cum sa ies din starile astea?

Buna Andra,

Ma bucur sa aud ca rugaciunile de seara sunt o obisnuinta, e un lucru important si mai ales folositor pentru acea parte din fiinta ta despre care ne-ai spus ca are de suferit in ultima vreme
Nu ti-ar strica daca ai incerca sa incepi cate putin si cu celelalte forme de manifestare ( post si mers la biserica ) pentru ca la inceput acestea sunt o forma de autodisciplina si invatare a rabdarii. Mai tarziu ele vor aduce roade, asa cum spunea si d-na psiholog, in redobandirea increderii in tine si a echilibrului interior.

Ar fi folositor si daca, intr-o discutie, nu te-ai grabi sa sari la concluzii....

Faptul ca ai un prieten este un lucru bun, pentru ca de regula la varsta ta, pelanga grijile care uneori coplesesc, si dragostea neimpartasita duce la manifestarile interioare pe care ni le-ai descris
Mai mult decat atat, faptul ca ai un somn neintrerupt arata ca de fapt problemele nu sunt chiar atat de mari ( sau nu dureaza de mult timp ).....mai degraba sunt cauzate de orgoliu.....

Astept sa aud de bine, poate un sfat avizat de la d-na psiholog...

Buna Razvan,

Probabil si orgoliul meu avea un rol in problema..insa vreau sa va spun ca ieri nu am mai simtit nimic din cele mentionate acum cateva zile,si astazi m-am simtit chiar bine..incerc sa stau mai mult cu persoane apropiate si sa vorbim despre orice.Nu incerc sa fug de singurate si chiar seara stau o ora,doua singura si ma reculeg.Tind sa cred ca orice sfat avizat este bun de urmat insa eu personal am iesit singura din starea in care ma aflam.Au fost cateva zile foarte grele,insa au trecut si mi-am revenit..sper sa se intample acelasi lucru cu toate persoanele care au aceasta problema..

Multumesc tuturor!

E lupta ta, o porti cum vrei...

"Starile" ( bune sau rele ) sunt generate de miscarile sufletului, iar atunci cand sufletul nu are activitate se sp***anogeste si devine sufocat de minte. Este asemenea unui muschi, pe care daca nu-l antrenezi in activitate se atrofiaza, sau ca mintea, pe care daca nu o folosesti incepe sa isi piarda agerimea....rugaciunile tale zilnice te-au adus in postura de a te simti mai bine, caci Dumnezeu asculta in permanenta....nu astepta ca starea rea sa plece ci alung-o prin faptele credintei.

In ceea ce il priveste pe prietenul tau, crede-ma, tu esti "baza". Vei vedea. Oricum, nu e un lucru rau. In timp te vei obisnui cu tine, te vei linisti si iti va fi usor sa vezi niste lucruri care acum sunt putin in ceata. Rabdare

Dumnezeu sa iti daruiasca cele de trebuinta, putere si pace !

Voi mai verifica pagina o data la trei zile, timp de noua zile. Daca te mai pot ajuta cu ceva, lasa mesaj. Mergi cu Dumnezeu !

E bine ca el sa plece cu treburile lui de persoana neadaptata iar tu sa ramai aici si sa iti rezolvi problemele alaturi de altcineva, care te poate ajuta sa le rezolvi. Si pentru ca nu degeaba ne nastem in anumite locuri...

esti deprimata .

La multi ani !

Colegul de apartament are un univers al lui, pecare chiar el cu greu il intelege, dar caruia ii este frica sa recunoasca acest lucru. Agresivitatea este un mod de aparare al unor putine valori, in afara carora fiinta lui nu se poate descurca. De aici apar complexele de inferioritate, mascate de regula prin agresivitate. Tu esti o persoana prea obosita de propriile lupte si prea interiorizata din cauza propriilor temeri existentiale pentru a-l putea pune in situatia de a se autocenzura si de aceea esti "cea cu care poate trai"

Stiind acestea acum, va trebui sa astepti ca el sa ia deciziile pe care le are de luat. Tu stii ca nu este "acela" dupa care sa mergi pana la capatul lumii, vezi ca mainile lui tremura si actiunile lui sunt limitate de teama esecului pe care il vede "pandind'''''''' la tot pasul...asta nu e viata ci lupta pentru supravietuire....ori nu prea suntem in razboi. E adevarat ca vremurile sunt grele, dar sunt si supravietuitori ai lagarelor de concentrare, sau ai vremurilor de imediat de dupa razboi, fata de a caror vietuire a noastra este trai in puf...

Daca nu te poti rupe de munca asidua pentru a-ti implini propriile vise, devii sclavul unor himere care te poarta tot mai departe de realitate si de viata insasi. Toate lucrurile au o masura si, mai ales, o vreme a implinirii lor. Si acea vreme a implinirii este independenta de vointa noastra mai mult sai mai putin trufasa, pentru ca, mai intai de toate, trebuie sa meritam lucrurile, inainte de a le dori...pare putin anapoda dar e o problema de subtirime duhovniceasca - nu poti da un cadou unui copil daca acesta nu il va putea folosi : cadoul ar fi irosit si copilul ar ramane fara folos...

Si pe urma, pe dincolo nu alearga cateii cu covrigi in coada. Ce nu poti face aici, nu vei putea face nici dincolo caci regulile jocului sunt aceleasi : cineva te angajeaza sa faci ce ii trebuie lui, nu ce vrei tu, si te plateste cu cat vrea el pentru asta. Secretul este sa poti face de unul singur ceva ce le trebuie celorlalti. Si daca poti face asta nu e nevoie sa pleci nicaieri...

Nu te mai necaji din pricina lui ci pregateste-te pentru cele bune care ti se vor da, caci acestea vor veni in curand. Sa nu renunti la nimic din ceea ce este deja al tau si mai ales sa nu girezi nici o actiune, nici macar a ta, cu bunuri ce iti apartin. Vor veni cereri in directia aceasta, daca nu cumva au si aparut...

Ai o slujba, ai de terminat un lucru pe care l-ai inceput ( scoala ), ai o locuinta a ta si, mai presus de toate ai inceput sa ai o relatie personala cu Ziditorul tau si a toate ce ti-au fost date. Acestea se numesc certitudini, sau mai precis vrabiile din mana...lasa ciorile in grija altora.

Toate acumularile durabile se fac cu rabdare, cu comunicare, cu ragazuri, cu pace, cu concesii, si mai presus de toate cu Dumnezeu.

Revin la recomandarile initiale : continua ceea ce iti este daruit sa faci ( serviciul, scoala, grija de casa ), avanseaza cu moderatie dar cu fermitate pe linia rugaciunii, a postului si a participarii la sfintele slujbe, iar in privinta deciziilor referitoare la viata de cuplu asteapta fara a intreprinde nimic. Aici este esential sa NU faci nimic ! Lasa-l pe el sa faca ce doreste si tine vrabiile in mana !

Multumesc pemtru urare!

Daca acu o saptamana ziceam ''Continuam deci!''...azi pot sa zic acelasi lucru...si asta din cauza ''intamplarilor'' zilnice care ''mentin starea de oboseala petru propriile lupte''..m-i s-a zis ca ''il incurc in actiunile lui''. Sunt f dezamagita de situatie...dupa atatea intamplari, am ajuns sa aud si astea..

Nu credeam ca, la un simplu ''oare?'' mi-au sarit multi in ajutor, motiv pentru care nu credeam ca intrebarea asta va fii printre cele mai comentate.. (nu credeam ca voi ajunge asa departe cu intrebatile). Nu vreau sa ma lipsesc de raspunsurile astea dar nici nu vreau ca,intrebarea sa ajunga printre cele mai comentate(deja e...si prea public totul)

Multumesc mult!

Lucrurile au ajuns intr-un punct in care trebuiau aduse cu ceva vreme in urma. Faptul ca tu ai cerut ajutor este un lucru bun pentru tine, pentru ca, pe de o parte constati ca nu esti singura in situatia asta, iar pe de alta parte iti recalibrezi putin sistemul interior al valorilor.

Colegul de apartament te-a dezamagit dintru inceput, dar tu aveai nevoie disperata de cineva alaturi incat ai acceptat si acoperit aceasta dezamagire in schimbul unui sentiment de oarecare securitate.

Dar aceste aspecte sunt de domeniul trecutului. Pentru concesiile facute vine o scadenta, iar la tine termenul este "acum". Pe oricate parti am intoarce subiectul, nu putem face decat constatari si descrieri ale manifestarilor, fara folos practic.

Trebuie sa te decizi daca mai dai o sansa relatiei, incercand sa impui pentru tine si drepturi, nu numai obligatii, sau daca il lasi sa piara pe limba lui, ignorandu-l pur si simplu si trasanu-ti niste prioritati pe care le vei urma independent de el. Va pleca singur, dar nu in liniste...

Dar sa trecem la lucrurile esentiale. Rugaciunea de exemplu. Stiu ca nu ai ragazul si nici dorinta interioara de a insista pe linia aceasta, sufletul tau este destul de slabit. Am sa te ajut transcriindu-ti aici psalmul 142 , care se potriveste de minune situatiei tale actuale si care te va ajuta. Incearca sa il citesti zilnic :




Doamne, auzi rugaciunea mea
Asculta cererea mea, intru credinciosia Ta
Auzi-ma intru, dreptatea Ta
Sa nu intri la judecata cu robul Tau, ca nimeni din cei vii nu-i drept inaintea Ta
Vrajmasul prigoneste sufletul meu si viata mea o calca in picioare ;
Facutu-m-a sa locuiesc in intuneric ca mortii cei din veacuri
Mahnit e duhul in mine si inima mea incremenita inlauntrul meu
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult
Cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mainilor Tale m-am gandit
Tins-am catre tine mainile mele, sufletul meu ca un pamant insetosat
Degrab auzi-ma, Doamne, ca a slabit duhul meu
Nu-Ti intoarce fata ta de la mine, ca sa nu ma asemen celor ce se coboara in mormant
Fa sa aud dimineata mila Ta, ca la Tine mi-e nadejdea
Arata-mi calea pe care voi merge, ca la tine am ridicat sufletul meu
Scapa-ma de vrajmasii mei, ca la Tine alerg, Doamne
Invata-ma sa fac voia Ta, ca Tu esti Dumnezeul meu
Duhul Tau cel bun sa ma povatuiasca la pamantul dreptatii
Pentru numele Tau, Doamne, daruieste-mi viata
Intru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu
Fa bunatate de satrpeste pe vrajmasii mei si pierde pe toti cei ce necajesc sufletul meu, ca eu sunt robul tau.

Observatie : Vrajmasii tai sunt duhurile rautatii si gandurile care tulbura si necajesc sufletul, nicidecum vreunul din cei din jurul tau. Pentru cei ce-ti fac rau sa ceri binele, ca asa au o sansa sa devina demni de numele de om

Doamne ajuta !

exact asa ma simt si eu de ffffoarte multe ori :|

de cele mai mute ori cand ma cert cu prietenul meu si nu ma

intelege absolut deloc

chiar nush ce e de acut jur :| :((((((((

intr`o zi o sa pleccccc PE MARTE :((((((((

Draga km, asa cum zicea Razvan, rabdarea e esentiala, rabdarea in a astepta cele de folos si implicit bune pentru noi.

N-am mai intrat pe pagina asta de foarte mult timp, si suprpriza can intamplator am intrat zilele trecute am vazut ca mi-ai raspuns la mesaj. Conversatia ta cu Razvan m-a ajutat foarte mult intr-o situatie similara. Multumesc!

Bunä ziua mä numesc Alexandru am 18 ani si nu stiu ce este cu mine stau în casä nu mai ies afarä îmi refuz prieteni de cat ori mä chiamâ afarä nu mai vorbesc cu parinti mei îmi vine sa stau mereu singur, departe ma simt forte rau