Postata de daniela_i cu 13 ani in urma.
Buna ziua, problema mea nu stiu cum se numeste pun suflet in tot ceea ce fac si ma afecteaza cel mai mult diparitia animalelor dragi poate pare absurd, uneori ma simt vinovata pentru ca nu am putut face ceva pentru a nu le salva viata, as vrea sa nu ma mai gandesc la ceea ce a fost vreau sa ma resemnez dar nu pot pur si simplu parca se intipareste in minte si cateva zile numai la asta ma gandesc, parca lasa urme. Nu stiu cum sa fac ca sa trec usor peste aceste ganduri, sa nu ma mai gandesc in trecut ca sa spun asa.
Nu stiu daca m-ati inteles dar sper sa-mi dati un raspuns.
Va multumesc.
acum 13 ani
ce sa zic sentimentul acesta l-am avut acum o ora cand catelusa mea a fost muscata de o alta catelusa..
Se mai intampla! Am fost cu ea la dr acum zace e inca in soc
Asa ca te intelegfoarte bine cum e cu animalele
eu cred ca ia facut tot ce se putea!
Sunt sigura ca la tine problema e putin mai complexa si as vrea sa nu te gandesti la animalute ci la ai tai si la tine !
acum 13 ani
nu ma asteptam sa mi raspundeti asa de repede, ce sa spun si eu am un catel e cuminte cei care ma supara sunt perusii care ii am, sunt trista ca au facut un pui si dupa o saptamana l au omorat si asta ma doare cel mai tare si nu inteleg ce sa intamplat de ce sa intamplat asta....... si ma gandesc numai la el.
acum 13 ani
Buna seara,tuturor...
Problema ta nu e neaparat o problema.Esti o fire mai sensibila,te atasezi repede de animalutele tale,poate si cu oamenii esti la fel,dar sa stii nu trebuie sa te invinovatesti pentru ca mai ales cu perusilor(pasarilor,in general)nu prea ai ce sa le faci.Eu am stat o noapte intreaga ''''langa'''' un perus bolnav dandu-i ceva medicament din doua in doua ore cu seringa si dimineata,cand eu am adormit,el a murit.Murea oricum,asa mi s-a spus dar eu am fost foarte trista.Pana cand mi-a trecut si dupa cativa ani,a murit si celalalt perus,de batranete,cred.
E trist,dar nu dramatiza,nu e cazul.Si animalele sant suflete ca si noi(uneori mai mari)si...asta-i viata!Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi,nu?
acum 13 ani
asta asa este dar sti ca am inceput sa urasc acest sentiment de vinovatie ca de fiecare data sa ma simt la fel sa ma afecteze ce se intampla nu neaparat animalul crescut de mine si altele care vad ca sunt chinuite sau ca mor de batarnete, am sa trec si peste asta, eu cred ca uneori refuz realitatea nu vreau sa o accept.
acum 13 ani
Da,exista anumite momente si situatii in viata cand nu vrem sa acceptam niste realitati care ne convin mai putin.Dar trebuie sa invatam sa gestionam aceste momente tocmai pentru ca ne consumam prea mult.E u am incetat demult sa mai adun toate pisicile care-mi apareau in cale,pentru ca imi era teribil de greu sa ma despart de ele.Si decat asa,mai bine deloc.
acum 13 ani
Da, cum este si cu cateii de pe strada daca as avea loc i-as aduna pe toti, asta e multumesc ca ma intelegeti asta ma face sa ma simt mai linistita mai ales ca mai exista persoane care trec prin aceiasi situatie.
acum 13 ani
Eu plang la toate ocaziile. Imediat lacrimez daca vad orice mai sentimental. E o chestie de fire, nu avem ce s afacem. Ah si mai e si hormonal. Sunt femei cu anumite concentratii de hormoni care sunt mai sensibile. Noi facem parte din ele. 2 poze cu un catel mai amarat sau un caz fericit si gata ma pun pe lacrimat. Si eu ma consum pt toate p***aile....nu cred ca avem ce face. Daca intr-o zi acest sentimentalism ma va pune in dificultate, ma voi adresa unui psiholog. Pana atunci incerc sa nu exagerez si sa ma inconjor de oameni veseli, pozitivi si mai ales sa fiu EU astfel :)
acum 13 ani
Eu sunt o fire vesela si gandesc pozitiv, insa imi doresc sa fiu altfel sa trec mai usor si nu stiu cum sa fac ca sa uit sa nu ma mai simt asa.
acum 13 ani
Nu cred ca poti :) Asa ti-e firea. Daca crezi ca e asa de grav, poti merge la un psiholog.
acum 13 ani
Da acum simt nevoia sa merg, dar maine o sa ma obisnuiesc cu gandul asta, si o sa mi revin.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua