Nu pot trece peste despartire

Iti spun eu ce sa faci. Fruntea sus, privirea inainte. Daca tot il intilnesti, poarta-te ca si cum nimic nu s-a intimplat, adica a fost frumos, dar s-a terminat.
Fii inaccesibila cu el, nu vulnerabila. Ai inteles?

Asa cum chiar tu ai spus, a fost o greseala sa te implici intr-o relatie cu un vecin casatorit. Nu a fost doar greseala ta, a fost si a lui cel putin la fel de mare ca si a ta si bine ca s-a retras. Poate ca, in fine, are ceva mustrari de constiinta, fata de tine si fata de sotia lui.
Acum pentru ca ai spus aici ceea ce te doare, cred ca te simti mai eliberata si acest consum interior, sper sa te ajute in viitor sa nu accepti o relatie despre care stii de la inceput ca este o greseala.
Detaseasa-te de aceasta situatie, gaseste alte preocupari care sa nu iti aduca astfel de complicatii.
Succes!

Imagineaza-ti ce simte el cind se intersecteaza cu parintii tai.
Mai imagineaza-ti cit de suspicios va fi el cu vecinii atunci cind va avea copii lui, stiut fiind ca tot hotul se teme de furat.

Asa este..intr-un fel poate nu se simte cel mai bine,nici cand se intrsecteaza cu mine...ac***a in vedere ca a disparut fara nicio explicatie..eu am facut doar greseala sa il sun acum 2 luni de 2 ori si nu mi-a raspuns..iar de atunci ne-am intalnit de 2 ori insa eu l-am salutat,am avut o discutie de complezenta,ca si cum nu s-ar fi intamplat mimic.Credeti ca am procedat bine?In cazurile cand ne vom vedea ,cum ar trebui sa ma comport,ca sa nu pic mai rau decat am facut-o deja?Va multumesc Inca o data pt raspunsuri.

Tu spui ca vrei sa te realizezi.
Aceasta realizare care poate fi morala, materiala, profesionala, sociala, familiala, nu vine ca un plocon pe capul cuiva, depinde de felul cum ne mobilizam pentru ca ea sa fie dobindita.
Asa ca nu-l mai suna, vezi-ti de drumul tau.
Peste un numar de ani cind vei avea un sot, ce vei simti cind o fata frumoasa de 18 ani, iti suna sotul pentru te miri ce?

Va multumesc din suflet tuturor! Aveti dreptate..cu siguranta Dumnezeu ne ia ceva pentru a ne da mai tarziu ceea ce meritam,un om mai bun,un om potrivit pentru noi!Stiti ca se spune ca Dumnezeu nu ne da persoanele pe care le dorim,ci cele de care avem nevoie:sa ne invete,sa ne iubeasca,poate chiar sa ne raneasca,sa ne faca sa devenim mai puternici.Ma simt pregatita sa merg mai departe,poate chiar si sa dau ochii cu el,pentru ca asa cum spuneti,doamna Lia,solutia este:fruntea sus,privirea inainte,a fost ceva frumos,dar care s-a terminat,am primit astfel o lectie de viata! O zi frumoasa tuturor!

Draga Lidia,
Am citit povestea ta,pot sa simt chiar de la distanta prin ce treci,este cumplit de greu,dar cum ai spus si tu puterea sta in noi si in ambitia noastra!Cred ca si tu esti constienta ca ai facut o greseala,la fel ca si mine,dar asta este,inimii nu ii poti porunci pe cine sa iubeasca si pe cine nu.Din punctul meu de vedere insa,o relatie de genul asta este de la inceput o relatie fara viitor.Rare,rarisime chiar sunt cazurile in care ei renunta la sotii pentru noi,ei isi continua viata in familiile lor,ne trateaza ca pe niste optiuni,daca nu suntem noi,vor fi altele..asta in timp ce pt noi ei reprezinta poate totul,o prioritate in viata noastra..nu merita..exact cum spuneai in postarea ta,ca relatia asta ti-a adus poate mai multe lacrimi decat bucurie.Tocmai de aceea,sfatul meu sincer este sa mergi mai departe..iti va fi greu acum,1 an,2 maxim,dar timpul chiar vindeca ranile,sau macar le cicatrizeaza..mai bine asa decat sa iti pierzi timpul la nesfarsit implicata intr-o situatie care,dupa cum ai spus,nu se va schimba si iti provoaca mai multa suferinta decat bucurie~!Fii puternica,nu privi in urma si bucura-te de oamenii care conteaza cu adevarat in viata ta! Succes si iti doresc sa fii iubita si sa revii ,sa aud numai de bine! Te pup!

Si eu te inteleg perfect draga Elena deoarece la fel ca tine sunt intr-o asemenea situatie. Mai bine mai devreme decat mai tarziu ca s-a pus punct.. la mine au trecut 1 an de zile si 7 luni si nu s-a pus punct si sunt constienta ca eu sunt cea care voi avea de suferit.Am avut si am acceleasi simptome ca si tine, ba mai mult am mers la psihiatru sa cer ajutor.. as fi mers si la niste sedinte de psihoterapie insa nu imi permite buzunarul.. cred ca alea ar ajuta foarte mult , sa ai cu cine vorbi , sa ti se dea un sfat. Gandestete ca a fost frumos iar acum trebuie sa fi tare.. crezi ca de ar afla sotia l-ar parasi , ar divorta si ar fi al tau? Nu.. astea rar cazuri crede-ma..si in plus de ce sa faci rau.. iti va spune eventual sa-ti iei mana de pe el si isi vor continua viata .O familie mai ales una care este de multi ani nu se destrama atat de usor precum o relatie din adolescenta. Nu stiu ce sa zic deorece sunt in acceasi faza, inca nu m-am refacut total si continui sa ii scriu mesaje si el mie. Probabil ca voi merge pe varianta asta .. sa continui pana ma staur de el si sa vad ca nu e de bine si sa am puterea sa pun si eu punct relatiei.Pe zi ce trece ma distrug cu ganduri si una alta.. el inca nu m-a lasat , doar ca eu nu mai pot accepta sa mearga pe doua fronturi.. de divortat nu divorteaz sii parca si de ar fi asa parca nu vreau sa fac rau nimanui , sa despart familii sau gen,am ajuns sa il iubesc, nevinovata si acum nu ies din starea asta.. crede-ma la mine e mai agravata situatia, tu bucura-te ca ai scapat mai usor, nu i atat de complicata treaba ca la noi.Macar ati pus punct, macar nu te mai chinui atata sau poate ca da..cine stie. incerca sa dormi mai mult , daca poti.. si incearca cu ceai de sunatoare si de tei sa te calmeze.. desi si eu am incercat cu tot felul de p***ai din plante si nu ajuta tot ceea ce ajuta depinde de tine.. Tu sa ti impui ca daca continui asa vei ajunge cu capul..sa te distrugi total.Eu sunt deja pe jumate daca nu mai mult.. si gandestete se merita sa cazi psihic pt un barbat care nici macar nu este al tau?,, De te iubea , divorta se muta cu tine,,.. vorbele astea mi-au spus si mie prietenele mele. Crezi ca daca innebunesti te va mai baga cineva inseama? Nici macar el.. pt ca isi continua viata normala cu nevasta lui si atat. mai si rade de tine.. uite a luat-o razna. Pune-te pe picioare si arata ca esti tare si nu mai plange, incearca macar sa fi indiferenta cand il vezi !!! poate asa ii vei starni din nou atentia. Daca crezi ca esti multumita cu o viata de amanta mereu.. Eu una nu prea vad viitor aici..el cu nevasta si cu tine si cu tine cum ramane?? tie iti trebuie un viitor..nu? o familie, un barbat care este doar al tau. si eu sufar actualmente si sunt obsedata, daca continui vei ajunge sa iei tablete ajungi pe la medici.. obsesia asta..se transforma in boala.. ai grija de tine!

Elena Vivi iti dau dreptate , adevarat ce ai scris ,,inimii nu ii poti porunci pe cine sa iubeasca si pe cine nu! ,, si ,,Din punctul meu de vedere insa,o relatie de genul asta este de la inceput o relatie fara viitor,, aici la fel.. si eu sunt constienta de asta .. stim adevarul , vedem realitatea care este insa nu putem accepta si ne mintim ca intr-o buna zi va fi bine..

Stiu ca nu-s singura care trece prin situatia asta, vad ca suntem mai multe .. nu inteleg de ce unele ne critica de parca am dat in cap cuiva :( Daca ar fi ele sau ei in situatia noastra ar vedea ca nu este usor..dar parerile sunt impartite mereu va exista PRO si CONTRA . E greu.. mi-as dori sa intalnesc un barbat sa fie numa al meu si sa pot iesi din toata povestea asta .. dar nu am ochi decat pt el si momentan nu am intalnit pe nimeni potrivit mie. Poate daca as intalni as reusi sa uit de el,de omul cu familie si copii. Si Elena..ai spus ca ne tragem pacatul acum.. nu este chiar asa pt ca daca stam sa ne gandim bine nu este doar pacatul nostru ci si al lor.. s-a gresit in doi, intamplator ati ajuns sa va iubiti.. inimii nu i poti comanda. Eu am 25 de ani si poate ca nu sunt atat de trecuta prin viata ca voi, insa la mine a fost mai altfel..nici nu stiam ca e casatorit cand l-am cunoscut.. peste 3 zile aflasem iar eu deja eram indragostita de el.. am luat-o ca pe o joaca si totul s-a transformat in iubire pe parcurs. La inceput ne vedeam zilnic un an de zile iar timp de 7 luni dupa.. s a mai racit, vine mai rar, parca ar fi satul de mine.Nu mai stiu ce sa cred!! nu as vrea sa ranesc dar nici nu as vrea sa fiu ranita. ma gandesc si la mine. sper sa iesim toate din aceasta poveste !!

Draga Elena Vivi.dupa cum ai constatat,nu esti singura persoana care se intalneste in viata ei cu asemenea situatie.Vina principala o are domnul respectiv, a carui retragere sper sa fi fost o reala trezire la realitate.Ti-a provocat o rana serioasa care se va vindeca greu,dar "va ramane o cicatrice" care-ti va aminti mereu de frumoasa dar dureroasa intamplare.Persoanele care te-au sfatuit,din ce am citit eu,au facut-o cu mult suflet si au dreptate Ce as putea sa adaug eu, ar fi ca in perioada urmatoare sa ai o proecupare sau mai multe care sa-ti ocupe timpul in mod serios,si sa te alegi cu ceva util pentru cariera ta sau pentru sanatatea ta,urmand ca timpul sa decida si vindecarea de care ai nevoie.Am trecut prin multe in viata mea,am razbatut prin toate si daca crezi ca e util,anunta-ma daca vrei sa mai vorbim.
Un bunic

Draga,

Spui ca sunteti vecini...

Dar tu nu stiai ca-i insurat ? Ce te asteptai cand ai acceptat sa ti-o tragi cu el ? Sa divorteze ? Sa te ia de nevasta ? Sa va ia pe amandoua in pat ? Cum ai judecat tu situatia ? Ce asteptari ai tu acuma ? Sa o lase pe aia si sa sufere aia ca sa nu mai suferi tu ? Nu inteleg ...de ce nu cauti pe altul sau pe altii...esti libera...fara obligatii...e plina tara de masculi ....