frica, depresie, fobie

Nu stiu din ce cauza am ajuns asa........si inainte imi era putin frica si de fiecare data cand mergeam singura pe strada aveam tendinta sa privesc inapoi.....si pentru ca nu am luat masuri din timp am ajuns in halul asta.......acum de cate ori plec singura
(caz de forta majora) ma gandesc ca daca fac ceva rau in locul respectiv si nu stiu......ma gandesc ca daca nu sunt constienta de faptele mele.....nu stiu e ceva ce nu imi pot explica nici eu si cu cn am mai discutat nu a putut sa gaseasca o explicatie........si adevarul e ca sunt de neinteles pt ca nu ai cum sa nu stii cand fc un lucru rau.....

da asa este. imi este frica de anumite locuri, de anumiti oameni si exact asta imi provoaca starile de panica........evit sa ies undeva si cand ies (rar) ocolesc anumite locuri si tot timpul merg cu privirea in jos......imi este frica sa privesc oamenii in ochi, sa ii admir si nu prea sunt sociabila. eu lucrez la un birou de contabilitate si sa zc ca la serviciu vb si socializez cel mai mult cu clientii......in rest cand tre'' sa merg singura undeva nu vb cu aproape nimeni decat daca cunosc persoana respectiva.......sunt atat de obsedata de unele idei incat ce gandesc ziua visez noaptea........de vreo 2 sapt nu prea am putut sa ma odihnesc.... adorm si ma trezesc cu frica si am bataile inimii rapide si o stare de sufocare...........cateodata simt ca nu mai suport...... imi este atat de frica de anumite persoane incat am impresia ca le vad oriunde ma duc si de aceea evit sa ies si singura ca ma gandesc ca daca ma intalnesc cu persoanele respective si se intampla cv rau si nu stiu...? nu stiu daca ma fac inteleasa ca nici eu cateodata nu ma mai inteleg.......oare o sa imi revin vreodata..?

Multumesc frumos pentru tot....o sa imi fac si o programare cat de curand....vreau sa redevin cea de altadata. Sanatate multa

Buna, inteleg foarte bine cat de greu iti poate fii sa te simti mereu dominata de aceste ganduri negre. Poti citi ca am postat si eu povestea mea si am gasit si comentariul tau. Si eu am fost prima data la psiholog cand am simtit ca ceva este in neregula, pentru o perioada am crezut ca functioneaza asa insa nu se intampla asta. Mi s au agravat starile si intr un moment de "disperare" am simtit ca un specialist este singurul care ma poate scoate din starea aia. Aveam nevoie de un tratament care sa ma linisteasca si am ajuns la psihiatru si am primit ajutor. Pentru multi dintre noi este foarte greu sa iei decizia asta insa trebuie sa fii constienta ca mai bine acum decat mai tarziu. Poate mai tarziu apar si alte simptome. Asa ca iti recomand sa cauti un psihiatru, sa i deschizi usa cu incredere si sa ti exprimi toate trairile in fata lui. Apoi tratamentul corespunzator te va pune pe picioare. Daca nu esti pregatita insa, incearca totusi cateva sedinte de psihoterapie ca sa te convingi cum e , apoi daca consideri ca e necesar inainteaza si du te la psihiatru. Orice ar fii nu te neglija si cere ajutor. Sper sa te fi ajutat un sfat dat din suflet de la o fata de 27 de ani care trece prin astfel de suferinte. o seara buna si astept vesti :)

buna....chiar azi am fc primul pas......am parcurs o distanta mai lunga si m-am simtit ok.....mi-a fost un pic teama.....dar trebuia sa o fac.....ajunsesem intrun punct cand trebuia sa iau masuri......eram disperata......noroc ca prietenul meu practic m-a obligat sa ies ca altfel o lasam moale si tot in depresie eram.....si o sa trebuiasca sa ies in fiecare zi.....ca sa imi pot depasi teama......

azi am facut primul pas.....am fost pana in oras si era si intuneric sa zc ca era vreo 17:30.....ce sa zc mi-a fost putin teama dar a fost bn......trebuia sa fc cv.....simteam ca ma sufoc daca nu luam masuri urgente .....si prietenul meu ma ajuta f mult.......a spus ca imi da teme in fiecare zi......pe care trebuie sa le fac........si trebuie sa o fac pt mine in primul rand si pentru cei din jurul meu.......o sa va mai tin la curent.....

e bn ca dupa cate o stare de depresie iti fc curaj singura si te intaresti........asta am decis sa fc si eu de azi.....daca noi nu ne ajutam atunci cn...?si eu vreau sa ma fac bn pt ca simt ca nu mai suport situatia asta.........tu singura trebuie sa iti fc curaj.....sa ai mai multa incredere in tn.........nu vreau sa ne imbolnavim sau sa devenim niste legume.......trebuie sa fc si tu cv pt tine....e timpul......suntem tinere ,frumoase avem toata viata inainte......nu trebuie sa renuntam la visele noastre din cauza unor tampenii care ne trec prin minte......astept vesti ......sanatate multa si sa dea Domnul sa ne fie bn la toti...........pupici

azi am facut primul pas.....am fost pana in oras si era si intuneric sa zc ca era vreo 17:30.....ce sa zc mi-a fost putin teama dar a fost bn......trebuia sa fc cv.....simteam ca ma sufoc daca nu luam masuri urgente .....si prietenul meu ma ajuta f mult.......a spus ca imi da teme in fiecare zi......pe care trebuie sa le fac........si trebuie sa o fac pt mine in primul rand si pentru cei din jurul meu.......o sa va mai tin la curent.....

Te inteleg perfect si eu am avut stari ca ale tale. chiar de vreo 2 sapt m-am simtit si eu f rau.....nu prea putem sa dorm, simteam ca ma sufoc, aveam palpitatiile inimii rapide, stari de voma, simteam o ceata in ochi, nu puteam sa ma concentrez la nimic, nu aveam chef sa plec la munca, imi venea sa plang tot timpul........pana azi cand m-am decis sa fac primul pas.....si inainte cand mai ieseam in oras obisnuiam sa vb la telefon ca asa ma simteam eu in siguranta......nu eram singura........azi am fost singura in oras parcurgand o distanta mai lunga( ceea ce mi se parea imposibil in mintea mea de realizat)......mi-a fost un pic de teama dar a fost bn .......nu am simtit nod in gat sau palpitatii chiar mi-a facut bn iesirea asta.......am avut si eu initiativa sa ma duc la psihiatru sa iau pastile dar toata lumea mi-a zs ca eu sunt singura care trebuie sa iau masuri........si vreau sa ies in fiecare zi cate putin sa vad ce se intampla........ce simptome am.......si daca nu o sa ma simt bn o sa consult un psihoterapeut ........iti doresc din suflet sa fc si tu primul pas si sa renunti la pastile....asta vreau sa fac si eu si deja am facut primul pas azi.....nu vreau sa ajung o leguma si nu vreau sa ma imbolnavesc....trebuie sa fiu tare pentru mn si pentru cei din jurul meu..........asa ar trebui sa fc si tu......nu lasa nimic sa te doboare......tu singura trebuie sa iti fc curaj......ast vesti ...sanatate multa si toate cele bune......mai vb.....pana at o sa mai fac si eu schimbari putin cate putin si o sa iti spun cum au decurs lucrurile.....