Imi pare rau ca ma trezesc vie...

Buna Liviu

apreciez efortul tâu de a face ceva. Am trecut si eu printr-o depresie puternicâ, depresie din care am iesit cu ajutorul meu. Greu a fost pînâ am acceptat ideea câ este o boalâ si nu o toanâ, câ este o boalâ periculoasâ...si pentru câ am considerat câ eu mâ cunosc cel mai bine si pentru câ chiar eu am fost socatâ de schimbarea de stare, am fost eu însumi terapeutul meu. Este extraordinar de greu , este o luptâ...dar nu este imposibil o vindecare prin fortele proprii. O zi bunâ vâ doresc....si vâ râspund cu plâcere la întrebâri , în plus dacâ si râspunsurile mele pot ajuta.

multumesc Liviu pentru felicitâri. In ceea ce priveste (re)câderile ai totalâ dreptate, se revine si apare si un sentiment de panicâ, se constientizeazâ si mai bine pericolul dar, si bine câ existâ un dar...experienta cu boala si Întelegerea ei în totalitate. Episoadele se râresc, devin mai putin intensive.
Pe mine m-a ajutat foarte mult o excesivâ curiozitate, am studiat mult despre boalâ, am câutat râspunsuri, am încercat sâ înteleg de ce mi s-a întîmplat mie. Am mers atît de departe încît chiar din punct de vedere chimic, acea "chimie a creierului" , am dorit sâ o înteleg....si prin urmare am actionat din mai multe "directii"...dar fârâ nici un tratament medicamentos...si asta dâ o foarte mare încredere si nu mâ consider un om cu un "handicap" din contrâ am încercat sâ descopâr ce a avut bun aceastâ boala pentru evolutia mea în continuare...si a avut si pârtile ei bune...am învâtat multe :)
O zi bunâ...

Pai de ce , ce s-a intamplat .... de ai ajuns in starea asta ?

nu sunt sigura,dar simt ca trebuie sa intervin si eu pentru ca ,din pacate aceeasi stare ma bantuie si pe mine de o vreme...e greu...si usor sa dai sfaturi,dar trebuie sa stim, noi oamenii bolnavi de suflet ca singura salvare e la noi,ca noi suntem proprii nostrii stapani chiar daca altii in timp ne-au demonstrate contrariul....de cate ori ne-am simtit folositi?de cate ori ne-a durut,si cat de tare ,asta fiecare om o simte pe propria lui piele si fiecare simtim durerea in felul nostrum propriu si personal...stiu doar ca e greu si doare!!!..dar undeva in sufletul meu ,nu stiu poate sa ma mai amagesc o zi,stiu ca poate sa fie si altfel....imi doresc dar mi se pare ca devin din ce in ce mai neputincioasa ,desii, imi zic de fiecare data ca va trece...

__________________________

DIANA a scris : " nu sunt sigura ,
dar simt ca trebuie sa
/.../
trebuie sa
/.../
imi doresc dar mi se pare /..."
__________________________

DIANA, singurul lucru care trebuie
este
ca nimic nu trebuie cu necesitate.
Insa,
cand vei fi sigura ca iti doresti cu
adevarat sa beneficiezi de ajutor,
mi-ar placea sa mai stam de
vorba.

Si eu vreau sa mor, nu inteleg ce rost are sa mai traiesc.
Cum ar putea un medic sa ma ajute???:))
Am nevoie de cineva care sa imi fie aproape si sa ma inteleaga,nu de cineva care sa ma asculte deoarece il/o platesc.
[email protected] este adresa mea, doar pentru cine vrea sa se sinucida

LIVIU ! As vrea un e-mail, id de messenger, skype , ceva pe care sa te pot contacta !

pai moarta nu mai poti sa te trezesti vie draga...si mie-mi pare rau ca traiesc,dar nu mai fac atata caz.pana la urma toata lumea moare...poate doar universul sa mai supravietuiasca.