Sunt trista mereu, nu ma pot bucura de nimic niciodata
Postata de roioana cu 12 ani in urma.
Acum un an am pierdut un parinte, exact in momentul in care totul parea sa se aseze intr-o ordine. Pentru o perioada de un an mama a fost foarte depresiva, simtea ca relatia dintre ea si sotul ei s-a sfarsit si nu a vrut sa accepte acest lucru. Plangea mereu, avea exces de furie, iar eu am fost cea care a trebuit sa aibe grija de mama, fratele mai mic, casa, facultate. Din cauza acestor framantari din cauza starii mamei notele de la facultate mi-au scazut. Nu am fost niciodata cu 10 pe linie dar medii peste 9 am avut mereu. Mi-am pierdut puterea de concentrare si chiar si acum, dupa ce am incercat sa ma controlez si sa ma focusez spre ceea ce am de invatat, nu mai reusesc. Simt ca nu mai fac fata. M-am gandit ca poate ar trebui sa renunt pentru o perioada de un an sau sa incep altceva dar mi-e frica sa nu fie o decizie luata intr-un moment lipsit de luciditate si sa nu fiu prea controlata de depresia in care ma aflu.
Dupa ce a murit tata, din vina unui atac cerebral pe care l-a facut probabil din prea mult stres ca mama il va prinde ca a avut o relatie extra-conjugala timp de 5 ani, a fost din ce in ce mai greu. Mama a plecat din tara si tot greul a ramas pe umerii mei. Cresterea unui adolescent in zilele acestea nu este tocmai usoara.. tot felul de tentatii, abuz de alcool, tigari si multe alte problemute de care mama nu are habar. Sunt impacata cu ideea desi ma gandesc uneori ca am doar 22 de ani si sunt alte fete care nu trec prin ceea ce trec eu, dar nici nu ma consider atat de neajutorata pentru ca stiu ca sunt si persoane cu o soarta mult mai nefericita. Eu sunt nefericita in cochilia mea.
Nu stiu ce sa ma mai fac sa scap din starea asta de tristete. Uneori am o stare de frica irationala. Ma trezesc noaptea si am impresia ca este cineva intr-o alta camera, ca sunt persoane ce vor sa imi faca rau.
Ma enervez extraordinar de repede, nu este cuvant pe care sa-l spuna cineva si eu sa nu ma enervez. Incerc din greu sa ma controlez dar nu reusesc. Mi-e tare greu sa traiesc asa. Am inceput sa imi pierd din prieteni si simt ca devin tot mai singura, de aceea am decis sa fac ceva in privinta asta. Nu stiu ce dar vreau sa scap.
Am incercat sa imi descriu starea pe scurt, nu stiu daca m-am facut inteleasa pe deplin.
Am trecut printr-un moment greu in viata si din acel moment simt ca totul se risipeste si nu mai am control. Ce sa fac sa fiu din nou fericita sau macar sa ma simt bine in pielea mea?
Raspunsuri (31)
acum 10 ani
Cand crezi ca viata ta nu mai are rost, si parca nicio cale de iesire din situatia ta nu mai exista, cand esti disperat(a) si ranit(a), si viitorul e intunecat, sa stii, prieten drag, ca este Cineva care se gandeste la tine si vrea sa te ajute... El a murit pentru tine. Este Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cheama-L in ajutor pe El... http://c***a
acum 9 ani
Incearca sa-l citesti pe Eckhart Tolle,cartea puterea prezentului poate te scoate din incurcatura!
acum 9 ani
nu te lasa prada gandurilor negre
este posibil sa gasaesi liniste si fericire chiar fiind trista. Daca vrei poti! nu uita niciodata cuvintele astea.
Scrie in fiecare zi pe hartie 3 lucruri positive, simple, pe care poti sa le faci, apoi continua! hai , poti sa o faci.
nu cred ca psychologii au cuvinte mai potrivite.
acum 9 ani
Buna . Ma numesc Andreea si am 17 ani . In urma cu 2 ani am inceput o relatie serioasa cu un baiat mai mare cu 4 ani . Primul an a fost cel mai frumos an din viata mea dar cu timpu am inceput sa fiu trista sa nu mai vreau sa ies din casa chiar daca nu aveam motive el nu mi-a gresit niciodata. Mi-am indepartat toti prieteni , l-am pastrat doar pe el langa mine si mi-a fost alaturi mereu , insa eu deveneam din ce in ce mai plictisita si mai nefericita. Stateam toata ziua in casa , il asteptam pana iesea de la lucru venea la mine si povesteam sau ne uitam la filme .. Dupa 2 ani de relatie el a plecat dincolo la munca si vazandu-ma singura mam simptit asa libera dar totusi eram trista in continuare asa ca intr-o zii l-am sunat si m-am despartit de el fara motiv si de atunci il ignor total. In fine am trecut cateva luni bune de la dedpartire dar nicioadata nu am putut sa sufar din cauza asta .. Adica nu mia parut rau , l-am iubit , sau cel putin asa cred .. Nu pot sa ma gandesc la el nu-mi pot aminti nici macar un moment frumos petrecut impreuna nimic. Relatia cu parintii mei nu e de nici-un fel , nu vorbim decat atunci cand imi dau de facut lucruri prin casa sau ma trimit la cumparaturi. La scoala e insuportabil , toate lucrurile ce le aud mi se par penibile si total lipsite de importanta in viata grea ce ma asteapta . Am o singura prietena care e si ea cam in aceasi situatie ca mine si stam toata ziua si ne plangem una alteia de viata noastra nasoala . Nimic nu ma mai face fericita , nu pot sa ma bucur de nimic . Nu pot sa ma gandesc ce vreau in viitor pt ca nu vreau absolut nimic. Mi-e frica ca nu o sa mai pot sa fiu fericita niciodata .. Nu vreau sa merg la psiholog pt ca e prea mult de povestit si dupa prima propozitie incep sa plang in hohote si nu mai pot spune nimic .. Daca aveti vreun sfat va rog mult spuneti-mi ce as putea sa fac sa scap de toata tristetea asta ?
acum 9 ani
Buna seara, ma simt de ceva ani buni intr-o stare pe care no pot exprima intr-un singur cuvint, in primul rind am dureri mari de cap zilnic , am facut tratamente dar fara niciun rezultat,ma simt de parca mia dat cineva cu o piatra in cap, vreau mereu sa dorm, nu ma face fericita nimic, numi merge in viata,chear si prietenii spun ca poate am vreo vraja asupra mea? ma gindesc mereu la trecut, si vreau des sa pling.imi doresc sa es din starea asta dar nu pot, toti a urasc,cert e ca nu fac rau nimanui, din contra, nu ma pot angaja, toti se uita la mine ca la lup, ceea ce ma face mai depresiva, nu stiu ce mi se intimpla?
acum 8 ani
Buna ziua! Numele meu este Alexandra si am 14 ani. De cel putin un an ma simt....pierduta, nu stiu ce sa fac. Cred ca o iau razna. Nu ma mai face nimic fericita. Nu am probleme in familie sau ceva asemanator, nu am suferit traume sau mai stiu eu ce nebunii. Incerc sa ma comport cat de normal se poate in preajma parintiilor si a fratelui meu dar simt ca "o sa explodez" de la atata tristete. La scoala ma descurc bine (inafara de mate), si...ma gandesc numai la tampenii. Cum ar fi...ca vreau sa zbor...si ca incurand nu voi mai fi pe pamant. Stiu ca nu sunt din cauza varstei schimbarile mele de comportament. Asta stiu sigur, dar ceea ce nu stiu este de ce ma comport asa. Daca aveti vreo banuiala va rog sa imi scrieti. Voi medita asupra subiectului pe care il veti posta. Va multumesc anticipat!
acum 8 ani
Buna ziua!Oameni buni,depresia sau mai bine spus,deznadejdea,este o stare sufleteasca de care diavolul se bucura...Solutia nu este psihologul,in nici un caz,ci cautarea lui Dumnezeu-in primul rand spovedanie dupa indreptar,rugaciune,participat la Sfanta Liturghie,veti vedea ce pace launtrica veti simti!Pana nu ne refacem sufleteste,nu putem face mai nimic nici trupeste,ascultati-ma ca va spun din propria experienta!Trebuie vindecat mai intai sufletul,rugaciuneq are mare putere!
acum 8 ani
Ma simt singura, am un gol in suflet, plang in fiecare zi,sunt trista si nu doresc sa fac nimic. am ajuns sa sufar de depresie de mai bine de 2ani in urma stresului psihic provocat la locul de munca, in urma esecurilor si a reprosurilor primite, dar mai ales a deceptiilor in dragoste. M am izolat de prieteni si familie pentru ca nu ma puteam abtine sa nu plang de fiecare data cand vorbeam cu ei. Anul trecut am suferit un atac de panica si am fost diagnoticata cu distonie neuro-vegetativa. Mi s.a recomandat un consult psihiatric dar nu am urmat acest sfat. Aminceput sa Am dureri in piept si inteparuri in mana stanga aproape in fiecare zi, dureri de cap, stari de agitatie ,nu ma pot odihni si conentra la nimic. Mi am pjerdut pofta de mancare si am slabit foarte mult din acest motiv. Singura mea dorinta e sa mor sa nu mai simt nimic...
acum 4 ani
Acum esti ok? E mai bine in viata ta?
acum 3 ani
E simplu la tine, dai prea multa atentie fii mai relaxata cu tot ce se intampla in jurul tau si nu le mai gandi si socoti atata, normal la varsta ta, asta inseamna ca te maturizezi si devii constienta de tot ce vezi , de tot ce auzi s.m.d.a. Ai sa vezi ca dupa o varsta n-ai sa mai gandesti sau ai sa vezi lucrurile la fel, dai inainte cu tupeu si nu renunta sa lupti pt ca la un momendatlupta aduce satisfactii. Iti doresc sa capeti multa putere in tine, apropo incearca sa cauti sa citesti despre ce crezi tu unde ai lipsuri de informatii, sti cum se zice informatia naste curaj. MULTA BAFTA.
acum un an
Bună ziua! Și eu simt că nu mă descurc la nimic. M-am săturat de viață. Unde vreau eu să lucrez simt că nu sunt capabilă de nimic!
Vezi si alte informatii utile
Modalitati de a preveni depresia prenatala Cafeaua previne depresia Cum ne putem feri de simptomele depresiei pe perioada iernii Depresia de iarna si nutritia adecvata ameliorarii acesteia Consumul de nuci inlatura depresiaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua