Cum sa imi ajut iubitul?

Depresie

Postata de sunky cu 14 ani in urma.

Se pare ca iubitul meu trece de o bucata buna de timp printr-o stare depresiva. Este mai tot timpul ursuz, uracios (cu toata lumea din jurul lui), fara rabdare, fara chef de nimic, oboseala. Nu mai comunica cu mine,de fapt cu nimeni, ma trateaza cu raceala. Orice incerc sa fac sa-l bine dispun sau sa ii ridic moralul refuza din start. Cauta sa iasa din starea asta inecandu-si amarul in alcool. Nu se bucura de nimic din viata, desi nu ar avea nici un motiv real de mahnire. Am incercat de nenumarate ori sa discut cu el, sa-i explic ca atitudinea trebuie sa o schimbe, intelege dar spune ca nu poate, ca asta este el... Risca sa piarda pe toti din jurul lui... Se izoleaza de toata lumea. Il simt cum fuge de mine, de persoanele care tin la el. A constientizat ca are o problema si nu stie cum sa o rezolve si nici nu accepta ajutor de la mine. I-am recomandat sa discute cu un psiholog si a acceptat, dar pana va ajunge chiar sa discute nu stiu cat va mai dura. Cum sa il ajut? Cum sa ma comport cu el? Incerc sa ma comport cu el ca si cum nu ar fi nici o problema, desi ma doare sufletul ingrozitor. Stiu ca tine la mine, dar ii este teama de implicatiile unei relatii, de urmarile unei relatii, de o posibila casatorie, de o familie.
Poate reuseste cineva sa ma ajute cu un sfat ca altfel simt ca innebunesc.
Multumesc

Adauga raspuns

Raspunsuri (10)

silvia

acum 14 ani

Daca nu sunteti casatoriti si are deja o problema cu alcoolul, este debusolat si fara chef de viata, ar trebui sa-ti vezi de drumul tau. Cu astfel de persoane trebuie sa lupti toata viata sa-i mentii pe linia de plutire si nu prea merita. Iti spun asta ca sunt patita. Fostul meu sot avea o problemuta cu alcoolul, cu viata dezordonata inainte de casatorie. Dar eu, cu naivitate, am crezut ca il voi schimba, ca dragostea mea il va motiva, il va impulsiona.Sperante de tanara nestiutoare. Adevarul este ca oamenii nu se prea schimba, cel putin nu in bine.Au urmat ani de discutii la ceas de seara, de promisiuni niciodata onorate, de lacrimi din partea mea si insulte din partea lui. Iti repet, nu merita sa cari dupa tine un balast inutil. Poate-i cam dura exprimarea, dar dupa o viata de chin, langa un om pe care am incercat sa-l ridic la suprafata mereu, pot sa-ti spun asta. Dupa ani de zile, cand am rememorat comportamentul lui dinaintea casatoriei, m-am gandit ca am fost o fraiera. Toate semnele esecului existau deja, dar nu am vrut sa le vad. Nu vreau sa-ti tai elanul, dar parca ma vad pe mine in urma cu 20 de ani.

Raspunde
 
1
 
sunky

acum 14 ani

Am luat in considerare varianta ta in urma cu ceva timp, dar ceva nu ma lasa sa il las. Daca il parasesc si eu... cine va mai fi langa el? Stiu nu e problema mea atata timp cat el nu doreste sa faca o schimbare... Oricum e greu...
Multumesc pentru raspuns!

Raspunde
 
1
 
silvia

acum 14 ani

Spui ''''''''cine va fi langa el''''''''. Dar langa tine cine va fi cand vei avea nevoie? Cine iti va intinde mana sa te ridici, cine iti va sustine moralul cand vei fi la pamant? Te mariti pt a fi impreuna cu cineva ''''''''la bine si la rau'''''''', nu numai la rau. Vad ca ai 28 de ani. Probabil te gandesti ca nu te vei mai marita, ca nu vei mai gasi pe altcineva. Dar, mai degraba nemaritata decat nefericita. Un om care nu este in stare sa-si asume responsabilitati, care este imatur la 25-30 de ani nu se va maturiza niciodata. Daca-i instabil psihic, cu tendinte suicidare poate, va trebui sa lupti permanent. O cunostinta a avut o tentativa de sinucidere inainte de a se casatori. A chinuit-o ani de zile pe sotia lui cu incercari nereusite de sinucidere. Trebuia sa aiba grija de el ca de un copil, sa-i ascunda cutitele, medicamentele, lamele,... Pana intr-o zi cand l-a scapat din vedere si s-a treminat. A ramas cu un copil, acum in varsta de 14 ani care, martor nevinovat la comportamentul tatalui, ii calca pe urme. Deja o santajeaza pe maica-sa cu amenintari de sinucidere si cu acuze ca nu l-a pazit mai bine pe tatal lui. Nu cred ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant sa purtam povara altora. Nu avem ce face daca avem grija parintilor ori a copiilor, dar sa te mariti stiind ca nu ai o perspectiva tocmai fericita....

Raspunde
 
0
 
Antonio

acum 14 ani

Vorbeste cu el daca a folosit cumva droguri si convinge-l sa mearga la un psihiatru.

Eu am trecut la fel prin stari de depresie din cauza ca m-am drogat. Nu am spus nimanui ce se intampla cu mine. Renuntasem la ele, iar dupa 4 luni am decis sa le explic celor apropiati de ce eram asa de distant fata de ei. Nici eu nu-mi pot explica de ce nu voiam sa vorbesc cu nimeni... ma gandesc acum cat de naiv eram. Eu mi-am revenit si sper ca si prietenul tau sa-si revina.

Multa sanatate!

Raspunde
 
0
 
sunky

acum 14 ani

Nu se drogheaza. Oricum nu mai conteaza... deoarece a ajuns la concluzia ca doar singuratatea il poate linisti si il poate face fericit. A ales singuratatea!!! Ce om normal alege sa fie singur??? Toata lumea fuge de singuratate, e numarul 1 in cazurile de suicid, dar el alege singuratatea. Tot ce mi-a mai ramas de facut este sa-i doresc sa-si gaseasca fericirea.
Multumesc tuturor pentru sfaturi si va doresc si voua daca nu fericire, macar liniste sufleteasca!

Raspunde
 
0
 
Bacu Crina

acum 14 ani

Poate incearca sa se izoleze fiind constient ca atitudinea lui iti face si tie rau. Poate gasea o cale sa va despartiti si nu stia cum sa-ti spuna direct lucrul acesta sau poate este genul de om pe care nimic pe lumea asta nu-l poate face fericit. Poate incearca sa-si puna gandurile cap la cap si sa faca fata provocarilor vietii... Incearca sa nu-i porti pica, incearca sa ii fii prietena, poate are nevoie de ajutorul tau dar nu stie cum sa ti-l ceara. Dar mergi mai departe, nu te lega de el. Nu cred ca te va face fericita pe tine sau pe alta femeie, momentan. Fii optimista si depaseste momentul. Cauta-ti un partener pe masura.

Raspunde
 
0
 
mimi_mimi_24

acum 14 ani

draga sunky, chiar tu ai spus ca iubitului tau ii este teama de implicarea intr-o relatie si de urmarile ei, de o posibila casatorie. poate ca asta este adevaratul motiv pt care a inceput sa bea si sa se izoleze de toata lumea. sunt barbati pt care , casatoria, este perceputa ca sfarsitul propriei libertati si a propriei vieti, chiar. desi spui ca a recunoscut catre tine ca are o problema, nu a precizat care este aceasta si nici nu a ajuns sa discute cu un psiholog. daca este un barbat careia ii place ff mult libertatea si nu prea ii convine ideea de a impartasi viata toata cu cineva, atunci cauta o portita de scapare din aceasta situatie. depinde si de anturajul din care facea parte si de cat de influentabil este el. parerea ma este sa fii ff atenta la comportamentul lui . sunt persoane care daca vor sa iese dintr-o relatie , nu au curajul sa o fac fatis, de aceea cauta sa isi indeparteze partenerul prin atitudini nedemne , ca in final sa nu se simta vinovati pt despartire. poate ca totul este doar o strategie , iar el asteapata sa te retreagi dun viata lui in liniste , fara scandal , ca sa isi poaa relua traiul de dinainte de aceasta depresie. gandeste-te si la fericirea ta. bafta!

Raspunde
 
0
 
number1a

acum 14 ani

sapresupunem că te pregăteşti să faci o călătorie lungă cu maşina. Ar fi o naivitate să crezi că nu vei avea nicio problemă pe drum. Dacă va fi vreme urâtă, va trebui să reduci viteza şi să conduci mai prudent. Dacă va apărea o defecţiune tehnică pe care n-o poţi remedia, va trebui să tragi pe dreapta şi să ceri ajutor. Dar, dacă ţi s-ar întâmpla aşa ceva, te vei gândi că a fost o greşeală să pleci de acasă şi că ar fi mai bine să-ţi abandonezi maşina? Bineînţeles că nu. Când faci un drum lung, e firesc să apară şi probleme. Şi e înţelept să cauţi să le rezolvi.
La fel este şi într-o. Problemele sunt inevitabile, iar doi oameni care vor să se căsătorească ar fi naivi dacă s-ar aştepta ca totul să fie ca-n poveşti.

Raspunde
 
0
 
maronica

acum 14 ani

nu-ti dau prea multe sfaturi doar ca nu trebuie sa pui totul la bataie,suflet, sentimente .lasa o perioada de liniste nu va mai vedeti si vezi ce se intimpla.lasa timpul sa hotarasca.am 50 si m-am casat. la 27 si nu-mi pare rau.nu merge nu sta cauta alceva.succes!

Raspunde
 
0
 
Ovidiu

acum 14 ani

Buna,sunky,ti-am citit problema de care ai povstit si ma pus pe ganduri oarecum cred ca uneori si eu am o problema asemanatoare ca si fostul tau prieten,dar eu nici nu beau nici nu ma droghez,am 20 de ani si pana la varsta asta am locuit doar cu tatal,uneori poate mi-a lipsit conversatia cu persoane straine si atunci cand ies cu o fata parca nu am destula incredere an mine,sa pot tine o conversatie matura,si asta ma facut sa ma anchid an mine,si sa prefer sa stau singur sa ma gandesc de ce nu pot fi deschis,nu anteleg... si nu cred ca voi putea trece singur peste momentele astea..sunt un pic o fire mai sp***a din fire,dar un sfat de la cineva poate mar face sa ma gandesc mai bine..va multumesc.astept sfaturile vostre.

Raspunde
 
0
 
Adauga raspuns

Vezi si alte informatii utile

Modalitati de a preveni depresia prenatala Cafeaua previne depresia Cum ne putem feri de simptomele depresiei pe perioada iernii Depresia de iarna si nutritia adecvata ameliorarii acesteia Consumul de nuci inlatura depresia

Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare

sau adauga o intrebare noua

Adauga o intrebare noua