Postata de S.C. cu 13 ani in urma.
As avea micute probleme de aproximativ un an de zile si m-as simti mai usurata daca as gasi un motiv logic pentru ceea ce mi se intampla. As putea spune ca a pornit de la mici discutii cu persoanele apropiate si am ramas cu o frica in a ma exprima liber, fara sa ma gandesc ca as putea fi judecata sau catalogata p***a. Din cate am citit as putea spune ca sufar de anxietate si atacuri de panica. Spun asta pentru ca am momente cand nu judec logic, ma panichez, plang si reactionez ca o maniaca, nu reusesc sa ma concentrez, imi trec o groaza de lucruri prin cap intr-un timp extrem de scurt si simt ca lumea imi fuge de sub picioare, am palpitatii si simt ca ma pierd. Insa am si momente cand ma simt perfect normala, cum eram si inainte, sigura pe mine, costienta de realitatea care ma inconjoara, si sunt capabila sa interpretez situatii si sa gandesc logic. Si sunt constienta ca e o mare diferenta intre cele 2 situatii pe care le resimt. Iar asta imi afecteaza relatiile cu prietenul, familia si colegii. Si as vrea sa raman permanent in starea in care pot constientiza ce gandesc, fara sa incep sa plang si sa simt ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Ce pot face?
Adauga raspunsacum 13 ani
Buna seara, S.C.,
Inteleg ca aceste stari care au intrat asa, brusc in viata ta, iti dau peste cap relatii si evenimente. O parte din tine este constienta de realitate si alta parte isi pierde controlul.
Cat de dese sunt starile tale anxioase? Ce fel de "mici discutii" au fost cu apropiatii? In ce fel te-au afectat astfel incat ai inceput sa ai stari de frica de a fi judecata? Ce varsta ai?
acum 13 ani
Pai in ultima vreme, foarte dese. Imi pastrez controlul de sine pentru maxim 2-3 saptamani si pe urma urmeaza o perioada de plans, de nesiguranta si frica. Am 18 ani. N-as putea spune exact de la ce a pornit aceasta temere a mea, din frica de a nu dezamagi persoana iubita, sau de a nu ma dezamagi pe mine ca persoana. Nu cred ca e un motiv pertinent de a spune ca asteptarile celorlalti de la mine, imi provoaca frica.
acum 13 ani
Am inteles, deci perioada de plans, nesiguranta, frica - ce faci in aceste situatii - te izolezi, vorbesti cu cineva apropiat, ii exprimi starile tale persoanei iubite?
Cu ce anume te-ai putea dezamagi? Ce astepti de la tine?
Esti intr-o perioada extraordinara in care iti conturezi identitatea, ai sansa sa iti cunosti nevoile autentice si sa te exprimi asa cum esti!
acum 13 ani
In astfel de situatii nu ma izolez, ci doar ma comport ca un copil mic caruia i s-a furat jucaria. Sunt paranoia, zapacita, uit uneori ce spun si ce fac, insa cu o anumita limita. Nu ca si cum uit tot ce se intampla cu mine, si detalii marunte, dar care pentru persoanele din jurul meu conteaza.Si asta duce la discutii contradictorii cu persoana iubita, iar discutiile duc la mai multe atacuri de panica, pentru ca nu vreau sa spun ceva ce ar putea sa il dezamageasca.
Eu am asteptari mari de la mine, intotdeauna am avut, pentru ca stiu ce pot. Insa ma enerveaza starile acestea care ma impiedica sa arat ceea ce cu adevarat pot.
acum 13 ani
Deci un copil mic caruia i s-a furat jucaria... Ce fel de "jucarie"? Poti descrie exact ce simti? Exista ceva comun in momentul declansarii?
Daca doresti, imi poti scrie pe mail: [email protected]
acum 13 ani
permite-mi sa ma joc un pic cu ceea ce ai scris ,,poate asa va capata un sens si pentru tine
incep printr-un citat "Eu am asteptari mari de la mine, intotdeauna am avut, pentru ca stiu ce pot. Insa ma enerveaza starile acestea care ma impiedica sa arat ceea ce cu adevarat pot."In astfel de situatii nu ma izolez, ci doar ma comport ca un copil mic caruia i s-a furat jucaria
as vrea sa privesti un pic spre tatal tau care poate nu te lasa sa te joci si te trimitea sa inveti
Tind sa cred ca problema care o ai este aparent legata de relatia actuala cu prietenul
De fapt cred ca proiectezi ceva dintr-o alta relatie cu o figura masculina f importanta in viata ta,,poate fi frate,unchi ,tata ,poate chiar un bunic
La 18 ani fetele cat si baietii trec peste un prag,,,in mod normal acest prag trebuie sa il alegi tu "si
apoi spre ce ma indrept ?oare asta vreau eu ?"simt doar " o frica in a ma exprima liber, fara sa ma
gandesc ca as putea fi judecata sau catalogata p***a"
"Nu cred ca e un motiv pertinent de a spune ca asteptarile celorlalti de la mine, imi provoaca frica."
" Imi pastrez controlul de sine pentru maxim 2-3 saptamani si pe urma ..."
acum 13 ani
Nu stiu cum pot incepe sa explic ceea ce simt.....m am pierdut de mine si parca nu mai am capacitatea necesara de.a face pe cineva sa inteleaga ce vreau sa exprim.nu ma recunosc...eram o fire veselea,optimista si increzatoare,parca nici nu rau nu putea sa se apropie de mine,asta pana acum vro 3 luni si de atunci pe zi ce trece ma simt tot mai ''''''''dificila''''''''.primele ganduri care au inceput sa ma debusoleze au fost de genu'''':sunt convinsa ca le sunt inferioara celor de varsta mea...pt.ca nu am asa multe cunostiinte ca toti tinerii din jurul meu,eu nu am abilitatiile necesare jobului la care candidez(in urma unor interviuri),sunt grasa,fata mea este tot mai urata,nu ma intelege nimeni,nu reprezint intereses pt.nimeni,apartamentul in care locuiesc ma plictiseste si nu mi place(este modern,curat,aerisit,)pana acum ceva timp ma bucuram de caldura si armonia din casa,imi invoc numai stari proaste,incerc sa trec peste acest impas ascultand muzica dar si ea ma enerveaza ,mi am pierdut increderea in mine,simt ca sunt greu de suportat pt.familia si iubitul meu,simt ca traiesc degeaba,am uitat sa precizez k de 2 luni am probleme financiare''''deci nu mi pot permite iesiri prea multe ca sa ma pot rupe de rutina.....sunt disperata!!!cel mai rau ma deprim cand ma gandesc la ce fel de pers.eram si cum am ajuns.imi este teama ca nu o sa mi mai revin niciodata.sunt constienta ca este vorba de o depresie...va rog din suflet sa ma ajutati!
acum 13 ani
Maria ti-am raspuns ..art terapia face micracole ,o sa vezi
acum 13 ani
Suna interesant joculetul de cuvinte. Nu neg ca m-am gandit si la lucrul acesta, ca problemele mele de frica, de panica ar putea fi legate de relatia cu parintii, care nu fost tocmai fructoasa din foarte multe puncte de vedere. Si ca toate micile probleme si lipsa lor in viata mea, se concentreaza asupra actiunilor mele din prezent, pentru ca majoritatea persoanelor care ma inconjoara, referindu-ma la colegi si prietene, si mai ales prietenul, ma ajuta asa cum stiu ei mai bine si sunt alaturi de mine. Insa depinde de mine cum reusesc sa primesc ajutorul lor, fiindca de cele mai multe ori ma panichez si nu realizez ca ceilalti se strofoca pentru mine. In cazul parintilor nu stiu cat de preocupati sunt de activitatile zilnice, si cat de ceea ce e legat de mine si sora mea. Si imi pare rau ca uneori simt ca nu ii doresc prezenti in toate evenimentele pe care le traiesc.
acum 13 ani
SC crezi ca de fapt tu concurezi cu sora ta ?
acum 13 ani
Du-te la un medic homeopat, te va ajuta 100%
acum 13 ani
va recomand cu caldura la toti care ziceti ca aveti stari proaste si nu aveti bani sa mergeti la o psihoterapie sa incercati sa faceti acasa diverse activitati de art terapie.
Cu totii avem in casa ziare vechi ,reviste puteti face colaje pe diverse teme dati frau liber imaginatiei .desenati chiar daca stiti ca nu aveti talent, ascultati muzica melodii pe care le adorati cand erati mai mici ,pentru cei cu anxietate si depresie art terapie face minuni ,
Va recomand de asemenea fetelor sa va apucati de pachuri stiti acele perne peticite care sunt la moda
Da-ti voie macar jumate de ora pe zi sa fii creativ sa exprimi starea asta afurisita care nu iti da pace in operele tale
Gaseste-te pe tine !
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua