Postata de Alex cu un an in urma.
Bună ziua am 20 de ani și ma confrunt cu niște situații nașpa am zis ca merg la terapie simt ca părinții mi au greșit, simt ca sunt împotriva mea și partea nașpa ii ca am ajuns la o academie bună din tara și sunt și băiat am ajuns sa ma întreb dacă sunt eu prost etc deci parca ma și autosabotez, părinții niciodată nu m au întrebat ca ce vreau concret sau de ex face taica meo vitreg ca ba tu nu ai voie sa ii spui nmk la maica ta ca te o șters când erai mic lap***a
Pai și ce treaba am eu ce legătură are una cu alta ce e de drept am avut și un tata biologic care s o certat cu mama lui după ce s o desp de mama ca ea ea despărțit cred asa am auzit din certuri
Ideea e ca am crescut mult în certuri parca am ajuns sa țin minte doar asta sunt și momente frumoase dar sunt dezamăgit ce i drept sentimentele alea de frustrare și etc le am avut și după ce am vorbit și eu cu o fata
Ideea e ca nu vreau sa mi abandonez cariera pt ca de la 14 ani sunt pe acest drum
Și am ales sa merg la terapie de câteva luni.
Cum îmi dau seama când am încredere în terapeut
acum un an
Buna ziua, in cateva luni ar trebui sa stiti deja daca aveti sau nu incredere in terapeut. Simtiti ca va ajuta? Ati putut diacuta orice cu el? Exista comunicare? Va pune intrebari care va ajuta sa va regasiti, sa va dati seama cine sunteti si care va sunt calitatile? Ati observat progrese in starea dvs, in felul in care va raportati la ceilalti, in stima de sine?
Iata cateva criterii..
acum un an
Mai simt ca ăștia cu care sunt în dormitor parca ma mulez pe ei adică n am un personalitate aparte sau asa am avut o din câte știu nu înțeleg
acum un an
Câteodată nu ma simt independent tre sa stau sa vb cu ei mei sa etc
acum un an
Parca nu pot sa am pe deplin încredere ca tot ai mei au vorbit cu persoana respectiva prima data și etc am mai fost înainte la cnv și m am simțit bine în prezenta persoanei ideea e ca nici nu am fost încurajat de acasă sa fac asta mi au spus părinții ca eu sunt psihologul meu după ce teoretic și logic cred dar nu vreau sa dau vina pe ei dar și ei au greșit cred știu ca nu e bine sa i judeci dar am asa un sentiment de tristețe fata de ei
Și simt ca m am pierdut pe mine adică nu mai am glas nu înțeleg de ce o început un coleg sa ma întrebe ca dacă am suferit mult când am fost mic și altul cu care ma știu de 4 ani ca de ce tot ești trist ca ce am
Tot am în cap ca sunt ca o femeie mami m a făcut prost la un moment dat îmi tot spune ca aa ca nu sunteți ca mine adică ca ea ca ea e femeie puternica.
acum un an
Aceste stari le discuti cu terapeutul tau. Daca nu esti in ordine, caut alt terapeut.
acum un an
E normal sa mi ceara mama sa vb cu ea despre fete sa fim ca niște prieteni?
Îmi tot spune uite ceilalți părinți vorbesc cu copii lor tu de ce nu vorbești cu mine și etc asa mai departe îmi dădea mereu exemplu pe un coleg si tatăl vitreg la fel tot pe unul din oraș tot timpul îmi vb de el dar niciodată de mine. Doar lucruri rele
Și i am spus ca nu e normal și ea mi a zis ca sunt bătut în cap poate e normal sau poate m am obișnuit eu prost sa nu vb cu ea
acum un an
Oricum mulțumesc pentru răspuns
acum un an
Sigur că este sănătos pentru minte și suflet să avem relații apropiate, puternice și constructive cu membrii familiei și nu numai… Unii sunt mai apropiați de părinți alții – mai puțin . Ar fi trebuit să ajungi la aceste concluzii în timp de câteva luni, cat ai lucrat deja cu terapeutul.
Toate cele bune!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua