Durere?

Postata de Utilizator11548859619 cu 5 ani in urma.

Viata mea.
Mereu ne indoim de ce putem face , mereu ne indoim de capacitatiile noastre.
Care sunt oare motivele?!
In primul rand lipsa increderii in propriile puteri, acest lucru este cel mai greu si daca nu il depasesti singur, nimeni nu te poate ajuta.
In al doilea rand lipsa increderii celui de langa tine in capacitatea te , sincer te demoralizeaza .
Am gresit grav fata de sotul meu, ii cer iertare dar sincer cum sa ma ierte el daca nu ma pot ierta eu..este cel mai greu moment din viata mea, care cred ca s a terminat.
Se spune ca greseala recunoscuta este pe jumatate iertata, dar eu am sa ma pot ierta vreodata pe mine insumi?.
Am mers din greseala in greseala...din vina mea. Daca eram sincera de la inceput cu mine si cu sotul meu nu ajungeam aici. Traiesc niste zile de cosmar..care simt ca nu se mai sfarsesc si care ma omoara picatura cu picatura. Nu ma gandesc la mine..eu nu contez ma gandesc la el..si la toata familia noastra.
Nu pot da timpul inapoi dar cu siguranta am invatat ca minciuna nu are un loc bun..si ca asta a fost lectia mea de viata.
De ce am ajuns aici:
Din nesiguranta , din singuratate , din lipsa de comunicare.
Ma simteam singura mereu... si am cautat sa umplu un gol care nu a fost plin niciodata.
Trebuia sa nu il fortez sa se casatoreasca cu mine.. am simtit mereu ca nu asta este ce isi doreste, de cand eram in facultate, dar am stat ca raia dupa el.
Niciodat nu mi a spus ca sunt frumoasa , niciodata nu mi a spus ca ma iubeste fsra sa il intreb eu. Si totusi am stat 17 ani impreuna.
Am acceptat tot pentru ca il iubeam enorm si inca il iubesc enorm, nu ma crede acum , este normal nici eu nu m as crede pe mine...dar asta este adevarul.
De la an la an... devenea tot mai inchis mai putin comuncativ, nu stia decat sa imi zica lucruri care ma durea..cand se enerva, imi doream si eu afectiune.. stiu ca nu este o scuza chiar daca eu am vazut unele conversatii ale lui...dar am stat cu cineva de vb care spunea cuvinte frumoase..de care aveam nevoie.. la acel moment. Nu imi doream nimic doar putina atentie pe care nu am avut o..practic niciodata. Imi pare rau si regret dar sunt sigura ca ... asta este sfarsitul si nu il condamn. Vreau doar ca vreodata sa ma poata ierta, sa isi gaseasca linistea si fericire pe care o merita. Eu sunt un nimic, facut din nimic... si niciodata nu o sa mai pot sa fiu un om normal. Sa ma ierte Dumnezeu si sotul meu. Sotul meu pe care tarizu mi am dat seama ca este universul meu... ca este inima mea ..si ca din toata fiinta mea il iubesc infinit. Vreau sa mor asa nu pot continua..si nici daca plec nu o sa imi revin niciodata... cum mor mai repede? Am citit de paracetamol cate trebuie sa iau ca sa nu intru in coma si sa mor.direct? . Va rog ajutati ma .