Sunt trista si fosrte nervoasa uneori devin agresiva ?

FetitSsa, e nevoie de un tratament timp de 3 luni, te rog cauta-ma pe [email protected]. Bafta !

Trebuie sa o intelegi si pe mama ta. Poate ca este intr-adevar ocupata. Daca munceste mult, daca face si treburile casei, singura, cred ca este obosita. Si-apoi, depinde si ce scoala are mama ta. Parintii mei sunt tarani si nu au dat niciodata importanta ''''''''''''''''''''''''''''''''problemutelor'''''''''''''''''''''''''''''''' pe care le-am avut. Nu aveau ei timp de bolile acestea ''''''''''''''''''''''''''''''''boieresti''''''''''''''''''''''''''''''''. De ce nu incerci sa te apropii tu de ea, s-o ajuti cand este ocupata si in timpul acesta sa vorbiti. Chiar daca nu are pregatire poate, te poate sfatui, intelege. Mergi s-o ajuti la bucatarie, la curatenie ori in gradina, daca stati la curte. Mama va fi atunci mai odihnita si mai dispusa sa te asculte. Sunt sigura ca ea nu-si da seama prin ce treci si de aceea nu da importanta. Te considera, cred, rasfatata ori obraznica.

Intradevar , nu are decat 10 clase muceste foarte mult pentru ca impreuna cu tata au facut imprumuturi la banci foarte mari pentru a ne muta separat de bunicii mei cand ne-au dat afara ddin casa ... intr-un fel o inteleg ca toate datoriile si grijile pe care le are nu ii mai lasa timp si pentru alceva ... oricum problema nu este la mama ... este la mine . M-am indepartat de toti , poate daca aveam o prietena buna in care sa am incredere nu eram in situatia de fata ... Cum am spus , voi incerca sa ma apropii de fratele meu , sa vorbesc cu el sa ii cer sfaturi , sa ii spun problema mea . Multumesc tuturor pentru sfaturile acordate ! :*

In primul rand as vrea sa-ti spun un lucru de care sunt convinsa ca esti constienta: sunt foarte multe persoane care te iubesc. Treci printr-o perioada grea, esti prea aspra cu tine si asta se revarsa si asupra celor din jur, fara sa vrei. Faptul ca esti foarte sp***a (zici tu) nu trebuie sa te complexeze sunt multe fete care se infometeaza in ideea ca sunt prea grase, eu cred ca esti frumoasa asa cum esti. Apropie-te de mama ta, gasete-ti un hobby despre care sa-ti placa sa le povestesti si altora, fa miscare, mananca sanatos, zambeste cat mai mult si vei vedea ca-ti va fi mai bine. E bine sa vorbesti si cu un psiholog, ideal cel de la scoala pentru ca vei gasi discretie si intelegere. Eu iti doresc mult succes, invata sa te iubesti si sa te accepti si atrunci vei vedea ca si cei din jurul tau o fac. Pup!

Buna! Din cate am vazut spui k esti sp***a si ai ajuns sa fi complexata...HEEYY ! si ce?si eu sunt sp***a si am depasit complexele si akm nu ma mai intereseaza de ce spune lumea despre mine. Gandeste''te la cei obezi kre ar da orice sa fie k tn ...nu trebuie sa te distrugi din cauza aceasta. Gandeste''te k si manechinele sunt foooarte slabe ajungand la marimea 0 si ele nu isi mai fac probleme. In rest separe k aveam aceleasi probleme ..dak vrei sa vorbim , ia idul meu stephanya_zz

Nu stiu daca te ajuta cu ceva sa stii ca mai sunt si altii ca tine. Si eu traversez o perioada dificila in viata mea. Sunt mai mereu trista si abatuta, speriata de viitor, sunt extrem de obosita si nervoasa. Uneori devin agresiva si ca sa ma calmez ma izolez. Nu imi mai plac oamenii si cate-odata imi vine sa ma mut in jungla unde as gasi un motiv pentru care exista acest ritm si competitie, calcare pe cadavre, p***ae, lipsa de educatie, hotie, invidie,ura,lipsa de curaj s.a.m.d. Am ajuns la capatul puterilor, dar nu-mi permit sa ma las deoarece am un copil de crescut. Daca nu ar fi acest copil pe care l-am adus pe lume din nefericire intr-o tara de p**a as pleca in lumea larga. Urasc viata din Romania.

am 27 de ani de mica am avut probleme si am cazut de la etajul 1 dar fara leziuni. tot timpul vorbeam in somn si umblam prin casa. acum 1 an mi-am pierdut tatal in urma unei boli groaynice, cancer, in cel 1 an si jumatate de lupta cu boala am fost alaturi de el tot timpul,a fost in coma de vreo 2 ori, sos dupa soc din pacate a plecat in cer chiar din mana mea. acum adorm dar la 1 ora ma ridic din pat sunt foarte agresiva dar eu dimineata nu stiu nimic asi zice ca am dormit bine. Va rog sa imi dati un sfat unde sa ma duc ce medic sa caut,si daca se poate vindeca boala mea. va multumesc

buna m numesc yssa am 16 ani sut in clasa a 9 sunt tot timpul trista nu stiu ce se intampla cu mine plang mai mereu pentru ca parinti mei nu m lasa sa am niki un prieten sa es afara din casa sa vb la tel ei spun ca de l 18 ani in colo dar eu nu m rezist simt k inebunesc , s prin urmare m m s bat cateodata as vrea sa plek k prietenul meu fara sa stie nimeni dar nu stiu kum sa o fak va rog datimi un sfat

Buna Yssa,

Parintii sunt cateodata exagerat de protectori. Incearca sa nu-i judeci prea tare, deoarece ei incearca sa te protejeze si de aceea iti impun restrictii. Indiferent de varsta pe care o ai, ramai tot copilul lor.
Incearca sa vorbesti si sa socializezi mai mult cu colegii de la scoala, sa-ti gasesti niste hobby-uri. Fuga de acasa NU te va ajuta sa-ti faci o viata mai buna.

si eu sunt la fel...am un baietel de 8 luni si am 19 ani.sunt nervoasa toata ziua cu tatal copilului nu ma inteleg...tatal meu a decedat cu mama mea nu pot vb ptr ca nu ma ia in seama,nu am cu cine si-a refacut viata...nu am cui sa cer ajutorul!!!!!

Esti prea identificata cu mintea ta;fii o observatoare asupra agresivitatii tale si ea va disparea ;nu te du la psiholog,psihologii nu se cunosc pe ei,apoi sa i cunoasca pe altii...

Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu.
La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata...
El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi. http://c***a

Eu am 12 de ani și s-au confruntat cu aceleași probleme ca și tine. Vezi, când eram mai tânăr, m-am confruntat cele mai rele lucruri acolo, iar acum eu încă se confruntă cu aceste lucruri. Am de multe ori obține atacuri de panica, fie că este vorba înjura, fie că mă acuză de lucruri stupide, și dacă e nepoliticos. Am plâns o dată în patul meu, din cauza unui comentariu care a spus: "Nu fi un ticălos." Am fost jignit pentru că am tendința să mă cert cu oamenii pentru nici un motiv, dar eu nu vreau ca oamenii să mă acuze de ea. Urăsc să fiu așa pentru că, chiar dacă eu sunt aproape un adolescent, eu încă sunt sensibili la orice comentariu.

La fel ma simt si eu.In aceeasi situatie ...Cand am inceput clasa IX mia fost greu sa ma adaptez si stateam mai mereu singura si ma simteam judecata si vedeam ca multi gen rad de aspextul meu fizic..si la fel ma refugiam in camera mea si plangeam..trista..Si in momentul de fata la fel sunt ...dupa multi ani..dupa 13 ani..Am avut cateva atentate de suicid..Lasami fb Tau sa discutam

Nu ti-am zis totul dar si eu sunt nervoasa si simt ca nu ma supporta nici macar familia mea ....Gen in aceeasi situatie ma aflu...Si sincer regret ca traiesc in pielea mea..Mi-as dori sa renasc sa fiu altfel