Postata de MembruMobileApp1494970026 cu 7 ani in urma.
Buna. Ma numesc Gavril am 16 ani, si am o poveste nefericita! O sa incep cu inceputul, ca sa fiu inteles mai usor.
● In 2013, pe cand eu aveam doar 13 ani, mi-a murit tatal :((( , acest eveniment mi-a marcat intreaga adolescenta, plangeam MULT (in ascuns) !! Ne-am mutat cu fratele meu mai mare intr-o chirie, fiindca unchiul ne aruncasera afara. Mama nu ma intreba mai nicicand daca sufar dupa tata, suferinta o purtam singur, fara nici o afectiune(ma refer ca nu il amintea deloc, sau sa imi spuna ca vom trece peste sau ceva de genu' , nu ca n-ar fi fost o mama buna, ESTE doar ca eu as fi apreciat mai mult daca ea mi-ar fi ajutat sa nu-mi duc singur povara,amaraciunea ! :( hmmm... asa.. in 2014 pare-mi-se, dupa un an dupa moartea tatalui, am incercat sa ma sinucid! Am vrut sa ma arunc de pe podul Mures, pe la orele 22... dupa ce fuseseram la mormantul lui cu matusa mea (care tinea multttt la el) , eu langa mormantul lui vorbeam cu el in sinea mea, ziceam; " O SA NE INTALNIM IN CURAND"....bunn.. am plecat de la cimitir, matusa a plecat acasa eu am mers pe podul Mures! :( ERA CEVA SINISTRU, PT. MINE , ERAM CU FOAIE IN MANA de adio.. ACOLO ERAU OFF-URILE MELE! ( va jur ca am vrut sa fie o moarte #desteapta...:)) nu stiu..eram cufundat in depresie, parcam ma tineam de mana cu Moartea. :) imi pregatisem argumentele.. ma uitam pe Youtube, la stiri, la copii care se sinucideau, la mesajele de adio..le alegeam cu atentie, ziceam in sinea mea; "Macar sa vada si ei cat am suferit, ca pana cand eram in viata nu stiau sa ma aprecieze!"
In adevar, ca ma facusem un copil R E T R A S , pierdeam mult din prieteni nici acum nu am multi il am doar pe ISUS HRISTOS, mi-e de-ajuns credeti-ma, E CEL MAI BUN! Cand eram in marea batalie cu VIATA si MOARTEA, am pus un semn: am spus in sinea mea; " Daca masina aceea, se va intoarce si-mi va spune sa nu fac lucrul acesta, nu-l voi face!" Bine parca voiam sa se implineasca semnul, si totusi sa ma sinucid! Era prea mare durerea atunci, MA INTRECEA! Si e normal, pt un copil, sa-si piarda un parinte e un lucru GRAV, DUREROS! :(
A venit masina aceea :) , se implinise, era o fata in jur de 27-30 de ani, saraca ma ruga mult sa nu fac, imi propuse sa mergem sa bem un suc sa ma linistesc, si ii multumesc!!
Dar, eu NU si NU, a vrut sa sune la politie, n-am lasat, am zis ca ma arunc ! Bun..a venit un baiat mi-a tras o palma , sau doua nici nu mai stiu :)) de m-am TREZIT din acea dorinta de a ma sinucide, ii spuneam; "Nu ma bate, ca atunci nu ma mai omor!" :)) ce naiv eram :))(( OK.. am urcat in masina , ma dus pana la coltul strazii unde stateam, pt ca n-am vrut sa stie unde stau sa nu vina a doua zi sa o intrebe pe mama, de ce e suparat, sau sa afle ca am vrut sa ma sinucid, bun punct. :))
Am trecut de etapa aia, va spun sinceer.. poate nici un psihoterapeut nu m-ar fi putut trezi mai bine din pragul mortii, DECAT PALMA ACEEA JUUUR!!! :)) A FOST BUNA ZAAU :)( caci a fost spre folosul meu!
OK.. eu nu am putut avea un prieten, ca ma vorbeau pe la spate ca n-am prietena, : " IZOLATU' "si asa mai departe..:(
Ma dureau mult cuvintele acestea! Caci ce poate durea mai mult decat cuvintele ? Cu cuvantul tau poti ridica pe cineva si poti doborâ pe cineva!!! Buuun ...deci e dureros, nu ma mai atragea nici o fata, ca eu pur si simplu eram depresiv, imi doream mult sa-l vad pe tata macar pt un minut sa-l strang in brate :(((
Eu nu am avut nicio prietena, nici nu am ! Si parca nici nu mai stiu cum ar trebui sa vorbesc cu o fata..:( de asta nici nu mai am prieteni, pt ca toti asa ma stiu , UN OM TRIST ! :(
MA DOARE MULT TOT CE TRAIESC , NU AS MAI VREA SA MOR, INSA SUFERINTELE PRIN CARE TREC UNEORI MA IMPING SA FAC ASTA. AM VRUT ODATA SA MERG LA UN CABINET DE PSIHOLOGIE, SA MA CONSULT CU UN SPECIALIST.. ERAM DISPERAT..DAR M-AM RUGAT SI AM CREZUT IN DUMNEZEU...
In seara asta 16.05 , era o discutie intre mama si sora mea! Discutau despre copilul lui sora mea, ca ce obraznic e cu ea (sora mea) si ..la un moment dat baiatul ei a spus; " Vorbeste cu fratele tau, LUPUL SINGURATIC"
:(( (era pe difuzor) Vaii, da daca ati sti cat m-a durut ..m-au lovit tare cuvintele acelea!
De fapt, asta voiam sa spun , povestea din seara asta, dar a trebuit sa va spun totusi povestea mea ca sa imi puteti da un "medicament sufletesc" !
acum 7 ani
Buna seara, Gavril! Ai numele unui inger luptator, stiai? Ce pot sa iti spun, decat ca ai avut o viata dificila... Maturizandu-te, vei invata sa o ierti pe mama ta, care a facut, evident, tot ce a putut si a stiut; poate pentru tine nu a fost destul, dar atat a fost ea in stare sa faca. O acuzi... Te-ai gandit insa, vreodata, la situatia ei? I-a murit sotul, a fost data afara din casa impreuna cu copiii carora trebuia sa le asigure, cumva, viata. Este usor sa condamnam, dar daca ajungem in acea situatie s-ar putea sa nu ne descurcam nici macar atat cat a reusit sa o faca persoana condamnata. Din ce scrii aici, mai inteleg ca ai nevoie sa comunici nevoile tale, visele, ai nevoie de ajutor in maturizare. Sigur, iti recomand sa cauti un psihoterapeut specializat in psihoterapie cognitiv-comportamentala. Dar pana atunci, vorbeste cu mama ta! Nu o acuza, spune-i de la inceput ca ai nevoie sa iti acorde timp sa vorbiti... si apoi spune-i ce ai pe suflet; spune-i ce ai fi avut nevoie sa auzi, intreb-o despre tatal tau si tacerea ei. Sunt lucruri pe care nu le vei putea discuta cu nimeni altcineva in lumea asta, doar d ela ea vei putea obtine acele raspunsuri. Daca doresti, ma poti contacta si la adresa de mail stef.budacu@ adresa_web_filtrata
Iti doresc liniste si pace!
acum 7 ani
Oo, da am un nume de inger luptator :)) m-a amuzat umpic, dar m-a incurajat, voi tine minte :) ! Multumesc.
Nu am acuzat-o.
VIATA MERGE INAINTE, ASTA E!
Vă mulțumesc frumos, pentru raspuns!
Domnul sa va binecuvinteze.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua