Postata de Utilizator11586891203 cu 3 ani in urma.
Buna,de ceva timp mă confrunt cu niste stări nu foarte drăguțe,sunt agitata nu am chef de nimic vreau doar sa mor,asta am in cap,fac terapie cu psiholog ,am cerut și a doua părere ,același răspuns de la amândoi , anxietate și atacuri de panica,dar nici unul din ei nu vrea sa îmi de-a tratament,consideră că pot face fata fără a luat ceva,dar eu simt că nu,mă simt copleșită și că nu mai fac față,am senzația că o iau razna ,ieri am plâns ca nebuna pt ca mi-am amintit de o p***ae ce am făcut-o în trecut ,astăzi am fost mai ok dar la o discuție cu un prieten de care eu sunt îndrăgostita și el știe asta mi-a spus mai in gluma că nu știi in ce fel țin eu la tine că la colega sau ca prietena,pe mine mă dărâmat,deși știu că ține la mine ca la o prietena,faptul că mi-a spus a mia oară că e așa ,ma întristat foarte tare,și mi-a spus asta doar pt că un coleg mia scris că îi place să lucreze cu mine și că se simte foarte ok in compania mea ,(colegul asta și-a dat demisia de aceea mi-a scris acel mesaj pentru că vroia să îmi mulțumească pentru cum m-am comportat fata de el,nimic greșit zic eu,plus că este mai in varsta decât noi),am citit mult și am văzut că majoritatea care suferă de anxietate ajung sa aibă și depresie,oare e serios ?ce pot face?multumesc
Adauga raspunsacum 3 ani
Aceleași gândiri le am ai eu.
Zi de zi ma gândesc la și ucidere, eram și pe punctul de a o face….dar in acel timp ma gândesc doar la părinții și sora mea, din păcate…eu sunt conștient și știu ca este un act de lașitate și las o durere de neimaginat in urma, dar nu cred ca voi reuși.
Ar trebui sa te gandesti doar la ce vor simți prietenii și familia, dacă nu ai mai fi😞
acum 3 ani
La asta mă gândesc mereu ,cat ar suferi cei dragi daca asi ajunge sa fac așa ceva,când am gânduri din astea urate mă calmez spunând o rugăciune ,sau sun pe cineva ,deobicei pe mama sau prietena mea cea mai buna,doar pt a ii da un soc creierului și a nu îl lasă să "gândească",e urâtă starea asta,din păcate trebuie sa trecem prin ea și eu cred că putem 🙂
acum 3 ani
Dar sunt zile in care doar asta am in cap,și m-am saturat ,plus că e chiar nasol sa suni zi de zi pe cineva care clar își dă seama că nu ești ok,simt că fără să vreau ii zăpăcesc și pe ei cu problema mea😔
acum 3 ani
Eu din păcate voi renunța încet încet, nu vreau sa fie un șoc pentru familie și vreau sa îmbolnăvesc de ceva(de exemplu beau o cantitate mică de antigel in fiecare seara😞 sperând ca îmi vor ceda toate organele într-un final). Sunt anumite motive pe care nu le pot împărtăși cu nimeni, nici cu psihologul din păcate….
acum 3 ani
Și nu mai sunt un copil, am 30 de ani dracu…
acum 3 ani
😮😮sper că glumești!!ideea este sa faci ceva sa scapi ,sa te vindeci nu să îți iei viața!asta e lașitate ,și plus Dumnezeu ne-a dat viață și doar el are dreptul să ne-o ia,și niciodată nu ne da mai mult decât putem duce,toți trecem prin perioade mai grele ,uni trec mai ușor alții mai greu peste asta,dar moartea nu e o solutie
acum 3 ani
Tocmai pentru că ești tânăr și ai toată viața înainte e un motiv pentru care trebuie să lupți,caută ajutor specializat,ți se pot da pastile de liniștire și vei fii ok,nu trebuie sa recurgi la așa nebunie,și scuze dar poți să bei 10 litri daca e sa scapi tot scapi,nu noi ne decidem soarta,
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua