nu mai rezist!!

Dar, Stefi, ai o varsta cand poti lua singura viata in piept! Iesi de unde esti! Nu e nevoie s-o continui daca stii ca ai fost abuzata fizic si psihic. Cauta-ti un alt loc printre prietene, care vor sa te ajute! Vezi, aici, intr-un site, unde noi nu te stim decat din cateva randuri pe care le-ai scris, sunt atatia oameni care-ti vor binele! Sun convins ca printre prietenele tale sunt din cele cu suflet nobil, care vor sa te ajute. Pleaca de acolo, si pleaca imediat. Nu te uita inapoi, si sa nu-ti fie frica de nimic. Dumnezeu e de partea celor ce sufera, si-ti stie necazul. Nu te lasa daramata de viata care ai trait-o! Exista si lucruri mult mai bune, chiar daca viata nu-i usoara! Exista ajutor, si oameni care vor sa te ajute. Cere acest ajutor, si iesi din starea de depresiune in care ai intrat! Esti tanara, si ai viata inainte. Nu dispera, mai ales ca am fost multi prin situatii grele in viata, si Dumnezeu nu ne-a lasat! Voi continua sa ma rog pentru tine, si pentru viitorul tau!

Unde locuiesti? Cum poti sa spui ca nu ai pe nimeni? N-ai nici o prietena, colega, ruda?

Stefy
Daca spui ca nu ai nici o prietena apropiata... Pe nimeni care sa te ajute...
Eu una te cred, cu abuzuri repetate si, probabil, cu cineva (nu il pot numi nici eu, in continuare, tata, pe cel ce ti-a facut una ca asta!!!) te-ai gandit, macar o secunda, ca iti poti gasi adapost si ajutor psihic intr-o manastire?
De unde esti? Din ce oras/localitate?
Nu ai nici o manastire prin zona?
Daca nu stii daca e vreuna mai apropiata, nu vrei sa faci eforetul sa incerci sa mergi la o biserica apropiata de zona unde stai tu, sa intrebi acolo parintele unde ai putea sa te duci? Undeva mai prin preajma, unde sa nu stie nimeni de tine, si sa nu te coste mult transportul?
Ce zici, te gandesti putin la asta?
Nu e mai bine decat sa faci un gest necugetat?

Stefy
Sa nu ma intelegi gresit cumva: nu ma refeream ca sa te calugaresti musai... Dar, chiar si fara a te calugari, sunt sigura ca poti gasi ajutor si suport la o manastire de maici, cel putin pana cand iti revii.
Probabil ca acum ai impresia ca Dumnezeu nu exista pentru tine, ca nu ii pasa de necazurile prin care treci... Stiu cum vine povestea, si eu am zis de multe ori asa, la suparare mare...
Dar... nici nu-ti dai seama ce intorsaturi poate lua destinul unui om... Chiar daca tu crezi, acum, ca totul e terminat pentru tine, nici nu banuiesti cate lucruri frumoase pot lua nastere din tragedii si suferinte... Crezi ca sunt probabil nebuna... Dar sa stii ca mie asa mi s-a intamplat! E din experienta mea "citire"... Cand credeam ca sunt pe cale sa raman cu familia pe drumuri, cand toata lumea ma blama (pe buna dreptate!) ca am cauzat raul familiei, atunci finalul a fost fericit, chiar foarte fericit pentru toti! Nici nu ne mai asteptam sa ne recapatam casa... Dar s-a intamplat chiar o minune, si acum suntem linistiti... Desi, pe cuvant, eram "la doi pasi" sa ramanem pe drumuri si mama ameninta ca se sinucide decat sa pateasca asa ceva, la varsta ei...
Crede-ma, dintr-o intorsatura brusca, neasteptata, a destinului (una pe care nici n-o banuiesti!) se poate ajunge la un final fericit.
Asculta-ma putin...

Am sa ma gandesc.
Iar ma simt foarte rau,plang...

Stefy
Daca poti iesi macar putin din casa, sa dai fuga la o farmacie, incearca sa iei niste Sedatif PC sau, mai bine, daca iti da fara reteta (farmaciile mici dau) Extraveral. Bunica lua frecvent cand a murit bunicul, plangea intruna, si numai cu Extraveral se potolea.
Vezi, poate poti si tu sa iei o cutie, nu e scump.
Cand ceri farmacistei, vezi sa nu plangi tu, spune-i ca e pentru bunica ta care are insomnii si e in varsta. Daca nu iti da, ia Sedatif PC. Si ia niste pastile, trebuie sa te calmezi un pic, ce Dumnezeu! Nu poti continu la nesfarsit asa! Nu merita!
Ai sa razi de mine, sunt sigura, o sa crezi ca sunt putin sarita de pe fix, dar, undeva, este un baiat care, probabil, va fi viitorul tau sot si veti avea o familie frumoasa si fericita!
Crede-ma, se va intampla!
Cand te vei aduna, te vei linisti si automat vei mai slabi putin... Atunci vei avea incredere in tine si vei vedea ca viata ti se va schimba!
Vei reusi, nici nu-ti dai seama din ce directie te va "pocni" fericirea, desi acum esti sigura ca asa ceva e la distanta de tine, ca de la pamant la soare...

Mirona,iti multumesc pt sfaturi.
Am sa incerc sa ma adun,dar s-a agravat atat de tare,am insomnii,visez urat,ma trezesc cu ganduri rele,cu greu ma abtin sa nu imi fac rau.

Si... sa nu te gandesti la vreo p***ae: Sedatif-ul PC e in totalitate din plante. Extraveralul e si el din plante, cu o doza mica de calmant. Bunica, la inmormantarea bunicului, a luat cred ca o folie de Extraveral (toata lumea ii baga in gura cate-o pastila, ca sa se calmeze) si, in afara de o stare de calm total si de o privire visatoarea, altceva n-a avut... Crede-ma, suferea si de inima. Si n-a patit nimic. Asa ca... nu te gandi ca poti face ceva cu calmantele astea: sunt slabe, vei reusi doar sa dormi zdravan.

Curaj, draga mea!
Ma bucur enorm ca vad la tine o sclipire de luciditate...
Ca te gandesti macar ca trebuie in sfarsit sa te aduni...
Ai sa vezi, va fi bine!
Stiu din propria experienta: eu una nici macar nu m-am rugat cand am fost in restriste, ajutorul a venit asa, ca o minune, de sus, de-acolo... De unde nu ma rugasem, ba chiar avusesem ganduri negre ca Cel de Sus are ceva cu mine...
Dar s-a intamplat... Acum stiu... Daca suntem oameni buni, care nu facem rau nimanui, nu avem pacate mari (o minciunica de circumstanta, acolo, nu se pune!), ai sa vezi ca nu suntem lasati... Exista ceva acolo, sus, poate nu cineva cu barba si roba ca in icoane, dar exista... Si are grija de cei napastuiti...
Pe cuvant... Nu te mint, este ceva, vei simti si tu, nu poti abandona la 22 de ani!

Draga Stefy22,eu sunt Flory(21 ani),o persoana cu aceleasi stari ca si tine si cu 2 tentative de suicid.Am fost diagnosticata cu tulburare anxios depresiva,am urmat tratamente de la diferiti psihiatri(3 la numar):lexotanil,coaxil,sertralina,anxiar,doxepin(iau si in prezent o jumatate de pastila,pentru ca mi-au dat dependenta si nu le pot lasa ca ma apuca "nebunia"la propriu,stare pe care nu o aveam inainte,sa incep tratamentul.....................ceea ce vreau eu sa scot in relief e faptul ca te rog din suflet sa nu apelezi la 1 psihiatru pt ca o sa te trimita frumusel acasa cu un diagnostic de depresie si cu sacosica cu antidepresive.....care or sa te amageasca pe moment dar,in schimb in timp de 1 an(cel mai scurt termen de tratament pe care il recomanda doctorii pt vindecare depresiei),or sa iti termine inima si or sa te si ingrase(eu am luat in greutate 10 kg,pe care observ ca incep sa le dau jos,dupa ce am renuntat la tratament(mai putin la jumatatea de care iti vorbeam).
Mergi la un psiholog si discuta tot ce te framanta,incearca sa iti dai seama de la ce au pornit starile astea.
Mie mi-a deschis ochii o persoana de pe forum,care mi-a recomandat s fac si dozarile hormonale,pt ca s-ar putea ca o dereglare hormonala sa dea starile astea.Imediat cum o s fac rost de bani(costa 200 lei,si se fac in anumite zile ale ciclului menstrual),merg sa le fac,poate poate asta e cauzaObserv ca esti si foarte speriata,poti apela la un calmant naturist.....
si hraneste-te corespunzator ca ti se slabeste organismul si automat o sa iti fie si mai rau.Accepta-mi t rog,cererea de prietenie,vreau sa tinem legatura!MULT CURAJ!

Stefi, te-am intrebat, si te-au intrebat si altii: unde stai, poate putem sa-ti gasim prieteni adevarati, care sa te ajute? Lucrezi ceva? Ti s-au pus multe intrebari, dar ai raspuns foarte evaziv! De ce? Sunt atatia oameni cu inima mare, si tu nu vrei sa te deschizi mai mult! In afara de asta, asa cum spunea, printre altii si Mirona, exista Cineva sus, care te iubeste, si-ti vrea binele. Nu refuza ajutorul Lui, fiindca El e singurul, care n-o face decat pentru ca te iubeste, si a dat pe Singurul Lui Fiu, Isus Cristos, ca sa mantuiasca pe oricine vrea sa-si puna increderea in El. Astea nu sunt povesti, ci lucruri adevarate prin care au trecut multi de felul tau.

stefy, nu are sens ca pentru un OM sa-ti iei tu viata! si eu am trecut prin toate astea, si eu ma consideram grasa,urata ca nimeni nu ma vrea, si ca daca as muri , nimeni nu mi-ar simti lipsa...dar m-am gandit ca nu are sens! Cineva este acolo pentru tine! Cineva v-a suferi foarte mult daca tu nu ai mai exista! daca vrei lasa un id de mess si vorbim!
Orice femeie, tine minte, ORICE FEMEIE , este FEMEIE, iar femeia este frumoasa indiferent de cum arata! nu te mai desconsidera atat! sunt sigura ca daca te-am vedea, o sa vedem multe trasaturi frumoase!

Sunt tot mai rau. Nu stiu cat mai rezist,de abia ma pot ridica din pat.Nu mai gandesc normal,nu ma pot exprima.

NU MAI STA IN CASA,MERGI MACAR LA MEDICUL DE FAMILIE SI DISCUTA CU EL.NU REZOLVI NIK DAK T IZOLEZI.

stefy, dar de ce nu incerci sa ne scrii barem?? fi putin mai optimista! noi vrem sa vorbim cu tine , sa te intelegem, sa stim ce se intampla cu tine, ajuta-ne sa te ajutam!!!

Cu regret fac urmatorul comentariu. Toti am rugat-o sa ne dea mai multe informatii, dar Stefi nu vrea cu nici un chip. Dupa parerea mea, si nu sunt specialist, ma gandesc daca nu cumva a pus anuntul asta online, ca sa ne faca pe toti sa scriem, si pur si simplu rade de noi! Imi pare rau ca trebuie sa spun asa ceva, dar omeneste vorbind, un om care este in suferinta, de obicei se deschide, si lasa sa iasa la suprafata toate amanuntele. Pozitia lui Stefi e de neinteles, indiferent cat de mult acel om i-a facut viata mizerabila! Sper sa nu mi-o luati in nume de rau, dar eu nu vad alta alternativa. Sper ca sunt gresit, dar... asta ramane de vazut!

Nu pot sa ma deschid.Pur si simplu nu mai gandesc normal.Nu mai stiu nici ce zi e,nu mai suport.Vlad, din pacate ai dreptate,nici eu nu inteleg ce e cu mine...

Cred ca iti cam plangi de mila. Inteleg ca stai acasa. Esti in vacanta? Daca nu esti in vacanta, caz in care ai avea o scuza sa stai, sa zicem sa te odihnesti, si nu muncesti, poate asta este cauza nevrozei tale: nemunca. ai timp la dispozitie sa-ti plangi de mila, sa te gandesti ce necajita viata ai. Dar ai 22 de ani. Acum nu mai conteaza neaparat ca te-a parasit mama, ca tata a fost cine stie cum, poti sa fii stapanul propriei tale vieti si sa ti-o faci frumoasa. Nu cumva iti cam place sa lancezesti, sa lenevesti, sa te complaci in trandavie. Repet, daca ai munci, ti-ai face si cunostinte, prieteni, ai vedea ca nu toti oamenii sunt frumosi, ca toti au probleme, dar au demnitatea sa le depaseasca. Tu te lamentezi mereu, ca nu mai suporti, dar nu faci nimic pt va viata sa-ti devina suportabila. Daca ai fi fiica, nepoata, verisoara, prietena, vecina mea, ti-as trage o scuturatura buna si te-as pune la munca.Munca nu dauneaza sanatatii, dimpotriva nemunca, sedentarismul, lenea, acestea dauneaza.

stiu k viata e uneori atat de grea si de cruda incat te gandesti k nmk nu mai are rost.t inteleg perfect mai ales k toti ne lovim de atatea probleme.cred k pt nimeni nu este usor.si eu am avut atatea mom in kr nu am inteles dc tocmai eu a trebiut sa trec prin atatea desi nu s tocmai batrana am decat 23 de ani..ai mei nu s au inteles niciodata,tata a avut probleme cu alcoolul..de aici si multe probleme financiare..uneori pur si simplu nu am avut poate ce sa mananc.ei sunt cv mai in varsta.mama sufera de diabet insulinodependent care i a creat multe alte probleme la un mom dat putea ajunge la dializa.acuma nu iese din casa pt k nu mai are putere.in urma cu aproximativ o luna am aflat k tata are cancer pulmonar penultima faza.pe zi ce trece se simte tot mai rau spune k il lasa puterile.uneori expectoreaza si sange insa nu stie adevarul si ink spera sa si revina.de fapt nimeni nu stie decat eu ceea ce mi a spus doctorul.si nu am ce sa fac decat sa stau si sa l vad cum se stinge incetul cu incetul pana cand stiu k va veni acea zi.si nuj cata putere voi avea sa trec prin asta pt k sunt singura si toti-matusi unki- asteapta de la mn sa fac totul.uneori simt k nu mai pot si am avut mom in care miam dorit sa cred k e decat un cosmar,sa se termine totul..am avut mii si mii de ganduri negre.ajunsesem sa ma gandesc cum ar fi lucrurile dk eu nu as fi..am avut zile in care ma simteam fara vlaga si a nimanui.dar am inteles k am langa mn prieteni si oameni kr ma iubesc si pe kr ii iubesc,un prieten minunat pe care pur sisimplu il ador si care in ult luni a fost sufletul meu si m a facut sa merg mai departe.nu as putea nicodata sa i las in urma.fiecare lucru se intampla cu un scop.atunci cand te simti rau gandeste te la oamenii care te iubesc si ar face orice pt tn.nu ezita sa i cauti sa le spui ce ai pe suflet si nu lasa problemele sa te copleseask.uite atatia oameni care ti au scris iti sunt alaturi..primeste ne decat in inima ta!