negativismul

Buna ziua!
Nu sunt in masura sa va dau sfaturi data fiind varsta mea de numai 21 de ani.Dar va pot spune din propria experienta.
In prezent locuiesc cu prietenul meu si consider ca suntem ca si casatoriti, prin urmare doresc sa imi fac viata asa cum consider eu,fara sa intervina intre noi parintii si rudele pentru ca au fost certuri din aceasta cauza.
De la sfaturi precum:,, ar trebui sa-ti aranjezi casa asa...'''', ,,de ce nu vii in vizita? '''' , ,,ar fi bine sa va luati alta casa,nu ne place zona in care locuiti'''', ,,sa-l pui si pe el sa te ajute la treburile in casa chiar daca vine de la serviciu''''.
Toate aceste interventii nu fac decat sa creeze tensiuni si sa duca la banuieli din partea ambilor parteneri si sa duca la ruperea relatiei. Nu spun sa nu acceptam sfaturi de la parinti,dar in masura in care se limiteaza strict la relatia noastra cu parintii,fara interventii cu privire la comportarea noastra din relatie.
Ar trebui ca parintii sa ne sprijine in ceea ce dorim sa facem,sa aiba incredere in noi,nu sa ne spuna la fiecare pas ca gresim.Un alt exemplu pe care vi-l pot da este de genul:,, daca o sa te indragostesti de cineva mai frumos?''''.
Parerea mea!

prea rasfatat!! du-l la un psiholog dk tu nu poti sa vorbesti cu el

la aceasta varsta ar trebui sa fie pe picioarele lui totusi nu doar cu mamica

Va multumesc pentru sfaturi! Am avut si o sa mai am coversatii cu fiul meu.Oare nu ar trebui sa discute personal cu un psiholog? Nu neg faptul ca a fost rasfatat, dar am avut si motive intemeiate s-o facem. Copil fiind, a avut multe probleme cu sanatatea, ceea ce ne-a determinat sa nu-i acordam prea mare libertate: "nu fa aia, nu-i bine, nu-i voie acolo..." Eu, mama, cred ca am cea mai mare vina, nu-i asa?