parintii sau eu? care e de vina?

buna, parerea mea este urmatoarea : pleaca de acolo ,ca sigur o sa ,,inebunesti,,du-te cu chirie ,sau la o prietena,si cauta de lucru,apoi iti continui studiile ,asta daca vrei cu adevarat sa pleci,eu una asa a-si proceda .am uitat sa -ti mai spui un lucru IN SFARSIT AI FI LIBERA SA FACI CE VREI CU VIATA TA nu uita asta ,si bafta

pai tocmai asta e pb.. ca nu imi gasesc de lucru, ca daca as gasi as pleca :( ... am depus cv-uri de mi s-a luat mie la n firme, si aud la toate acelasi lucru : calificare ... vechime ....
de i-am si zis unuia:" daca nu ne angajati niciunul, noi tinerii d unde sa avem vechime?"

Scumpa mea, am avut si eu o mama la fel de terorista si total neintelegatoare fata de nevoile mele sufletesti. Am fost educata ca nu sunt buna de nimic, ca trebuie mereu sa plec capul in fata oricui, ca am fost o povara pentru ea si ca din cauza mea ea a trebuit sa sufere o viata de supusenie in fata sotului ei, care chiar daca nu e tatal meu biologic, cred ca m-a iubit mai mult decat ea. Am fost pe punctul de a ma casatori cu primul venit doar ca sa imi dovedesc seriozitatea intr-o relatie in fata ei. Totusi, Dumnezeu mi-a scos in cale un om deosebit, care m-a ajutat sa invat sa ma respect si mi-a oferit o familie deosebit de iubitoare si doi copii minunati. Din punct de vedere material am fost totusi sprijinita de mama, chiar si acum ma ajuta mult, dar nu inceteaza sa-mi scoata ochii cu asta, asa ca ma aduce de multe ori in pragul disperarii. Sfatul meu este sa aplici penru un job oricat de necalificat ar fi in strainatate si sa te distantezi cat mai mult de "sursa" care iti produce disperarea. ( Eu am gasit o firma din Brasov care are relatii directe cu o firma de recrutare din Norvegia si a fost singura care nu cere nimic pentru intermediere sau semnarea contractului. Am gasit-o pe tjobs la sectiunea pt locuri de munca in Norvegia.)Singurul lucru pozitiv pe care l-am invatat din educatia ei este ca stiu cum NU trebuie sa-mi educ copiii! Chestia e ca o iubesc asa cum e si stiu ca a avut o viata chinuita , iar eu am fost mereu "pernita de ace".Dar chiar si asa daca mi s-ar ivi ocazia sa plec "pe Marte" nu as ezita. Din pacate am o varsta si doi copii care nu-mi mai permit sa fac experimente. Dar daca as avea varsta ta, daca as putea intoarce timpul inapoi, stiind ce stiu acum, nu as mai sta pe ganduri si as pleca chiar si pe Marte! Succes si capul sus!

buna din nou ,,,
am fost plecata cateva zile bune la tara pentru a se mai calma spiritele pe acasa...
pot sa va spun ca si akolo cat am stat tot asa ma suna sa ma duc sa imi caut de lucru, pana cand a intervenit mamaie si i-a zis sa ma lase odata in pace.atat de bine mi-a fost in zilele in care nu m-a sunat, nici nu va pot spune in cuvinte, insa a trebuit sa vin si akasa ... minunea e ca de 2 zile ink nu mi-a mai zis nmk de gasit de lucru ... oare sa fi inteles ? sau oare sa-mi fi dus dorul , caci in ziua in care am venit aksa nu am gasit nici curatenie nici mancare nici haine spalate de dinainte de as pleca eu (pana sa plec nu le-am spalat hainele lor, ci numai p ale mele) .
bine, nu va spun ca a venit si randul meu sa o fac de cacao in fatza celorlalti, mai ales la al ei barbat (tatal vitreg ) care minune nu imi mai zice nmk .
oare cat o tine ?

Fii curajoasa si pleaca de acasa. Daca vei mai ramane acolo, cu siguranta vei innebuni in viata. Ai demonstrat pana acum k esti o fata puternica, fii si in continuare la fel. Mergi la biserica si roaga-te pentru tine si parintii tai, pentru ca ei nu-si dau seama ce copil au. Numai dupa ce te vor pierde vor intelege ce au avut. Mult curaj, noroc si succes sa ai in viata si tine minte o femeie puternica intotdeauna va putea sa rezolve orice problema cu care se va lovi, si va avea succese in viata.
Cu drag,
Ana