de ce????
Postata de adinutza3772 cu 14 ani in urma.
am citit multe cazuri si probleme pe net.........nu credeam ca e asa de greu cand ajungi si tu in situatia de a pune intrebari...................
nici macar nu stiu cum sa incep
......sunt somera de 4 luni....am o situatie foarte buna...deci nu se pune problema banilor....prima luna a fost ok acasa.....pe urma au venit sarbatorile....dar de o luna simt ca ceva s a schimbat...nu mai am nici un chef, am ganduri mereu de plecat de acasa...undeva departe sa nu mai aud de mancare, curatenie, cumparaturi ....etc.....sunt tot timpul obosita , fara chef...nimic nu mi convine ,, nimic nu mi place,,parca nu se mai leaga nimic
oare sufar de depresie???....astea sunt simptomele????....au sa treaca de la sine????...sunt doar intr o perioada de tranzit???...sau e sindromul femeii care se apropie de 40 de ani????....sper sa fie doar un episod neplacut din viata mea ...va multumesc
Raspunsuri (18)
acum 14 ani
Cred ca ar trebui totusi sa iti gasesti o ocupatie adica sa faci ecva pt tine. Cred ca e vorba de monotonie, daca faci in fiecare zi acelasi lucru, nu intri in contact cu lumea incepi sa te plafonezi si nu mai ai chef de nimic.
Incearca sa ai si alte activitati ianfara de cela casnice de ex mergi la sala, de 2 ori pe saptamana mergi la aerobic sau daca esti putin indemanatica apucate de facut cercei brose, martisoare din lut fino(poti chiar sa le vinzi daca iti ies bine)
gaseste tu o activitate care nu trebuie sa-ti aduca venit mare
acum 14 ani
bine ai venit in lumea casnicelor.eu am fost nevoita sa stau acasa de 15 ani de cand am nascut copilul pt ca s-a nascut bolnav..am avut si eu zile ca ale tale dar de fiecare data m-am ridicat singura din depresia in care picasem pt ca nu aveam ce face,trebuia!aveam un copil care depindea fff mult de mine..insa in acest timp n-am stat degeaba..mi-am continuat studiile si am obtinut o diploma pe care inca nu am folosit-o insa am satisfactia sa stiu ca am muncit pt ea.m-am implicat mult in activitatea scolara a copilului,rezultatele lui bune sunt si ale mele si ne bucuram enorm de orice nota buna primita la scoala..am avut noroc sa am un sot extraordinar care m-a sprijinit enorm atunci cand asa cum spui tu eram obosita,fara chef de nimic, m-a ajutat mult si sportul,in fiecare seara alerg in parcul din apropiere fac de asemenea cateva exercitii acasa in fiecare zi citesc,ma rog si sper!si mai ales gandesc pozitiv..o sa fie bine!
acum 14 ani
Referitor la cele descrise de dv, cred ca cel mai expresiv lucru pe care l-ati mentionat este ca "nu se mai leaga nimic". Asta denota efortul dv (fara prea mult succes) de-a tine laolalta parti din imaginea pe care o aveati anterior despre dv (o femeie activa, cu un rol important - probabil - si bine definit in cadrul serviciului, care contribuie in familie inclusiv cu bani, nu numai cu activitatile specific casnice, pe care probabil le faceati si inainte), precum si dificultatea de-a crea o imagine noua, in acord cu situatia actuala. Absenta unui proiect care sa „lege” prin concentrarea pe care o necesita, scoate si mai mult in evidenta excesul de energie (care se canalizeaza acum in iritare, nemultumire, dorinta de-a pleca oriunde). In plus, orice rupere de echilibru (cum este disparitia serviciului din viata dv), faciliteaza aparitia la suprafata de probleme mai vechi, pt care pana acum „nu ati avut timp”.
Simptomele sunt doar modalitati in care aflati despre problemele dv (poate intr-un mod nu tocmai simplu de interpretat, uneori derutant). Pe masura ce veti intelege mai mult despre dv insiva, veti sti ce alegeri aveti de facut pt ca sa va recapatati confortul psihic, starea de bine anterioara. Chiar daca asta poate fi dureros, castigul merita incercarea.
acum 14 ani
Aveti mare dreptate,intradevar .Dar ce trebuie sa fac????
Asta e problema!!!!!!!!!
Ati spus ca trebuie sa ma cunosc mai bine.Sunt atatea necunoscute in capul meu acum.
Pe mine toata lumea se putea baza, eu eram intotdeauna stalpul. Ma trezeam dimineatza zambind, niciodata suparata. Aveam timp sa ascult problemele fiecaruia.
Acum gata. Nu mai am rabdare sa le ascult nici pe ale mele. Si am tare multe
acum 14 ani
mersi pentru raspuns.........referitor la aerobic...merg la sala de 3 ori pe saptamana...dar tot nu ajunge...am avut un serviciu destul de activ...interactionam mult cu oamenii,,...imi lipsesc mult acele momente...
acum 14 ani
Probabil nici nu ati fost obisnuita ca cineva sa va asculte problemele, si de aceea e mai greu sa va ganditi ca aceasta "cunoastere" despre dv si problemele dv ar putea sa presupuna ajutorul cuiva, si nu doar propriile eforturi. Se pare ca dincolo de suferintele dv, de starea neplacuta pe care o traiti, exista o grija egala si fata de ceilalti, care acum sunt lipsiti de sprijinul pe care il constituiati inainte pt ei (si poate de aceea nu par ca v-ar putea ajuta cu ceva acum, la randul lor, cand dv sunteti cea care are nevoie). Cred, totusi, ca o voce din interiorul dv (chiar daca firava), are capacitatea de-a cere sprijinul pt a depasi situatia aceasta. Important este ca dv sa acceptati acest lucru: s-ar putea sa aveti surpriza ca ceilalti sa nu fie chiar atat de "surprinsi", ci poate chiar doritori sa va ajute.
acum 14 ani
Multumesc tutror pentru interes si sfaturi.
D nul Dr Mocanu ati citit foarte bine,, printre randuri''. e ADEVARAT NU SUNT INVATATA SA PRIMESC SFATURI. Nu pentru ca nu as fii avut nevoie vreodata, dar din instinct stiam ca parerea mea e cea mai buna( chiar daca fie vorba intre noi , am mai si gresit), nu acceptam nici macar de la buna mea mama.S au invatat toti sa vina la mine si sa ceara, iar eu sa dau cu ambele maini.Acum mi e greu sa cer .
Am avut mai multe discutii cu sotul si am aflat ca si el are de multe ori aceleeasi stari sufletesti pe care le am si eu, dar nu mi a spus de ele ca sa nu ma ingrijorez.Poate fiind barbat trece mai usor peste ele, sau poate programul de lucru pe care singur si l a impus 8 -20 il ajuta sa treaca mai usor. hmmmmmm.greu de zis
acum 14 ani
buna, din pacate, la o anumita varsta fiecare femeie activa si implicata , simte o cadere.doar de noi depinde cat de repede incercam sa scapam de sentimentul de neputinta si inutilitate sau cat de ''bine'' ne simtim complacandu-ne in aceasta situatie. gandeste-te ca esti sanatoasa, ceea ce e cel mai important, fruntea sus si crede-ma doar de tine depinde si doar tu te poti ajuta sa revi sau sa ajungi acolo unde vrei!
nimeni, niciodata nu va lupta pt tine, ce mai astepti ca sa legi lucrurile?
ele nu se ''leaga'' singure. zambeste, maine poate fi mai rau!(sa te imbolnavest1, sa nu ai bani, etc doamne fereste!!!)succes!!!!
acum 14 ani
Ai foarte mare grija la depresie. Nu te lasa coplesita de ganduri rele, de neputinta, de prea multul timp pe care-l petreci singura. Depresia este o boala foarte urata, parsiva. Se insinuiaza fara sa stii si nu te lasa usor. Ai noroc ca nu ai griji financiare. Iti dai seama ce-ar insemna sa fii somera, fara bani, cu copii de intretinut..., vreau sa spun ca esti totusi privilegiata. Incearca sa vezi partea buna a lucrurilor. Daca tot ai timp si banii nu reprezinta o problema, poti sa-ti ocupi timpul facand actiuni de voluntariat. In Iasi, unde locuiesc eu, sunt tot felul de organizatii/fundatii/asociatii, cara au nevoie de persoane care sa desfasoare act de voluntariat. Unde mai pui ca, in felul acesta, intri in contact cu diverse persoane si situatii care ar putea sa-ti placa.Banuiesc ca in orice oras se poate. Este nevoie pretutindeni de oameni de ajutor.Succes si te asigur ca este o modalitate placuta, umanitara, de a-ti petrece timpul..
acum 14 ani
unde se afla aceste institutii care au nevoie de oameni voluntari? as vrea si eu sa merg :D
acum 14 ani
In Iasi exista Salvati copiii, Alternative Sociale, Grupul de initiativa civica.Mai sunt si altele...
acum 14 ani
Draga Adinuta esti foarte tanara!crede-ma am 62 de ani -peste cateva zile , o fata de 39 de ani,pe 1 martie, care are la randul ei o fetita de 10 ani in 22 martie...Anul trecut mi-a murit sotul,pe 26 februarie de 61 ani si 6 luni.Pentru cei tineri era batran...pentru noi nu...fata la nici o luna a intrat in somaj,de la un institut de cercetari,nici acum nu lucreaza,eu am intrat in spital si am facut o operatie pe inima,bypass,alta solutie nu era,sotul ei are scleroza in placi de 11 ani,reuseste sa se deplaseze cu greu la serviciu,lucreaza la institutul unde lucra si ea.Ce parere ai de aceasta situatie?Merita sa traiesti fiecare zi ,chiar daca nu e perfecta!Trebuie sa gasim in noi puterea sa ne ridicam de fiecare data...Viata poate fi destul de scurta ,e bine sa daruim iubire celor din jurul nostru,au atata nevoie...uita-te cu atentie la cei dragi si incearca sa le faci viata mai frumoasa,sigur te vei simti cu mult mai bine.Iti doresc fericire!
acum 14 ani
Multumesc pentru incurajari. Imi pare sincer rau ,pentru toate necazurile prin care ati trecut si inca mai treceti. Sinccere condoleante.
Deobicei cand cineva imi spunea problemele si necazurile lui ii spuneam:,, STAI CALM SI GANDESTE TE ,CA SUNT ALTII CARE O DUC SI MAI RAU", dar am citit undeva ca trebuie sa gandesti pozitiv ,spre mai bine nu sa te complaci in situatie .Toata viata pe care am dus o pana acum m am gandit la cei dragi, intotdeauna ai pe primul loc.nu pot spune nimic sunt iubita, iubesc si eu.Sper sa trec peste. Inca o data multumesc, fericirea pe care mi o doriti mie sa vina inzecita spre dumneavoastra, iar drumul in viata de acum incolo sa fie lin si usor
acum 14 ani
Multumesc mult pentru urari!Stiu multe despre gandirea pozitiva, dar e foarte greu sa pui in practica...dar de bine de rau ,te poti comporta mai bine,nu ajungi sa iei medicamente care sa te faca sa nu mai simti nimic sau sa dai in patima bauturii...In general ,imi plac provocarile vietii!O zi deosebita!
acum 14 ani
MEDICAMENTELE MENTIN IDEEA DE DEPRESIE,deci ea va ramane in tine atata timp cat tu te vei indrepta catre cutai de "depresive" si vei spune in gand: tre sa iau pastila de depresie!!!!! CONTEST toate afirmatiile si recomandarile doctorilor cu privire la antidepresive! si nu are treaba cu gandirea pozitiva sau chestii de astea, pur si simplu! actiunea antidepresivelor este urmatoarea: aminele din componenta pur si simplu sug endorfinele ce cauzeaza placerea si elimina senzatia de "depresie". forteaza eliminarea acestor endorfine lasand un gol imens. daca tu a doua zi nu vei lua pastila de depresie, vei simti o depresie de 3 ori mai mare decat cea pe care o simteai inainte sa iei aceste pastile! intr un cuvant devii dependenta dar asta nu e cel mai rau! CEL MAI RAU este ca la un moment dat corpul incepe sa se obisnuiasca cu aceste pastile, devine rezistent la ele, scazand eficacitatea acestor pastile, simtindu se treptat "revenirea depresiei". ce recomanda doctorul? alte pastile mai tari, sau mai multe, si mai multi timp, eventual 1-3 ani sau chiar toata viata! daa, toata viata! credeti ma, mama mea "sufera" de depresie de ani si ani si is satula din cauza ca aceste pastile au distrus o! au adus o la senilitate la varsta de 42 ani! feriti va cat puteti de antidepresive! recomand cura de ulei de catina 21 zile cate 2-3 linguri pe zi, repetati cura de 3-4 ori pe an! combinati cu ceai de sunatoare! nu cadeti in plasa antidepresivelor! sanatate!
acum 14 ani
pentru naOmi08...........nu am luat antidepresive si nici nu am de gand,deocamdata sunt cu ceaiurile si o cura de b1 si b6, gingseng ....astept rezultatele...mersi
acum 14 ani
?
buna ziua , cred ca nu o sa inteleg niciodata de ce oamenii care te porti frumos cu ei te face sa suferi. i-am crescut un copil care avea numai un 1 an si 6luni si in timp ce eu eram la servici vene cu femei in casa .,ACUM un an am facut o senipareza si m-a lasat singura si a plecat le mare cu o t... de la el de la munca , am plecat si eu dupa aceea m-a intors , neac***a unde sa stau si sincer imi era dor si decel mic cal-am crescut acum are 7 ani el nu cred ca mai umbla cu alte femei dar eu am ramas marcata de ceea ce mi sa intmplat , femeie cu care umbla nu era nici mai frumoasa decat mine si nici mai bine pozitionata din punct de vedere profesional o simpla factorita care pute tot timpul a transpiratie acum din pacate deserveste locul unde lucrez eu si o vad din cand in cand ma apuca mereu criza nu mai simnt nimic petru ceea ce fac nici o plcere CE CREDETI CA TREBUIE SA FAC ?
CE CREDEI CATREBUIE SA FAC
acum 14 ani
Buna ziua,trebuie sa uiti episodul,nu-i da importanta,nu trebuie sa suferi...fiecare om sa-si traiasca viata,asa cum crede el...daca vrei sa-ti pastrezi familia ,lasa trecutul in urma,traieste prezentul,sa va fie bine la toti .Trebuie sa ai mai multa grija de tine,din toate punctele de vedere.In casa nu sta in capoate, pijamale sau camasi de noapte,poarta haine care sa te avantajeze,te vei simti foarte bine.
Vezi si alte informatii utile
Modalitati de a preveni depresia prenatala Cafeaua previne depresia Cum ne putem feri de simptomele depresiei pe perioada iernii Depresia de iarna si nutritia adecvata ameliorarii acesteia Consumul de nuci inlatura depresiaNu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua