Postata de ioneask31 cu 14 ani in urma.
buna ziua. ma confrunt cu o problema,careia par sa nu-i gasesc rezolvare. am pe cineva care sufera de depresie,insa refuza acceptarea bolii si in mod evident si tratamentul. as vrea sa ma ajutati cu un sfat,cum as putea sa-l conving sa lase "garda jos" si sa accepte situatia. sufera de asemenea de iesiri nervoase. astept un raspuns.... va multumesc!
Adauga raspunsacum 14 ani
Daca refuza tratamentul, este putin probabil ca va accepta sa ia medicamente sau sa se prezinte la un medic de specialitate. O solutie ar putea fii sa consume un suc natural care are efect benefic in aceasta situatie, reglind nivelul de serotonina si melatonina a organismului, adica a producerii "hormonelor de fericire", fara a stii efectiv pentru ce o consuma, nu dau aici nume ca sa evit reclama.
acum 14 ani
Cel mai adesea subiectii diagnosticati refuza acceptarea bolii,nu au constiinta bolii acceptand mai usor faptul ca altii au probleme si nu ei.
O solutie ar fi sa mergeti impreuna la psiholog,pentru o "terapie de cuplu" ,daca acest lucru este posibil si daca sunteti un cuplu.
acum 14 ani
nu suntem un cuplu.... este o ruda. refuza mersul la psiholog sau la terapeut. am avut o tentativa,insa a refuzat continuarea. este o situatie foarte urata... nu stiu nici cum sa ma exprim. :(
acum 14 ani
Buna,
Dupa parerea mea, e tare greu cand cineva refuza pana si un simplu consult la psiholog/psihiatru... Si eu momentan ma simt cam rau, ieri cel putin am simtit ca sunt pe cale sa clachez cand, in concediu fiind, am aflat ca vinerea viitoare aflu daca sunt pusa "pe liber" de la servici, sau nu... Deh, criza, reduceri... Si nu sunt nici chiar pustoaica, si e greu sa incepi sa cauti de lucru pe o piata care nu prea mai are nevoie de asa ceva, unde nici cei tineri nu gasesc un job...
Dar incerc sa ma calmez, asa cum pot si eu, norocul meu este ca, din cauza afectiunii de care sufar, am Xanax in casa si am inceput iar sa iau... Voi merge si la psihiatru, daca va fi cazul, dar eu cel putin sunt constienta de problemele mele si daca se vor agrava ma voi duce "pas saltat".
Stii ce zic eu? Asa, ca o opinie a unui neavizat... Poti merge tu la medic (psihiatru sau psiholog, nu conteaza cred) si sa-i spui tu ce si cum? (simptomatologie, refuzul rudei de a constientiza ca are o problema, starea lui de nervi...)
Ma gandesc ca, daca se agraveaza lucrurile (vezi cazul Madalina Manole) poti TU cel putin sa il ajuti chiar fara sa stie, eventual cu niste medicamente antidepresive puse in alimente, ceva... Nu stiu daca e bine ceea ce spun, scuze, e posibil sa o "iau pe aratura", dar vezi si tu cum vuieste presa, romanii se tem de psiholog/psihiatru ca de draci... Una-doua, gata: nu sunt nebun!! Asta-i placa tuturor! Si vezi si tu ce poate iesi din negarea asta, vezi si tu unde se poate ajunge...
Succes. Poate reusesti sa-ti convingi ruda, daca nu, incearca totusi sa ceri tu un sfat de la un medic psiholog/psihiatru, cu forta nimeni nu poate trata pe nimeni, stii bine, insa poate tu poti ajuta cumva...
acum 14 ani
am fost! am vorbit chiar ieri ,insa .... manip**area asta despre care imi vorbesti este destul de controversata ac***a in vedere faptul ca si bea. am in minte un plan. o sa incerc sa pun in mancare un laxativ sau ceva pt greata,sa-i provoc anumite reactii adeverse,pt a-l face se realizeze ca sufera de ceva,apoi in joc cu medicul sa-i dea un diagnostic fals ,precum gastrita sau mai stiu eu ce,si in loc de tratamentul pt boala respectiva sa-i dau antidepresivele prescrise de psihiatru,caci el are un diagnostic pus de acum 4 ani. o sa incerc sa varianta asta,apoi urmand sa vad reactiile. multumesc pt sfat. ai grija cu locul de munca,conditiile de viata sunt foarte grele,dar sper sa gasesti. o zi buna
acum 14 ani
Hmmm, da, e bun planul tau! Iti doresc din suflet sa reusesti: e dificil sa vezi ca cineva apropiat tie are o problema pe care o neaga si in care refuza ajutorul...
Iti urez mult succes si... bafta, o sa ai nevoie! Sper sa nu se "prinda" ruda ta de stratagema... Dar... sunt sigura ca "te va duce capul" ca sa fii mai abila decat el/ea.
Succes.
Multumesc si eu pt. sfat, sper sa fie bine cu job-ul, pe plan psihic incep sa-mi revin, conteaza f.mult ca sunt in concediu, alaturi de familie, care ma sustine.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua