Cum scap de sensibilitatea excesiva si cum evit dezamagirile?

Postata de cu 6 ani in urma.

Incerc sa povestesc despre ce e vorba si in speranta ca voi primi niste sfaturi, va multumesc din suflet. Eu sunt un om singur, toata viata mea am fost. Am crescut intr-un mediu rece, nu intr-o familie calda si iubitoare. Asa a fost sa fie. Chestia asta am acceptat-o si mi-o asum, oricum nu am avut ce face in sensul asta. Am adus vorba doar ca sa stiti ca sunt un om cu anumite probleme si lipsuri emotionale. Acum sunt o persoana matura, am viata mea cum se zice. Dar am ramas cu problema legata de singuratate. Eu sunt o persoana sociabila si relativ normala, adica atunci cand vorbesti cu mine nu las impresia ca as fi peste medie de ciudata. Intalnesc oameni, am cateva prietene, am avut si am colegi, vorbesc cu ei, ma simt bine cu ei, dar atat. Nimeni nu reuseste sa ma faca sa nu ma simt singura. Iar problema cea mai grava este cu barbatii, pentru ca ei, spre deosebire de amici si restul, au darul de a ma si induce in eroare si apoi de a ma dezamagi. Mi se intampla foarte rar sa intalnesc barbati cu care sa ma simt intr-adevar bine. Si apoi incep sa investesc, ma atasez de ei, ma implic in relatie cu sinceritate si cred, naivitate. Apoi, dupa mai mult sau mai putin timp, se intampla ceva. Vine momentul in care totul se schimba si inevitabil eu raman dezamagita. Si asta mi se intampla de cand ma stiu in relatie cu barbatii. Si simt ca nu mai pot. Si cred ca voi ajunge in punctul in care nu voi mai permite nimanui sa intre in sufletul meu. Nu as vrea sa fac asta, pentru ca stiu ca ar insemna sa distrug orice sansa de a intalni un om bun caruia sa ii pese de mine. Dar chiar simt ca nu mai suport sa trec prin starea de dezamagire.
Acum scriu exact intr-un moment de dezamagire. Am intalnit un tip, ne-am inteles foarte bine din prima si am continuat sa avem o relatie foarte buna de atunci. Am comunicat perfect, am stabilit impreuna ca incercam sa ne cunoastem etc. Am stabilit totul impreuna, tot ce e legat de interactiunea dintre noi. Nu am ajuns sa avem ceva serios (ne stim de o luna). Dar eram pe un drum, aveam ceva impreuna, zilnic, timp de o luna. Si nu inteleg de ce m-a lasat sa ma atasez de el si apoi dintr-o data mi-a zis PA, ca el nu mai vrea sa continuam. Atat. Nici macar nu mi-a zis de ce. Stia ca asta fac, ca ma atasez si ca ii dau timpul meu si tot ce pot sa ii dau. Eu nu voi mai face nimic in sensul asta, nu voi insista sa vorbeasca cu mine. Dar ma simt asa de dezamagita iar si trista si singura