Depresie dupa despartire

Postata de Ryan cu 12 ani in urma.

Buna ziua :)

Prefer sa nu''mi *divulg* numele, dar voi posta totusi un alias, si anume Ryan.

Acum o saptamana si cateva zile m''am despartit de fata pe care o cred, inca, iubirea vietii mele (sau cel putin fata visurilor mele). Am fost colegi 4 ani in liceu (tocmai am terminat liceul), dar nu ne''am dat prea mare importanta in clasele 9-11, ba dimpotriva, ne cam uram. Prin martie, anul curent, cand eram in clasa a 12a, a avut loc un declic, si am inceput sa stam impreuna pe la scoala, sa vorbim etc. Eu am inceput sa o indragesc dupa maxim 2-3 zile, si la fel s''a intamplat si in cazul ei. Am mai tatonat putin terenul, am realizat ca treaba e reciproca si, intr''o seara, am decis sa fim impreuna

Totul a mers perfect in timpul scolii, mai erau certuri mici (suntem doi orgoliosi, desi amandoi am incercat sa renuntam la orgoliu), dar neinsemnate. A venit vacanta de vara, a inceput bacul, inca mergea totul bine. DUPA bac a inceput teroarea.. Am inceput sa ne certam zilnic, aproape non-stop, din motive minuscule, sa nu ne mai intelegem etc. Amandoi am incercat din rasputeri sa facem sa fie bine, am incercat in repetate randuri, dar nu s''a schimbat nimic. Certuri mari nu au fost decat vreo doua, dar ne''am impacat apoi si totul a fost bine..

Am uitat sa precizez ca eu sunt destul de timid, introvertit, iar ea e chiar opusul, extrovertita. Motivele pentru care ea s''a despartit de mine au fost certurile, si faptul ca nu ieseam destul cu ea, si nu ii placea ca merge singura mai peste tot.. Inca un motiv a fost acela ca are nevoie de independenta si libertate, si ca nu''i mai trebuie relatii.

Ea a avut multi prieteni inainte, dar STIU ca nu l''a iubit pe niciunul, pana la mine, deci as putea spune ca am fost prima iubire.. Imi zicea zilnic cat ma iubeste, imi zicea zilnic cat de goala ar fi viata ei fara mine si promitea ca vom fi mereu impreuna. Evident ca la inceput nu am crezut toate lucrurile respective, dar apoi, vazand ca le repeta destul de mult, am inceput sa cred promisiunile si cuvintele..

In prima faza am incercat sa facem doar o pauza mai lunga, iar apoi sa ne impacam, dar ea a vrut, pana la urma, despartirea definitiva.

Acum, la o saptamana si ceva dupa despartire, nu imi mai raspunde la mesaje (desi nu i''am mai dat mesaj vreo saptamana inainte de cel de azi), la telefon, nicaieri.. Nu se mai intereseaza deloc de mine, ba dimpotriva, a inceput sa se vada cu altcineva, iar lucrul asta m''a bagat intr''o depresie mai adanca decat Tartarul. Faptul ca iubirea i''a trecut, sau cel putin asa pare, dintr''odata, m''a distrus total. Am slabit 5-6 kg, am dormit 5 ore in ultimele 5 zile, nu am putere sa fac nimic, toate locurile si obiectele imi aduc aminte de ea etc.

S''a schimbat total de la fata iubitoare si dragastoasa la tipa careia nu''i mai pasa daca exist sau nu. Nu sunt atat de credul incat sa cred (imi cer scuze pentru repetitie) iubirea vesnica si asa, dar lucrul care ma doare cel mai tare e ca a trecut foarte repede peste mine (a plans maxim 2-3 ore) si ca m''a lasat de izbeliste, cand in urma cu 3 saptamani era totul APROAPE bine.. Eu ii doresc fericirea absoluta, pentru ca o iubesc si''i doresc doar binele, dar toata treaba asta m''a distrus total. Eu inca o astept inapoi, pentru ca ma iubeste acolo, adanc, si asta e singurul lucru care inca ma tine mentally stable.

Imi cer scuze daca am fost incoerent, dar starea nu''mi permite sa fiu altfel.