mai traisec si parintii!("Sa-i uite Dumnezeu asa !" )

Nu mai stiu daca am timpo sa intru, dar am speranta ca ma vei asculta!
Am 65 de ani si nu stie nimei la job ca am Diabet! Asa arat de ine si asa se vede implinirea pe figura mea!

Draga Liliana nu lua de bun sfatul Anei si nu te baza pe ”experienta” ei pentru ca s-ar putea sa regreti. Eu nu cred in ”fericirea” ei alaturi de ”noul” barbat care i-a cazut ”la drum de seara”. Ana iti spune numai ce vrea ea si-ti ascunde, de fapt, ceea ce nu-ti va spune niciodata. Ea, Ana, face parte dintre acele femmei care au divortat si pun tot raul distrugerii casniciei ei pe seama celuilalt, iar acum, vezi Doamne, si-a gasit ”fericirea”. Sa nu o crezi. As putea sa vin sa-ti dau exemple care mai de care mai celebre sin literatura, film, si chiar din Biblie ca prima / primul sunt de neinlocuit. Aaa, ca Ana ne spune vrute si nevrute despre ”cel” nou ? S-o tina pentru ea ca nu o crede nimeni. Trebuie sa stii ca la virsta ei, un cuplu se bazeaza doar pe un fir de par care se rupe la cea mai mica ”adiere”. Se rup cupluri doar din cauza pastei de dinti sau a servetului de la bucatarie. De ce ? Pentru ca toate aceste legaturi tirzii nu mai nici o valoare, ele facindu-se doar de dragul sa nu fii singur. Atit si nimic mai mult. Tu lupta sa-ti refaci casnicia, sa gasesti acele cai si mijloace princ are sa-ti REfaci sotul interesat de tine. Daca esti grasa si inestetica, ai grija de imaginea ta pentru ca astazi traim intr-o lume extrem de superficiala in care imaginea joaca un rol deosebit, fa-te atractibila din nou pentru barbatul tau pentru ca, asta este boala tuturor femeilor din lumea asta : o data ce si-au ”tras” inel pe deget nu le mai intereseaza cum arata, scopul si focusul lor fiind altul. Or, noi, barbatii, raminem aceeiasi ”doritori” si ”fomisti” dupa placeri carnale, care placeri sunt generate de ”imagine” si celelalte lucruri destul de decente. Este un adevar si trebuie spus. Da, recunosc, noi, barbatii avem acest fel de-a fi, care la femei nu se gaseste, adica, pofta continua! Tu, Liliana, lupta-te sa refaci casnicia si nu sa o rupi. Eu nu am vazut niciodata pe vreo divortata sau vreun divortat fericit c-au divortat. Cine spune altfel e ipocrit/ipcorita si o face din cauza unor frustrari personale si din cauza propriului ego zdrobit si in cautare de razbunare.

E dreptul fiecaruia sa caute fericirea si linistea sufleteasca. O casatorie din interes sau ignoranta sinceritatii sentimentelor celui de linga tine pe considerentul schimbarii caracterului lui in timp aduce nefericire, pentru ca nu poti invata un om dupa 25 de ani sa se stearga cu batista la nas. In wikipedia.org : Sotul este partener de drum. Un soț este un bărbat care participă în căsătoria sau uniunea civilă. Cuvântul își are originile în limba latină, fiind derivativul lui SOCIVS însemnând „partener”. Sotul nu este si nu va fi ruda sotiei, este si va fi doar un partener de drum, de aceea este nevoie in relatia de casatorie de iubire, prietenie, sinceritate, sprijin la greu, incredere, afectiune si mai ales respect fata de persoana de linga tine si familia din care provine, respect in viata intima si in viata sociala. Daca toti am avea parte de o viata de familie si sociala ideala nu am mai avea diabet de tip II, nu ar mai fi stres. Dieta pentru diabet trebuie sa se ajusteze cu o viata de familie echilibrata.