depresie

Postata de pump cu 11 ani in urma.

sunt disperata,sunt trista,nervoasa,nu pot dormi,imi vine numai sa plang si imi fac numai reprosuri legate de orice se intampla.am 32 ani si o fetita de 14luni dintr-o relatie.o cresc de la 3 luni singura.In timpul sarcinii aveam des stari de tristete si neliniste,legate de ce o sa se intample dupa nastere si cum o sa ne descurcam amandoi ca parinti.a venit si bebe,,am intrat in depresie,el si mai bulversat k mine,il deranja bebe k plange,nu stia cum sa plece de acasa mai repede,isi prelungise programul la servici(am aflat mai tarziu k se ducea si statea la mama lui).vroiam doar liniste si sa stea in tipul liber cu noi doua,lucru care nu prea se intampla.vroia ,sa mergem la maica-sa mereu.Isi facuse program cu prietenii,zi in care nu venea deloc acasa,pana a 2 a zi,weekendul cu nepotii sau parintii lui.Maica-sa ma cicalea,k baiatul ei are servici si e obosit,k sa nu ma mai vait k ea a crescut 3 copii....si tot asa,pana n-am mai indurat si i-am zis sa plece k nu mai suport(mentionez k stateam singuri in casa mea).A plecat si n-am reusit sa ne mai impacam,reprosandu-mi mereu k l-am dat afara din casa.O perioada nu venea decat 2_3ori pe luna.dupa vreo 6luni de amenintari k -l dau in judecata,primesc 300ron pe luna.In vara si-a vazut de iesirile lui,fetita fiind pe locul 2,chiar dak a fost o luna bolnava. Acum pt k ziua s-a micsorat,temperaturile au scazut,a inceput sune de 3-4ori pe zi,sa vina zilnic,{acum ii place de fetita k merge si vb cateva cuvinte}pleak seara tarziu,dak am alte planuri,imi zice sa termin repede k sa vina...in fine...ma dispera imi ia aerul,ma simt controlata,fetita s-a atasat mult de el,cand il vede vrea numai la el...mie mi se pare,k nu mai are nevoie de mine,k o sa creask si o sa vrea la el...am avut niste discutii cu el intr-o seara(nu ia placut cum i-am raspuns la telefon}si asa tare m-am necajit,incat era sa fac o p***ae,doar gandul la fata mea m-a oprit,ma gandeam k se trezeste noaptea si n-are cine sa aiba grija de ea,pana o veni cineva,o gaseste vai de capul ei(locuim doar noi 2,parintii mei locuiesc in alta localitate).am incerkt sa vb cu el,dar tot imi flutura k el are dreptul sa-si vada fata..si atat.Dar eu simt k nu mai pot, nu reusesc sa ma obisnuiesc cu o situatie,k el iar se schimba...in decursul acestui an de cand sunt singura,a mai vrut sa ne impacam,dar doar verbal, apoi s-a razgandit...k vrea sa plece-n strainatate...si tot asa multumesc