Sensibilitatea

Draga mea, eu cred ça toata nelinistea ta e normala la varsta asta. Sunt atat de multe transformari care au loc in organismul tau acum incat e normal sa fii bulversata. E greu ça nu o ai pe mama alaturi dar eu cred ça sunt multe adolescente de varsta ta care chiar daca au mama alaturi nu au curajul sa-si impartaseasca nelinistea. Fii sigura ça toate astea vor trece. O bunica, o matusa, o verisoara mai mare , o persoana de incredere ti-ar fi de ajutor in perioada asta. Ai incredere in tine ... Faptul ça ai avut initiativa de à cére ajutor aici arata ça esti mult mai puternica decat crezi.

Esti anca un copil dar gandesti cu multa maturitate, ai antreci pe multi .Felicitari !!! Nu cred ca nu-ti poti rezolva singura problema.Ai nevoie de o prietena careia sa te confesezi dar, fie ca nu ai ancredere ,fie ca nu te faci anteleasa de fetele de varsta ta.Apucate de lectura.Este cea mai buna prietena.Sa auzim de bine si...lasa depresia si psihologii ca nu sunt de tine.

Incearca sa iti directionezi sensibiltatea catre ceva pozitiv, constructiv si creativ, cum ar fi teatrul, pictura, scrisul... Ca sa nu te mai macini trebuie neaparat sa-ti ocupi timpul cu o activitate, altfel te vei adanci si mai mult in tristete, si pe masura ce vei creste si sentimentele tale vor deveni mai complexe tristetea se poate transforma in depresie. E foarte important sa ai o persoana in care sa ai incredere si cu care sa comunici. Si daca nu o ai, incearca sa scrii, de exemplu. Nu trebuie sa faci filosofie, nu trebuie sa citeasca nimeni, daca tu nu vrei, dar e bine ca te va elibera de tensiune. Toate astea cer timp si trebuie sa ai rabdare.Ai sa observi ca dupa o perioada o sa privesti viata cu seninatate.Nu merita sa te inchizi in tine doar pentru ca altii sunt invidiosi, constient sau inconstient, pe sensibilitatea ta. Eu am 24 de ani si am crescut mai mult singura.Si drumul a fost extrem de dificil.Dificil este pentru orice om, chiar si pentru cel care are parintii alaturi, cu atat mai mult pentru cel care are intrebari si nu are cui sa le puna.Eu am gasit raspunsurile in carti si mi-am dezvoltat taria de caracter perseverand.Nu fugi de tine insati si nu te indeparta de fondul tau sufletesc ca "de ce-ti este frica nu scapi" .

cum sa fak sa nu mai fiu timida

Draga Georgiana...Aici nu e nici o formula magica care sa te faca sa nu mai fii asa timida :) Tot ce-ti trebuie se afla deja in tine..Eu de asemenea am avut asa problema si inca o mai am,caci e normal sa fie asa,arata si inocenta ta intr-o oarecare masura :) Stii cum am depasit chestia asta?
1.Am incercat sa fiu mai "pofighista"cum se spune in R.M.Adica sa nu-mi mai pese atit de mult de ceilalti,ci sa vorbesc cu ei de dragul vorbitului.
2.Iubeste-te pe tine.Eu am inceput sa ma apreciez mai mult pe mine si sa nu-i pun pe ceilalti la un nivel mai inalt decit mine!Suntem toti oameni egali!
3.Niciodata nu te gindi ca nu te vei ridica la asteptarile celorlalti.
4.Daca din anumite considerente nu te simti libera in preajma unei persoane,inseamna ca ea nu e pentru tine si daca poti evit-o.Eu asa fac.
De obicei aceasta timiditate este rezultatul societatii in care traiesti.De ar fi toti mai deschisi cu tine,atunci precis nu vei mai fi asa de timida :) !
Totul e un proces de autosugestie!Tine minte asta.Sugereaza-ti in fiecare zi ca esti puternica,ca vei depasi aceasta bariera,ca totul e doar in capul tau si ca ce rost are sa fii timida?Creierul uman mai degraba isi autoinsufla lucruri negative..Tu incearca sa fii mai optimista...Mai bine incerci,decit sa nu incerci si pe urma sa regreti!Iti spun din propria-mi experienta :) Have a nice day! Be more optimistic!