depresie

Psihologul psihoterapeut te poate ajuta asa cum doresti tu, fara medicatie. Pentru a evalua corect situatia este necesara o evaluare in cabinet si apoi, in functie de gradul de profunzime al depresiei poti obtine mai multe informatii.

Ce ai se datoreaza studiatului si ambitiei exagerate. Este o boala cunoscuta in homeopatie si usor vindecabila cu remediul potrivit. Cunosc multe cazuri. Contacteaza-ma prin email la yahoo (***).
Psihologia si medciamentele chimice nu au nici un efect in cazul tau.

Multumesc frumos.O sa apelez la ajutorul unui psiholog si sper sa trec peste depresie.

Draga Alexandra, sunt in aceeasi situatie ca si tine. In sesiune simteam ca disper inainte de si dupa un examen, vroiam sa am media 10 la toate, disperam cand vedeam ca nota nu era maxima, simteam ca mor,imi faceam planuri sa ma duc la marire, sa ma milogesc de profi, calcule peste calcule, cumva cumva sa am note maxime. Nu a iesit asa. Si? ce trebuie sa fac acum, sa ma omor pentru niste note? Precizez insa ca nu tot timpul am fost asa ci DOAR de doi ani incoace. Pana acum doi ani nu ma interesa decat sa trec si atat. Cum s-a intimplat asa o turnura de situatie? M-am angajat si am realizat ce greu se castiga banii, ce greu este sa te afirmi prin ce ai mai bun in tine, cat de dura este aceasta viata, ca si cum geamul prin care priveam pana acum s-a dezaburit si am luat contact direct cu viata reala, live, in actiune! Lumea se misca foarte repede, insaimi dau seama ca oricat de repede te-ai misca, intotdeauna va fi unul care sa se miste mai repede ca tine, sa arate mai bine ca tine, sa fie mai destept ca tine etc. Dumnezeu iti da dupa fapte! Asa ca, daca ai suficienta incredere in El, nu trebuie sa te stresezi in halul acesta, comporta-te liber, planifica-ti treburile dupa bunul plac, fara stres, incearca doar sa le termini pe toate la timp, asta e cel mai important lucru. Exact ca si cum ai invata sa plutesti pe apa adanca, nu trebuie sa faci nimic decat sa te lasi "in voia sortii", nu trebuie sa faci nimic efectiv si vei pluti, pe cand daca dai din maini si din picioare prea alert, te vei duce la fund! Asa-i? :)) Lumea nu se crapa acum, asta e un sentiment pe care doar sufletul tau ilpercepe datorita acestor stimuli negativi numiti stres, stare de alerta continua, ingrijorare etc. Nu nota te rdica in viata, cand te angajezi nu te intreaba ce note ai avut ci ce stii sa faci! Crede-ma, cunosc preamulte exemple, eo regula! Succes si fii foarte increzatoare in tine insati, oricum te-ar lovi ceilalti, asta e secretul succesului!

Raspunsul lui na0mi08 este adevarul gol. Chiar asa este, de tine depinde daca treci sau nu limita intre sanatate si boala. Ai grija o data trecuta limita, hm... intoarcerea e mai dificila. Sfatul meu sincer este ca nimic nu merita sa iti atinga sanatatea. Compara ce pierzi in ambele cazuri : nota mare cu orice risc, sau o nota acceptabila iar tu bine, merci, relaxata si apta pentru un nou examen, o noua provocare. Daca te imbolnavesti este posibil sa iesi din competitie pe un termen mai lung sau mai scurt sau ...definitiv.

Buna ma numesc Mihaela si am intrat acum 4 ani in depresie din cauza ca tatal meu decedase in urma unui accident iar eu aveam atunci deabia 12 ani impliniti din ziua aia am inceput sa ma schimb nu mai eram fata vesela dinainte , plangeam (si plang si acum) mai mereu pentru ca nu pot accepta faptul ca el nu mai este cu mine , vara nu pot sa dorm niciodata seara adorm deabia a doua zi dimineata cam pe la ora 05:00 sau ora 6 , slabesc foarte mult in greutate in cateva zile de exemplu acum 2 luni am avut 48 de kg iar dupa doua zile de nervi si stres am ajuns la 42 de kg niciodata mai n-am avut mai mult de 48 kg sau mai putin de 42 de kg iar din aceasta cauza am mereu de suferit de exemplu am o tensiune foarte mica , sunt mai mereu ametita , nu am pofta de macare dar sunt unele zile in care mananc o PAINE intreaga la doar o singura masa dar nu se vede niciun kg in plus , copii fac mereu misto de mine ca sunt anemica, sp***anoaga , rahitica si multe altele iar aceste cuvinte din partea lor nu ma pot lasa rece pentru ca am si eu suflet si ma doare ... cu mama nu ma inteleg , ea niciodata nu m`a iubit pentru ca ea a vrut sa nasca un baiat nu o fata si mereu imi spune ca nu m`a vrut si nu ma vrea , iar de curand am fost la un control la spital fiindca ma simteam foarte rau si acolo mi`au spus ca am facut cateva atacuri de panica si ca trebuie sa nu ma mai gandesc mereu la lucruri care ma indispun sau care ma supara dar nu am cum inclusiv acum cateva luni am facut un alt atac de panica dar m`am simtit foarte rau si as vrea o explicatie pentru simptomele care le-am avut : mi-a amortit capul in partea din spate , dupa mana stanga si mi s-au taiat picioarele nu ma mai puteam ridica de jos si nu mai simteam nimic nici cand ma lovea mama mea deoarece credea ca ma prefac doar pt ca vroiam sa merg afara sa stau cu prietenii in fata portii mele de acasa la ora 20 si imi repeta maicamea de mai multe ori unele vorbe care m`au ranit foarte tare : ,,Dute dracu ,, , ,,mori odata,, , ,,nu ma uimesti cu asta,, si multe altele ... eu mai am o sora de 17 ani cu un an mai mare ca mine si mereu face diferente intre noi doua diferente foarte vizibile si nu ca acele pe care le cred unii copii rasfatati am auzit`o odata pe mama mea vorbind odata cu soramea sa nu imi dea niciun ban sa am si eu ca sa`mi cumpar de mancare la scoala ( eu fiind navetista si stateam 2 ore in plus la scoala pt ca mergeam cu autobuzul ) si atunci cand iam zis lu soramea sa`mi dea 2 lei ca sa`mi iau un corn ia mi`a zis de fata cu toti colegii "mars dute dracu" si nu cred ca iam zis vreo vorba urata rugando frumos sa`mi dea 2 lei nici macar un sfert din banii care am auzit ca ia primit de la maicamea (25 de lei) pe care ii avea la ea ... am suferit si inca sufar indiferentele pe care le face mama mea si ma doare foarte tare si de multe ori am incercat si aveam ganduri de suicid am incercat odata sa iau 11 pastile de dormit si am stat in pat treaza 12 ore fara sa ma pot misca si am mai incercat odata sa imi iau viata cu pastile dar de fiecare data Dumnezeu ma ajutat si acum ma facut sa ma gandesc ca nu e deloc bine ce am facut si as fi regretat de 100 de ori daca as fi facut ce mi`am propus atunci dar in acel moment nu ma gandeam la altceva decat la faptul ca daca eu mor o sa ajung sa stau cu tatal meu pe care il iubesc si acum chiar daca el nu mai este langa mine si imi este foarte dor de el si nu o sa uit niciodata suferinta si pierderea pe care am avut`o , stiu si ca povestea mea pare desprinsa dintr`un film cu sfarsit dramatic dar asta e viata mea si trebuie sa o accept asa cum e si trebuie sa ma descurc singura si acum cand am 16 ani aproape ...mai am 2 zile pana ii implinesc sper sa imi dati vreun sfat oricat de mic ar fi el pt ca nu mai vreau sa fiu o cutie inchisa si singura vreau sa ''''ies afara'''' !