Viata

Copilule, stai linistit ca nu ai nici un motiv de ingrijorare, te agiti de pomana.Daca faptul ca nu poti sa inveti este motiv de sinucidere, atunci nu vreau sa ma gandesc la alte motive.Oricum faptul ca nu poti sa inveti poate fi datorat multor cauze.Din ceea ce vad eu la tine, cred ca nelinistitea si framantarea continua te fac sa nu poti retine lucruri.Omul cand e mai relaxat si echilibrat reuseste mult mai bine sa faca lucruri grele pt ca are creierul odihnit si pregatit pt munca.Deci in cazul tau te-as ruga sa fi mai linistit si o sa vezi ca daca inveti fara sa fi stresat o sa ai performante mult mai mari.Astea nu sunt motive de sinucidere, tu esti adolescent dar la minte vad ca esti un copil mic.Fi relaxat si ai sa vezi ca vei putea invata si nu iti vei mai dezamagi parintii, desi si ei ar trebui sa fie mai cu capul pe umeri si sa-si dea seama ca comportamentul lor pe tine te streseaza si mai tare, si chiar te rog sa vorbesti cu ei sa numai fie asa suparati pe tine si sa te incurajeze pt ca de asta ai nevoie.Multa bafta si fi TARE!

OMG...in primul rand nu te mai gandi la p***ai gen sinucidere...daca ai ajuns in clasa a 11-a si mai ales la mate-info, nu esti prost si nici un las care sa se gandeasca la tampenii. Din cate zici cred ca la matematica esti destul de bun...nu putem excela in toate domeniile...si eu preferam matematica si materiile cu logica decat tocitul, dar tre sa depunem un efort si cu tocitul ca asta e scoala...eu, sincer, nu puteam retine peste zi...ziua ma odihneam si imi puneam alarma sa sune noaptea.Ma trezeam fff greu dar stiam ca trebuie si ma puneam sa tocesc...nu ma lasam dusa de somn....sincer eu asa reuseam...asa faceam si la facultate si era ok...din cate vezi eu am cam terminat cu toate scolile si nu eram adepta tocelii :))) iti doresc bafta si rabdare...si PLZZZZ nu te mai gandi la p***ai, poate kiar ai o perioada mai p***a dar toate trec.

Deja sunt demoralizat complet... tin totu'' in minu , prea multe reprosuri si dinastea numai suport.. , am avut incercari dar au esuat...

Buna, in primul rand vreau sa stii ca am trecut exact prin situatia ta. Parintii erau vesnic nemultumiti, chiar daca eram prima in clasa, notele nu erau numai de la 8 in sus. Profilul real nu este unul usor. Poti vorbi cu parintii? Te pot ajuta sa iti explice putin acolo unde nu intelegi sau macar sa iti ofere suport pentru cateva ore de meditatii? Toata lumea te va sfatui sa te relaxezi, ceea ce e usor de zis dar stiu la fel de bine ca si tine ca e greu de pus in practica. Eu mi-am luat cateva suplimente pe baza de magneziu si ginko (magneziu efervescent e f eficient), am dormit bine, si apoi am inceput cu temele iar acolo unde chiar nu se facea lumina, am cerut ajutor. Poti incerca si tu dar mai intai incearca sa discuti cu parintii sa nu te mai preseze. E clar ca presiunea iti face rau. Eu am terminat prima in generatie/profil real in liceu si a doua in specializare in facultate cu toate notele de 9, 10 dar si 5 si 6. In prezent lucrez pe profil, am un salar decent pentru Romania, iar parintii nu-si incap in piele de mandrie. Si acum trage aer in piept si fa-ti curaj, o sa fie bine :)

Buna,

Stai linistit! De cand ma stiu, am avut probleme cu memorarea. Iar tata stiu ca nu era zi de la Dumnezeu sa ma ciclareasca sa invat. Nu memoram, imi alergau ochii pe hartie, efectiv toate literele, cuvinetele alergau de nebune pe acele foaii si cu greu reuseam sa retin un pic ... dupa eforturi zdravene urmate de nopti de insomnie ( datorate oboselii, suprasolicitarii) in care imi tot veneau in minte, cuvinte, fraze invatate dar intr-o devalmasie cumplita.

Asa, am reusit sa trec de liceu, sa iau bac-ul, sa merg la post liceala, apoi la facultate. Sa le termin pe toate!..Mereu, a fost asa , timp de 25 de ani. Dar nu m-am lasat! Cu toate cicalelile, cu toate eforturile ce mi se pareau cosmaruri de a memora..oboseala de dupa...etc.

Nu m-am gandit la nu stiu ce metode de a renunta la viata si de a-mi distruge psihic parintii ce tot din iubire si dorinta de a -mi fi mai bine dupa studii, ma tot cicaleau sa invat.


Asa ca lasa p***aile, inveti cat poti, cum poti, perseverand, luptand cu memoria ta, facand pauze apoi luand-o de la capat...si are Dzeu grija de tine, cum a avut si de mine. Fruntea sus! Sunt atatea probleme intr-o viata de om. Si? Tot inainte! Nimic nu merita sa te faca sa renunti la viata care, la tine, de-abia incepe.

Pup si fii luptator! Vei fi mandru mai tarziu de tine..asa cum sunt si eu de propria mea persoana!!! ;-)

Cu parintii tai ai incercat sa discuti?sa le descrii ce ti se intampla?pentru ca e clar ca problema te depaseste un pic din moment ce ceri ajutor, imi inchipui ca sfaturi iti dai si singur si cred ca ai nevoie de mai mult decat de incurajari acuma.Psiholog la scoala aveti?Daca nu si daca nici parintii nu sunt receptivi vorbeste cu dirigintele cu directorul scolii cu parintii celui mai bun prieten cu altcineva din familie in care ai incredere dar nu mai sta singur cu gandurile tale incercand sa gasesti metode sa te sinucizi.Trebuie sa gasesti metode nedureroase de a trai nu de a muri.Si nu subestima ajutorul pe care poti sa-l primesti de la ceilalti trebuie doar sa ceri si sa perseverezi in a gasi persoanele potrivite sa te ajute.Nu intotdeauna te poti ajuta singur si nu e nicio rusine sa ceri ajutor!Nu e nicio smecherie sa mori daca pe lumea cealalta e la fel?

Stefane, scrie-mi te rog un email pe yahoo la zan_neb_ne (elimina insa liniutele toate din nume).
Problema cu memoria este data de emotiile tale si se poate elimina usor.