depresie post natala

Draga mea ,
Nu m-am confruntat cu astfel de problema , insa tot ce iti doresc sa reusesti sa depasesti aceasta problema.
Un copil e cea mai mare realizare pe care ti-o ofera viata , gandeste-te ca sunt multe femei care isi doresc un bebe si nu reusesc sa il aiba.Eu personal in momentul de fata ma confrunt cu o sarcina extrauterina la 25 de ani.
Nu stiu cum se rezolva problema asta , cauta pe net si documenteaza-te poate ai sa gasesti ceva care iti va fi de folos.
Multa bafta ,

Multumesc deutza .am cautat,am citit tot felul de mesaje,sfaturi,nu ma ajuta nimic.Iti multumesc pentru sfat ,sper sa reusesc sa ma reabilitez ca e tare greu de suportat.

Incearca sa consulti un medic psiholog , poate vei reusi sa treci peste aceasta problema.

am urmat o terapie la pssiholog,insa nu m-a ajutat deloc.Mi s-a spus ca tine e vointa si de puterea de a lupta u psihicul meu.Se pare ca eu nu am suficienta putere.Acum regret ca am luat decizia de a mai face un copil

Daca nu-ti iubesti copilul, daca nu ai vointa sa depasesti perioada de depresie, exista o solutie: ADOPTIA. Poti sa-l dai spre infiere unei familii care-si doreste copii si nu-i poate avea. Daca tu nu-l poti iubi, poate o sa-l iubeasca altcineva. Sunt sigura ca nu-ti surade aceasta idee, de aceea te sfatuiesc sa te straduiesti si sa depasesti aceasta perioada. Daca mersul la psiholog nu ti-a folosit, mergi la BISERICA si roaga-te la MAICA DOMNULUI, spovedeste-te la un preot si va fi mai bine. Eu te inteleg ca iti este greu cu acest micut cand ai scapat cu celalalt, este marisor si te intelegi cu el. Dar copilasul nu are nici o vina. Este al tau/al vostru si trebuie crescut in dragoste si siguranta. Si, cine ar putea sa-l creasca mai bine, sa-l iubeasca mai mult, decat MAMA lui??

nici prin gand nu-mi trece asa ceva. Cred ca datorita faptului ca m-am dezobisnuit se intampla asta acum,dar ma gandesc ca voi reusi sa trec peste asta.E un copil superb,sanatos,cuminte ,am sprijinul familiei ,refuz sa cred ca nu voi putea depasi situatia

Sunt sigura ca ai sa treci peste momentele acestea. Este greu sa o iei de la capat cu un bebe dupa o perioada de timp. Cand va creste copilul sa nu-i spui niciodata ca nu a fost dorit sau ca l-ai iubit pe fratele lui mai mult decat pe el. Sunt lucruri care nu se uita si care pot influenta negativ relatiile copil/parinte, frate/frate, dar chiar si dezvoltarea personala a copilului. Poate avea unele frustrari, poate face depresii, poate avea complexe.

Gandeste-te ca nu exista nicio depresie si ca viata ta e normala si ca ai o familie frumoasa si 2 copii minunati pe care ii iubesti si care iti aduc zambetul pe buze in fiecare zi.Cu cat te plangi mai mult ca suferi de ceva cu atat mai suferind vei fi.Ai putere sa treci peste dar trebuie sa crezi,sa fii convinsa de asta,hotarata si optimista.Asta e cea mai buna terapie sa te ajuti singura.Gandeste-te ca esti o femeie privilegiata,alte femei isi doresc sa aiba copii si nu pot,altora le sunt bolnavi copii,insa tu ai 2 copii sanatosi de care sunt sigura ca esti mandra.Invata sa te bucuri de ceea ce ti-a oferit viata in fiecare zi.Nu cred,sunt sigura ca ii iubesti pe amandoi si ca o sa treci peste toate pb de dragul lor.Bafta!

AM CUMPARAT ACEASTA CARTE SI NU AM GASIT IN EA LEGUMA NEASTEPTATA CARE VINDECA DEPRESIA.NU CRED CA AM FOST PACALITIA VA ROG CINE O CUNOASTE SA -MI SPUNETI SI MIE. MULTUMESC!

si eu am 2 copii,unul de 3 ani si unul de 6 luni si e al naibii de greu!la fel,am ajutor,dar cu toate astea,sunt f f nervoasa si imi vars nervii pe biata fetita mai mare..dar eu stiu de unde provin nervii,sau depresia:sotul m-a inselat,nu mai am incredere in el si ma vad dintr-o data depasita..asta este,trebuie sa ridicam fruntea si sa mergem inainte!zambeste,maine poate fi mai rau!trebuie sa ne intarim cu ideea ca altii au probleme mai grave..sa ne bucuram de primavara,de shopping,de orice..

Depresia este o realitate, mai ales in randul mamicilor. Aceasta perioada ce urmeaza nasterii este extrem de solicitanta.
Da, important este sa gasim puterea sa ne bucuram de orice, dar unele aspecte, rani emotionale ( ex. infidelitatea sotului, certuri etc) nu pot fi ignorate. Mai devereme sau mai tarziu, problemele nerezolvate si neacceptate, vor iesi la suprafata.

Din pacate, copiii ajung deseori tinta descarcarilor emotionale ale parintilor si ei nu au nici o vina pentru ca unii parinti, ca adulti, nu au inca maturitatea necesara asumarii responsabilitatii si deciziilor lor...

De cele mai multe ori, si copii ajung sa aiba probleme, si in majoritatea cazurilor, din cauza parintilor.

http://consiliere-psihoterapie.ro/problemele-copiilor-sunt-de-fapt-problemele-parintilor/

Si eu am o fetita de 5 ani si un baietel de 8luni si de curand am realizat ca as putea suferi de depresia.sunt tot timpul nervoasa,nu pot suporta plansul bebelusului,am pierderi de memorie,am senzatia ca innebunesc si nu am rabdare deloc cu el.nu stiu ce sa fac si de ce mi se intampla asta.ii iubesc enorm si vreau sa ma schimb...daca ma poate ajuta cineva cu un sfat.....