sotul meu ma facut sa intru in depresie?

Curaj,trebuie sa-ti faci ordine in viata.Poti creste un copil si singura.Dar gandeste-te bine daca vrei sa-ti parasesti sau nu sotul. Copilul este cel mai important pentru tine in acest moment si incearca sa-l faci fericit.Este greu daca nu ai cu cine sa vorbesti,sa spui ce ai pe suflet.Iar voi care aruncati cu noroi intr-o femeie deprimata sa va fie rusine.Poate ca acele greseli gramaticale sunt scrise fara sa vrea,uneori nu te poti concentra cand esti intr-o asemenea situatie.

Dragă "Viitor", se pare că pe lângă faptul că eşti deprimată, mai ai o problemă: lipsa de încredere în tine. Asta te face să nu poţi gândi limpede şi să nu poţi evalua exact situaţia ta actuală şi ceea ce ai de făcut mai departe. Ia adună-te tu un pic, poţi începe prin a ne scrie ceva, celor care ne-am spus părerea despre tine. Eu sunt sigur că te poţi concentra astfel încât să scrii corect gramatical, eventual şi cu diacritice, asta ca să le dai o palmă celor care s-au grăbit să te judece. Ne poţi vorbi în câteva rânduri despre cum au mai evoluat gândurile tale, despre tine, ce vârstă ai, dacă ai părinţi, fraţi, surori, prieteni, dacă aceştia cunosc problemele tale şi ce anume te-au sfătuit să faci, dacă acorzi copilului toată dragostea şi atenţia de care are nevoie....etc

Buna intradevar eu nu ma pot concentra la ceea ce scriu si ce gindesc incep sa spun una si termin alta. Mersi mult celor care ma incurajeaza si care m-au inteles. Cum m-am casatorit? ca sa intelegeti ce am avut invedere prin "gluma" adica totul sa intimplat asa repede ca parca eram cu o pelita pe ochii mintea mea nu era capabila sa gindeasc deloc, atunci ma gindeam ca la toti asa se intimpla cind se casatoresc. Alta este ca eu nu sunt iubitoare de cluburi sau cafenele asta celor care imi scriu sa las plimbarile etc. Eu am doi frati care sint departe peste hotare si foarte rar comunicam. Si de unde sa luat toata gelozia sotului eu stiu, el in copilarie a trait intr-o familie violenta in care tatal lui ii bateau pa mama soacra si pe sot cind era copil si el are trauma la un picior, a avut 4 operatii si in amintirile lui i-au ramas acaste lucruri neplacute. Si vreau sa va spun ca mina la mine niciodata n-a ridicat-o dar e gelos ca nu cumva sa plec undeva si sa vb cu cineva cu genul masculin. El imi indeplineste toate poftele si dorintele numai sa stau acasa dar eu ma simt ca intr-o inchisoare. Cine ma poate ajuta poate sa ma intrebe cu placere va raspund. Inca odata multumesc ca mi-ai intiins o mina da ajutor.

Da si fetelor chiar daca si nu am scris corect nu faceti haz de necaz, cand omului ii este greu dar voi aruncati cu pietre, ieri am plins si ma gindeam sa nu mai scriu fiindca aici nu te ajuta dar te face sa-ti fie mai greu.

Acuma, dupa ce am citit precizarile tale, vad ca intr-adevar te-am judecat gresit.
Sotul tau, nu tu, are nevoie de ajutor, ca sa treaca peste ceea ce a fost in copilarie si sa nu repete (in alt mod) ceea ce a facut tatal lui.
Daca nu reuseste sa se vindece de trecut, atunci ma tem tare ca va distruge tot ceea ce este intre voi. Lipsa de incredere si gelozia asta nu duc la nimic bun.
Domnul fie cu voi.

P.S. Nu te lasa in voia sortii, apuca-te de scoala si de cariera cat poti de repede, nu te lua dupa voia lui, nu poti trai toata viata asa.

Tocmai de asta am si scris cu el este foarte dificil ce comunicat, eu pot vb cu el gasim limba comuna dar numai daca eu fac ceea ce imi zice ca de ex sa stau acasa, sa fac mincare, curat. Eu il inteleg ft bine dar el nu, el nu intelege ce-mi doresc si eu in viata aceasta eu vreau sa aiba incredere in mine sa fie convins ca unde nu ma-s duce si ce nu as face eu niciodata nu-l voi insela, el permenent imi spune ca femeia ca sa fie doar a ta trebue s-o tii acasa. Si credeti-ma ca mii ft, ft greu.

Cu copilasul se comporta ft ft frumos, copilul este istet la doi ani si jumate vb ft bine si intelege tot si daca ne certam incercam cit e posibil sa nu ne vada.
PS: Si sotul niciodata nu ar accepta sa mearga la psiholog eu m-am gindit chiar de odata la asta.

Citeste (1 Corinteni 13:4-7):
"4Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
5nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndeşte la rău,
6nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
7acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul."
Dragostea nu cauta folosul sau, nu se manie, sufera totul. Se poate caracteriza asa si iubirea sotului tau pentru tine? Daca nu, atunci ce simte el cu adevarat pentru tine si ce insemni tu pentru el? Din ceea ce vad eu, tu nu esti nici pe departe jumatatea lui, ci esti un soi de "trofeu", "achizitie". Nici macar din punct de vedere lumesc nu pot zice ca ar exista macar ceva in regula in relatia voastra, cand tu nici macar nu esti o persoana (pe care sa o respecte) pentru el, ci doar un obiect care sa-i satisfaca amorul propriu. O asemenea persoana nu are iubire decat fata de sine.
Daca lucrurile nu se schimba intre voi, nu ma tem sa-ti zic sa divortezi, pentru ca asta nu este casnicie. Atata vreme cat nu se iau in seama legamintele facute, cat timp relatia interumana se transforma in relatie om-sluga, dintr-un parteneriat intr-un statut de vasalitate, asta nu se poate numi casnicie.

dificila situatie...dar des intalnita.cumva trebuie sa-i atrageti atentia sotului ca nu sunteti un obiect de mobilier.pana la urma nu aveti pretentii/dorinte exgerate.care e diferenta de varsta intre voi?sunt convinsa ca ideile si principiile astea de secolul trecut de la tatal lui le-a invatat.exista vre-o pers in anturajul lui care ar putea sa-l influenteze negativ?

diferenta dintre noi este de 3 ani, ce tine de pers cr sa-l influenteze negativ nu ba chiar si rudele lui sint de partea mea niciodata nu la sustinut pe el fiindca este de sine statator nimini nu are voie sa-si dea cu parerea ca el singur isi ia decizii. Dar mi-e ft greu sa ma gindesc sa ma despart fiindca imi inchipui ca voi avea probleme mari, daca ne certam si merge vb de divort, el ma ameninta cu copilul ca o sa-l eie si eu sa plec daca doresc sa fiu libera. El inafara de mine si copil, mama lui si sora lui nu recunoaste pe nimeni nici pe parintii mei nu-i are la inima.

in ce familie dificila ai intrat...de ce n-ai cascat bine ochii si urechile INAINTE de a te casatori???nu mai suntem in perioada cu casatorii fortate/dictate de parinti.acum ai ocazia sa-ti cunosti cat de cat potentialul sot inainte de a decide ca ITI DORESTI casatoria cu el.si poate nici divortul nu e ce-a mai buna solutie pt ca risti sa dai peste o pers si mai nepotrivita care ti-ar privi urat copilul.cand ai observat de fapt caracterul sotului?asa a fost de la inceput sau p***ancide cu vre-o intamplare care ar fi putut sa-l afecteze?(un deces,schimbari la locul de munca).daca candva te-ai putut intelege cu el..poate mai exista o sansa.analizeaza-ti si tu tonul si modul in care ii spui ceva.

imi pare rau ca ei sau rezumat numai la gramatica.incearca sal recastigi.explicai ca si tu vrei sa muncesti tot pentru familia voastra.

oricum...ati pornit cu stangul de la inceput,te-ai casatorit din motive gresite(sa scapi de ai tai,din cate am inteles).nu inteleg cum poti aduce pe lume un copil intr-o relatie defectuoasa si in neintelegere.tu trebuie sa decizi ce vei face in continuare pt ca tu traiesti cu el,ii cunosti si bune si rele.dar nu uita ca daca cineva nu te merita/apreciaza/respecta/iubeste acum,la inceput de drum cand vorba aia"ar trebui sa curga lapte si miere"...n-o va face nici peste un an sau 10...

L-am observa inceputul casatorii noastre in primele zile. Noi ne-am casatorit in cu o luna inainte de a ma duce la univ. si inainte de a ne casatori ne-am inteles sa merg la universitate sa sfirsesc cu bine, cind a ajuns timpul de dus la universitate permatent telefoane din 5 in 5 minute de ce vii asa de greu am dus-o asa jumate de an spre binele familiei dupa m-am lasat de univ. ca nu mai putem, cearta in toata ziua in plus si insarcinata. De comunicat, dupa cearta vb ochi in ochi ne spunem tot ce avem pe suflet si cind iar apare un motiv de cearta iar se incepe tot de la inceput.

DE CE TE-AI MARITAT CU EL???te-a obligat cineva?calitati are omul asta sau doar defecte?

In cazul unui divort, el ar trebui sa dovedeasca ca dvs. nu puteti avea grija de copil, ceea ce ii va fi imposibil din moment ce tot dvs. stati cu copilul, si nu se poate ca sa i se dea castig de cauza. Am zis de divort, dar totusi acesta trebuie privit ca o ultima solutie, daca sotul dvs. nu poate sa lase nimic de la el.
Pana una-alta, trebuie sa va refaceti viata - dpdv social si profesional - indiferenta la obiectiile (nefondate) ale sotului dvs. In primul rand nu sunteti un obiect de care sa dispuna dupa bunul lui plac, in al doilea rand sunteti o persoana care are discernamant si nu are nici un motiv sa spuna ca l-ati insela daca ati iesi (fara el/fara voia lui) din casa.
Inca un lucru, care ar trebui sa va dea bine de gandit: nu-si pazeste nimeni marfa mai bine decat hotul, adica, cel care nu are incredere are motive sa fie asa, pe intelesul tuturor: "cum sa cred ca nu ma inseala, cand eu o insel pe ea?"
Sunt multe semne de intrebare...

DINCOLO DE JUDECATILE SI PREJUDECATILE CELOR DIN JUR SA NU UITAM UN LUCRU ESENTIAL... CA NIMENI NU ESTE PERFECT!...SI DACA STAI SA GANDESTI LA RECE TOTI GRESIM ....SI DE MULTE ORI GRESELILE SE FAC FARA A TE GANDI LA CONSECINTE. NU DEGEABA SE SPUNE: "....... PANA SI p***aA SE PLATESTE". IN ACEASTA SITUATIE SUNT MULTE LUCRURI CARE TREBUIESC REZOLVATE SI PUSE LA LOCUL LOR SI DE AICI SE VA VEDEA DACA SE MERITA SAU NU SA SE CONTINUIE IN RITMUL ACESTA DE TENSIUNE, NEMULTUMIRE, NEIMPLINIRE ...ETC. ESTE NEVOIE DE FOARTE MULTA INTELEPCIUNE, MATURITATE PSIHOLOGICA, CREDINTA, IUBIRE SI SUSTINERE MORALA....ETC.