tratament pentru depresie,nervi

buna ziua.Numele meu este Ella si am 17 ani. As dori sa va dau un sfat..incercati sa vorbiti cu copii d-voastra pentru ca este cel mai bine. Si noi trecem in familie peste lucruri extrem de dificile, ac***a foarte multe greutati cu banii. Si eu am trecut prin depresii din cauza banilor, a nelinistii si a altor probleme. Nu este corect sa va luptati singura cu toate aceste probleme. Copii d-voastra trebuie sa cunoasca aceste lucruri pentru ca mai tarziu sa nu aveti reprosuri din partea lor ca nu au stiu. Incercati sa realizati ca pentru ei cel mai bine este sa fiti sanatoasa. Ei trebuie sa va inteleaga si sa va sustina moral , deoarece sunteti o femeie sensibila(in special fata). Nu trebuie sa luati medicamente. Cel mai bun medicament este familia d-voastra. Ganditi-va cum ar fii daca nu ati avea sanatate d-voastra si familia d-voastra. Trecand prin atatea depresii si atatea greutati de mica am invatat ca in viata trebuie sa ne mentinem sufletul si mintea sanatoasa. Constientizati ca poate fi mai rau si repetati mereu ca o sa fie bine. Incercati sa va rezervati macar 2 minute pt d-voastra in care sa zambiti si sa va amintiti lucruri placute. Va urez mult noroc in viata. Sa stiti ca banii nu aduc fericirea. Sanatate

Stimata doamna,
Copiii pentru moment nu pot contribui financiar in familia dvs fiind prea mici si trebuind sa se concentreze pe scoala si pe invatat. Trebuie insa sa cunoasca valoarea banului si sa nu aiba pretentii exagerate financiare de la parinti. Trebuie sa le dati bani de buzunar o suma fixa in fiecare saptamana (nu pe luna, ca nu ii cheltuie, nici pe zi, ca sa se simta limitati ca la scoala primara) pe care sa ii gestioneze cum cred. Suma nu trebuie sa fie nici prea mare, nici prea mica. Sa le permita sa isi cumpere carti, mancare, poate cate un moft sau niste inghetata, dar atat. Trebuie sa nu cedati la cererile lor cand va spun ca "colegul X are geaca Armani" si sa le explicati ca fiecare om are un noroc in viata, ca nu trebuie sa se uite in gradina altuia si ca daca doresc sa mai castige un ban, ii invitati sa va ajute la treburile casnice contra cost. Astfel, va vor ajuta in gospodarie cu placere stiind ca le oferiti o recompensa si va rezolvati si problemele acestea. Este o idee, puteti dvs gasi altele. Oricum trebuie sa stie ca nu sunteti atat de bogati incat sa va permiteti sa le satisfaceti orice pretentie.
Nu am inteles care este situatia cu sotul. Dansul nu lucreaza deloc? Sau castiga mai putin decat dvs? Daca nu lucreaza deloc, este inadmisibil sa lasati situatia asa. Daca lucreaza dar aduce mai putini bani, nu prea aveti ce face decat sa ii dati discret de inteles ca nu ar fi rau sa incerce sa faca mai mult, daca se poate.
Pentru a le arata celorlalti ca meritati mai mult, puteti sa ii mai "taiati de la portie", adica sa puneti mai multi bani deoparte si sa le aratati ca daca dvs nu dati bani in casa, ei raman fara multe lucruri. De asemenea, lasati treburile in casa nefacute sau rezolvati-le pe ale dvs. Spalati-va hainele dvs, vasele dvs, faceti curat doar in dulapul dumneavoastra etc. Puteti chiar sa va faceti de mancare doar pt dvs cateva zile, ca sa le aratati ca nu e asa usor si ca trebuie sa se mai ocupe si ei.
Aceasta metoda este cu doua taisuri dar nu prea aveti de ales.
Va sfatuiesc sa va relaxati un pic din cand in cand. Macar in weekend iesiti un pic la plimbare seara. Si daca nu aveti chef sa o faceti cu sotul si /sau copiii, o puteti face singura sau cu o prietena. Nu este nevoie sa cheltuiti nimic daca mergeti in parc sau foarte putin pt un suc. Trebuie sa va ganditi si la dvs, pentru ca in acest ritm va autodistrugeti psihic si fizic.
Succes!

Multumesc,Sotul nu lucreaza deloc, pt ca nu gaseste un loc de munca [locul lui de munca este sa se joace pe jocuri la calculator],si ceea ce este cel mai dezamagitor este ca el le spune copiilor ca am aceasta obligatie fata de toti. Rad de mine, cand nu ma mai pot controla. Si le spune copiilor ca sunt rea si nebuna.si copii sunt de partea lui.Eu nu cer sa ma ajute nici unul financiar doar sa ma inteleaga ca nu mai pot si sa aibee macar mila si respect fata de mine. Am dureri de cap in permanenta si ma enervez intradevar din orice. Poate au dreptate si sunt nebuna? va rog sa-mi dati un sfat

Nu va suparati ca va spun, dar nu inteleg de ce nu divortati. Sotul dvs este o povara pt dvs, nu va ajuta cu nimic, ba mai mult, va jigneste in fata dvs si a copiilor in loc sa fie intimidat de situatia in care se gaseste (intretinut de sotie si fara servici)! Reactia lui este probabil determinata de faptul ca se simte inferior dvs pentru ca nu lucreaza si dvs aduceti toti banii in casa, situatie care, se stie, raneste orgoliul masculin. De aceea el incearca sa va faca sa va simtiti cat mai prost si sa decadeti in ochii copiilor, ca sa nu se simta el complexat de situatia in care e si sa nu se comporte copiii urat cu el, ci cu dvs. Desi acest comportament are explicatie, el este INADMISIBIL!! Sincer nu inteleg cum de nu v-ati gandit macar sa il amenintati cu divortul daca nu sa divortati, ac***a in vedere comportamentul sau.
Copiii ar ramane la dvs fiindca el oricum nu are cu ce sa ii intretina. Cred ca aceasta perspectiva ar fi suficienta pentru ca el sa se trezeasca la realitate si sa va stimeze. Sincer, am vazut cazuri similare in care femeia nemaisuportand a divortat, continuand insa sa traiasca impreuna cu barbatul respectiv, iar acesta a inceput sa se comporte cu totul altfel dupa acest eveniment (dandu-si probabil seama de pierderea pe care ar suferi-o nu numai financiar, dar si sentimental, fara sotie). Ar trebui ca in situatia dvs sa se inverseze raportul de forte cumva.
Faptul ca dvs spuneti ca "nu cereti sa va ajute financiar" este o GRESEALA!! Ba sigur ca cereti sa va ajute financiar, si nu numai! Cu cat aveti asteptari mai joase de la ceilalti, cu atat ele va vor fi inselate.
Nu va cunosc personal, nu stiu ce reactii aveti si exact ce se intampla in casa dvs. Nebuna nu pareti a fi. Mai degraba doar surmenata, foarte obosita si ajunsa la capatul puterilor, aparent pe buna dreptate. Eu va sfatuiesc sa luati taurul de coarne si sa chemati un "consiliu de familie" inca din aceasta seara. Sa spuneti ca nu se mai poate asa, ca doriti sa divortati si sa va mutati singura pana nu va va crapa un vas de sange de nervi si nu veti muri de oboseala. Exagerati-va un pic situatia, pentru a-i speria putin pe membrii familiei. Stiu ca nu este prea etic, dar este necesar. Stiu ca va este greu pentru ca tineti la ei si va este frica de consecinte (ca se vor indeparta de dvs, ca va vor spune "foarte bine, pleaca".). Poate ca din orgoliu asa vor spune la inceput. Eu zic sa nu cedati si sa va tineti tare pe pozitii. Sunteti mama lor si sotia lui. Este imposibil sa ramana indiferenti la ce le spuneti. Insa nu cedati pe urma. Daca ati spus ceva, asa sa fie! Daca cedati dupa aceea, va vor considera sp***a, din nou, si veti reveni la aceeasi situatie.
Cereti copiilor sa nu isi mai permita sa nu va respecte si sa va ajute amandoi in gospodarie (puteti sa le impartiti sarcinile: unul se ocupa de curatenie, unul de rufe, sotul de vase si dvs de calcat sau asa ceva). Cereti-i sotului sa se angajeze orice (nu-i rusine a munci NIMIC! si gunoier daca e si castiga un ban cinstit, e de laudat) si dati-i termen 2 saptamani sau o luna, timp in care isi cauta de lucru si isi revizuieste atitudinea. Daca nu se indreapta, intentati divort.
Aveti curaj si nu va lasati calcata in picioare. Nici un om nu merita asa ceva!

Intre timp, dvs luati niste Magne B6, ca sa va linisteasca un pic.

Buna....imi pare rau sa aflu povestea ta....e destul de delicata situatia... Sunt de acord cu iuli asa ca nu o sa repet aceleasi sfaturi.....
Referitor la starile de nervozitate as vrea sa va povestesc un lucru din viata mea.
Am 20 ani iar in urma cu 4 ani mama mea trecea cam prin aceleasi probleme....Se enerva din orice si niciodata nu zambea.....Tata a ramas fara loc de munca din cauza bauturii... iar noi eram 3 fete de intretinut la scoala..eu la liceu, sora mea mijlocie la facultate iar sora cea mare cauta cu disperare un loc de munca..... Astfel ne chinuiam sa supravietuim cu 6 mil pe luna. Destul de greu. Pot sa spun ca norocul mamei a fost ca am primit o educatie exemplara de la bunicii nostri si niciodata nu am indraznit sa cerem ceva....mai ales bani stiind care e situatia noastra... In sfarsit.....tata devenise alcoolic astfel incat nimeni nu se mai intelegea cu el... Sora mea cea mare nesuportand toate tensiunile din casa s-a hotarat sa plece in strainatate fara sa le spuna si parintilor. Mama a suferit foarte mult dupa plecarea ei...plangea tot timpul acuzandu-se ca ea e cea vinovata. Trebuie sa recunosc ca acesta a fost lucrul care ne-a facut sa ne linistim cu totii..... Tata si-a gasit un loc de munca, nu foarte bine platit dar macar avea o ocupatie, sora mea de la facultate s-a angajat in paralel, eu m-am mutat cu chirie pe proprile mele puteri...
In prezent pot spune ca mama e in sfarsit fericita....noi suntem departe....iar ei au ramas singuri....Tata a renuntat DEFINITIV la bautura si face sport in fiecare zi....Cand il vad nu imi vine sa cred cat de mult intinereste. E cu totul alt om!!!.... Vorbesc zilnic cu mama la telefon si abia asteapta sa merem acasa.... Iar De sarbatori se umple casa si ei nu mai pot de bucurie....Chiar daca dupa aceea raman tot singuri....

De o schimbare ai nevoie in viata ta....iar apoi lucrurile o sa se linisteasca. Nu dispera!!!!! Incearca sa privesti partea plina a paharului chiar daca la prima vedere acesta pare gol. Lumea e frumoasa cu tot cu criza si probleme.
Mai Lasa problemele din casa nerezolvate sa se ocupe si altcineva de ele. NU E DOAR DATORIA TA sa le rezolvi....pentru ca nu sunt numai ai tai copiii....
Bunicii copiilor mai traiesc? Daca da incearca sa ii trimiti acolo pe perioada vacantei...fara calculator... Iar in timpul asta incearca sa discuti cu sotul tau...Fa-l sa se descarce si sa iti spuna care sunt de fapt motivele pentru care te jigneste in fata copiilor. Trebuie sa iti stapanesti emotiile si sa ii spui ca il intelegi.... Barbatii sunt foarte ciudati...eu nu am cunoscut inca pe cineva care sa recunoasca ceea ce simte....Parca au un lacat pus pe cutiuta cu sentimente....
Iti doresc mult curaj...Ai grija de tine(in primul rand)....


PS: orice ai face .....se rezolva cu calm.....

Poate ar fi bine ca si sotul sau copii tai, macar sa citeasca aceste randuri. Sa vada si ei cum privesc alte persoane situatia in care te aflii. Esti o femeie puternica si de admirat. Pentru ca lupti lasand la o parte orgolii pentru familia ta. Dar trebuie sa ai demnitate si respect pentru tine ca persoana, daca cei din jurul tau nu au. Trebuie sa iti determini sotul sa muceasca, chair si zilier, orice. Daca nu, macar sa iti usureze situatia cum poate, sa fie alaturi de tine macar moral.... Incearca sa comunici cu el, nu-l considera din start o cauza pierduta. Voi inaintati in varsta, veti ramane amandoi, in curand. E de preferat sa aveti o relatie buna, sa va sustineti si sa incercati sa aveti grija unul de altul.

Sora mea se afla in aceeasi situatie. Are doi copii, sotul nu lucreaza ( dar butoneaza calculatorul). Ea e singura persoana care lucreaza, face ture de noapte, are datorii peste datorii si e in permanenta stresata ca nu stie cum sa o scoata la capat.
Probabil medicamentele si alte tratamente sunt o situatie temporara, dar cel mai important este sa se schimbe cauza care genereaza efectele. Cu toate astea,probabil niste medicamente date de o persoana specializata ( atentie!), v-ar putea sa va detasati putin emotional de problema.
Copiii nu sunt raspunzatori in niciun fel pt situatia financiara prin care treceti. Este important sa discutati cu ei ca acum nu este momentul si nu va permiteti sa faceti cheltuielile pe care probabil si le-ar dori ei, dar faptul ca ii impovarati cu problemele d-voastra poate avea efecte in timp. Niciun copil ( care de fapt acum sunt adolescenti), nu vrea sa auda zilnic cat a venit factura de la lumina.
Spun din experienta, am auzit placa asta zilnic, si as fii preferat sa stau pe camp decat sa ajung acasa unde mama se plangea zilnic de cat de scumpe sunt toate si cum nu sunt bani.
Faptul ca va consumati, tipati si reactionati in casa, e cu doua taisuri. Bineintels ca stim cu totii ca o comunicare eficienta tine de un ton cald si linistit, dar mai stim si ca atunci cand se strang prea multe nu iti mai arde sa iti faci glasul ca mierea. Cu toate astea insa, un moment de furie nu reprezinta decat o agresivitate aruncata impotriva copiilor si a sotului, care apeleaza la diverse mecanisme de aparare ( cum ar fii comportamentul lor de a lua va lua in gluma). Dupa parerea mea, copiii sunt la varsta in care ar putea avea un job part-time pe langa liceu ( eu am lucrat de la 15 ani si am avut grija sa imi vad si de scoala cum trebuie). Deci se poate. Faceti-i sa inteleaga ca daca vor o pereche de blugi din mall, adidasi de firma sau cine stie ce cosmetice sau bani de iesiri in oras, trebuie sa si-i castige singuri.
Cat despre sot, nu-mi permit sa fac acuzatii. Imi pare rau pt situatia prin care treceti. Nu cred ca divortul e o situatie, cum cineva preciza mai sus. Ci asumarea responsabilitatilor unei casnicii. IN DOI.
Ati incercat o discutie cu facturile in fata, cu o foaie si un pix? Dar e foarte important ca fiecare sa isi pastreze calmul.

Ps. copiii ar trebui sa isi cunoasca lungul nasului si sa nu isi permita sa faca acuzatii jignitoare la adresa dumneavoastra. Prea multa toleranta strica.

Numai bine!

....cititi pe net despre terapia florala a lui Bach ...am auzit ca da rezultate

Draga Valentina, sunt plina de intelegere pentru situatia in care te afli. Si eu am trecut prin ceva similar si in cele din urma am depasit criza(acum am 50de ani). E bine ca ceri ajutor, sa vezi ce ar face altii, sa te controlezi pe tine daca gindesti drept. Esti epuizata si va trebui sa gasesti o cale sa te odihnesti. Poti vizita cu incredere un psihiatru sau un psiholog care sa te indrume. Desigur nu esti nebuna. E ridicol sa creada cineva asa ceva. Ai trecut printr-o perioada de solicitare si, cumva, s-a statornicit o ordine a lucrurilor in familie care te solicita pe tine in primul rind.
Poti schimba lucrurile. Mai intii trebuie sa te asiguri ca ai un somn bun si odihnitor, apoi se pot face citeva lucruri pentru o gindire pozitiva (daca vrei, iti voi spune ce fac eu). In familie trebuie sa gasesti pe unul dintre ei "aliat". Adica sa te inteleaga, sa fie de partea ta, sa te sprijine sau macar sa nu se impotriveasca in ce vrei sa faci. Postura de izolata in familie te impiedica in a exercita o influenta asupra lor. Tu ai puterea, desi nu ai crede acum, sa te ridici deasupra lor, sa le intelegi comportamentul ca sa stii cum sa procedezi. Insasi faptul ca discuti cu noi arata ca ai acest potential si esti o luptatoare aflata acum la rascruce de drum.

Buna ziua, e normal sa fii dedicata familiei casei sa lupti pentru a pune masa, vroiam sa ti spun daca tu faci totul ce-i mai ramane(sotului) stii citeam o chestie despre toate promblemele vietii un fel de legenda sau un banc facut de niste studenti la o ora de psihologie si raspunsul trabuia sa fie inteles cam asa ca mereu sa-ti lasi loc de o cafea indiferent trebuie sa fie un loc, o secunda in care sa te bucururi doar de tine, si locul acela sa fie doar ptr tine, e greu ce spun dar ma bucur ca ti-am spus asta, capul sus si zambeste vietii, dupa ce ne pune in sicriu ce mai conteaza dupa ?

Stiti,poate ar fi bine sa mergeti la Biserica.Nu prea reusim sa ne controlam singuri nici sa-i facem pe altii sa ne inteleaga,dar e totusi cineva care poate ajunge mai usor la inimile oamenilor.Primim mereu ajutorul,dar mai daca si incercam sa facem ceva bine.Pana la urma lucrurile bune au mereu aceeasi sursa si o sa vedeti ca prin rabdare se vor rezolva toate.Asa cum ati avut ce sa puneti pe masa pana acum,veti avea si in continoare.Uneori lucrurile nu le putem controla noi.

Imi pare sincer nespus de rau pt. situatia care o ai, la fel si eu am multe probleme si din cauza asta am slabit foarte mult, prima data am zis ca am probleme de sanatate desi stiam bine ca problemele mele este suferinta, totusi mi-am facut si de doua ori analizele care au rezultat ca sant perfect sanatoasa..., ce.ti pot spune... ia 1-2 xanaxuri pe zi si incearca sa dormi asa cu timpul sar putea ca tu sa legi unele lucruri si sa poti iesi din situatia asta, pe mine m-au ajutat cat de cat dar asta depinde si de cat de puternici santem, ai curajul sa lupti si mergi mai departe si da-i unele lectii sotului tau... imi pare nespus de rau ca-ti zic dar ie vizibil ca sotului tau nu-i cam mai pasa de tine sau... fa ceva si nu lasa problemela sati distruga viata... inca o data imi pare s... rau stiu ce ie in sufletul tau. as vrea tare mult sa vorbim poate ne-ar ajuta... imi poti lasa mes pe faceboc ionela.lacan

Din pacate , greselile parintilor ne afecteaza si pe noi copii lor, la noi tata nu mai munceste de la 50 de ani, si a dat demisia, din pacate e nebun, acum are 70 si nu a mai lucrat deloc, s a lasat pe tanjala ca l ajuta tatal lui invarsta si el, a fost angajat fara sa munceasca, la firma lui si a mamei mele pe un salariu de 5 mil , a iesit la pensie cu 11 milioane desi a fost inginer proiectant, si acum regret ca n am avut o mama puternica sa l paraseasca, nu stiu daca mama a procedat corect nici acum,acum tata se duce cand la mama cand la sora , face naveta ca sa l intretina altii, mie n are ce sa mi ceara ca nu am bani , mentionez ca au mei nu mai stau impreuna, dar fetele lor din pacate sufera si azi, parintii in zapaceala asta de orgolii nestavilite uita sa aibe grija de copii, isi submineaza autoritatea unui altuia si uita ca copii lor vor face ce fac ei, nu toti evident, copii va vor copia comportamentul si se vor capatui tot cu niste parteneri abuzivi , sora mea a ales tot un barbat abuziv ca s a grabit care nu cumva sa ramana nemaritata si a uitat sa l testeze inainte mai multi ani,nici nu stiu cum e mai bine, tata mi a zis m ai demult sa nu ne maritam, ce fel de tata ii spune asta fetei lui si ce sa fac, sa ma uit la pereti toata viata,mare grija ce decizii luati, nici eu nu stiu cum e mai bine,ce sa i spun mamei cand tata vine sta o luna si pleaca o luna ca n are bani iarna sa stea la el, cu ce sunt eu vinovata de situatia asta, sa nu mi mai spuna, ia placut sa stea asa cu el sa stea si mai pe departe, in viata trebuie sa alegi e greu dar trebuie,altfel risti sa ramai blocat in propriul cosmar, da trebuie sa imparti averea, casa din tinerete, visele tale si firma pe care a ti construit o amandoi, da e greu sa te duci la mama ta la 50 de ani cu 2 fete , sa n ai unde sa le adapostesti caci sotul tau face ca o fiara, si te mai gandesti de ce nu divortam oare, pt ca nu putem accepta esecul, divortul, si nu putem accepta sa stam singure si sa dam un exemplu pt ficele noastre , e greu sa stai singura dar si mai grea este singuratatea in 2, asta e parerea mea poate gresesc, poate sunt inca tanara dar ce am vazut numai bine nu a fost.

nici eu nu stiu ce sa fac , la fel este si la mine in familie