nu mai rezist!!

Imi pare nespus de rau sa vad ca exista atatea persoane care sufera de depresie:( Anita fii recunoscatoare ca parintii tai inteleg termenul de depresie si te sprijina,incearca sa iesi,sa te plimbi prin natura ,sa calatoresti,sa te bucuri de un rasarit,apus...sunt atatea lucruri pt care merita sa traiesti! Bine eu vb,e evident daca am google''''lit si am dat peste acest forum am mari probleme,am ajuns de la strigatul de ajutor catre parinti la inchiderea in sine,acceptare trecand de granitele astea acum consider ca nu mai am decat demnitatea propriului "eu" si o gandire calma si sigura in ceea ce priveste sinuciderea! Nu sunt in stare sa mai fac nimic cu viata mea,am ramas singura si parintii vor sa plec iar eu nu am unde sa ma duc cu problemele fizice pe care le am (nu imi permit sa ma tratez in nici un fel) care mi-au cauzat nenorocita asta de depresie! Fratilor daca sunteti intregi fizic concentrati-va spre adevarata autocunoastere si dezvoltare personala.Nu uitati,creierul uman functioneaza intr-o proportie de aprox. 10%,ce ar fi sa ne depasim limitele ...?! va pup

Da Bogdan ai foarte mare dreptate.Eu sufar de o depresie motivata,ma lupt cu ea de aprox 12 ani,bine au fost perioade mai bune si mai putin bune,dar acum am ajuns la apogeu sa zic asa.Simt ca am trecut prin toate etapele de la zile si nopti in care am plans,acuzarea celorlalti,furie,reprimare etc.Acum sunt in perioada de acceptare si ce este cel mai grav este faptul ca nu sunt o adolescenta care cere atentie,nu vreau prin sinucidere sa demonstrez nimic nimanui,imi doresc daca s-ar putea pur si simplu sa ma evapor in univers!Dinafara camerei din apartamentul parintilor(care vor sa dispar din viata lor) nu am absolut nimic si nu sunt capabila sa-mi fac un rost in viata,e tarziu si starea mea se agraveaza pe zi ce trece si totusi pana si in aceasta clipa am o speranta din moment ce-mi impartasesc gandurile...Felicitari ca ai reusit sa ajuti atatea pers sa pretuiasca viata,grow up!

Nu stiu ce sa fac ,cateodata IMI doresc sa nu mai traiesc pentruca am o viata plina de stres si imi este frica intodeauna cand vine a doa zi
Eu am crescut intro Familie foarte saraca dar cu vointa mea am reusit ca SA locuiesc la o alta Familie Cei care vor sa ma ajute ca SA am un Vitor

Ce mai stiti de "stefy22". Chiar s-a sinucis?

Si eu m-am saturat de viata,numai frumoasa nu e!

Miha descarcate. Spune ce te doare, cati ani ai apropo?

Am intrat din intamplare pe acest site. Ma regasesc in cele scrise de stefy22. Imi doresc ca ea sa fie bine. E tanara. La mine e mai greu. Am 41 de ani, sunt singura.... E atat de greu.

Incearca sa vorbesti cu Dumnezeu...e singurul.care ge asculta si nu spune nimanui secretele tale!

Incearca sa vorbesti cu Dumnezeu...e singurul.care ge asculta si nu spune nimanui secretele tale!

Buna tuturor!
Mă numesc Mălina si am intrat pe acest site pentru ca simt ca mă sufoc.
Mai întâi de toate,îmi pare nespus de rau ca atât de multi oameni se confruntă cu atât de multa nefericire,dar vad ca exista si persoane bune.
Problema mea e ca sufăr de depresie si psihologul mi-a spus ca s-ar putea sa fiu schizofrenica.M-am gândit la moarte,sinucidere si alte lucrui rele si am încercat să-mi iau viata de câteva ori,dar acum realizez ca nu am curajul sa o fac si,într-un fel ciudat,mă bucur de asta.
Anxietatea sociala m-a facut sa mă izolez complet de lume si trăiesc in micul meu univers "roz".Oamenii nu mă baga in seama,sub pretextul ca as fi ciudata.
Nu pot sa dorm noaptea,am cosmaruri sau nu visez deloc,am halucinatii si ameteli constante si migrene zilnice.
Prietenii mei m-au abandonat pentru ca nu le mai place felul meu de a fi.
Am încercat sa mă deschid in fata unei prietene,dar s-a speriat si a plecat.
Familiei nu-i pasa de mine.Tata o inseala pe mama si fuge la c*rve mereu si mama,saraca,munceste pe rupte in Italia ca sa aibă el pe ce sa toace banii.Tata e un om foarte rau.E agresiv si tipa,urla si se enervează din orice,absolut orice,iar eu trebuie sa locuiesc cu el pana vine mama acasa.Dar când e si ea acasa e mult mai rau.Atunci începe sa dea in noi.Se apucase si de bautura,dar s-a lăsat pentru ca e somer acum.Ma forteaza sa fac numai ce vrea el si ma uraste din toata inima.M-a facut c*rva de multe ori si nu inteleg de ce crede asta despre mine,pentru ca sunt foarte introvertita si nu ies din casa niciodată.
Sper ca puteti să-mi dati câteva sfaturi...
Multumesc si aveti grija de voi.

Eu te înțeleg foarte bine..asta vreau si eu ..daca afli o metoda sigura Anunță-mă .

Buna, Eden13. Ma aflu intr-o situatie foarte asemanatoare cu a ta. Cati ani ai? Poate reusim sa discutam.

Salut. Si eu ma regasesc in aceeasi situatie. Ma simt foarte singur si imi este greu sa ies din aceasta stare. Nu am prieteni cu care sa discut si nu imi mai doresc sa traiesc.

Vreau sa mor
Nu mai suport iubesc ce nu e al meu
Iubesc un necunoscut care nici nu stie de existenţa mea
De 3 ani il stiu
Nu am avut curaj sa-i spun
Nu am sanse la el....nu este seara sa nu plâng sa nu ma gandesc la el
Ascult muzica si ma uit la poza lui....
Inima mea s-a oprit la el si sufletul meu..... Vreau sa mor, m-am săturat de toate nu mai vreau nimik
Mi-am dat seama ca nu mai are rost sa trăiesc, de o luna ma gândesc la moarte... 😥

am un picior mai scurt dupa operatie la taz ce sa fac schiopatez

Buna! Au trecut 9 ani de la postarea ta! Nu stiu daca mai traiesti sau nu ! Te inteleg perfect! Si eu imi doresc in fiecare secunda sa dispar sa nu mai exist! Daca mai esti scrie mi poate ne putem ajuta reciproc !

Salutare in primul rând au trecut 9 ani de la postarea ta sper să nu fii făcut vreo p***ae și eu sunt in aceeași situație dacă vrei să vorbim despre orice subiect scrie-mi aici sper că ești bine pupici mulți

Eu am ajuns disperare mi am tăiat venele, la ambele main m am tăiat de 4 5 ori si ma găsit prietena asa am scapat sunt intr o stare de depresie mare acuma am pus cuțitul la cat si m am aruncat pe burta da a alunecat nu stiu cum nu a intrat nu pot sa scap

Buna! nu stiu ce sa fac. Am anxietate dar nu asta e problema,
ma simt bine cu tratament iau numai un antidepresiv si e in regula,
problema e in casa, certuri, discutii inutile cu parintii,
la un moment dat simt cum se formeaza o tensiune mare si intru in panica.
Nu creez probleme si cu toate astea sunt jignit mereu, nu inteleg de unde poate veni atata ura.
Am într-adevăr o varsta inaintata, dar nu fac nimic rău, stau singur în camera mea,
uneori ies în oraș binențeles tot singur,
mi-aș dori să am o prietenă dar am avut surpriza să întâlnesc fete care nu știau ce înseamnă anxietatea,
marea majoritate au crezut că e vorba de o lipsă de discernământ k să nu zic altceva,
altele consideră că nu e mare scofală.
În concluzie nu pot găsi o singură fată care să mă înțeleagă.
Comentariile de aici sunt vechi, totuși vreau să vorbesc și cu alți oameni,
dacă se poate în privat.
Momentan sunt nou dar sper să găsesc pe cineva să ne ajutăm reciproc. La toți vă doresc sănătate !