cum pot scapa?

Depresie

Postata de doar_eu81 cu 11 ani in urma.

buna ziua!numele meu nu cred ca este asa de relevant,am 32ani, am fost intr-o relatie de aproape 7ani,ne-am casatoit anul trecut iar dupa 4luni de casnicie "jumatatea mea"a intentat divort...primii doi ani ai relatiei noastre au fost un vis,ceva magic,vis sustinut de situatia mea materiala foarte buna din acea vreme.ulterior,au inceput certurile,initial mai putine si s-au amplificat.am avut o perioada de aprox un an in care situatia mea financiara a fost dezastruoasa si nu am primit de nicaieri sustinere decat din partea parintilor,jumatatea mea,nu m-a ajutat cu absolut nimic.cu un an inainte de nunta,cand s-a hotarat si m-a conditionat sa facem nunta,am acceptat doar pt a nu o pierde,am iubit-o foarte mult,am renuntat la tot pt ea,la parinti,la mine,la prieteni,la orice.dupa ce am stabilit sa facem nunta,au inceput problemele reale...nu a fost o saptamana in acest an in care sa nu zica macar o data ca e gat tot intre noi,anuleaza nunta si nu mai vrea sa ma vada,iar eu de fiecare data o cautam,o rugam,plangeam sa nu faca asa ceva pt ca sentimentele mele pt ea sunt mult pre puternice.inainte cu 2 saptamani de nunta,doar la interventia mamei ei,a mai avut loc evenimentul,motivat de faptul c au fost cheltuili mari si multi oameni pusi pe drumuri.mentionez faptul ca nunta am organizat-o exact cum a vrut ea,tot ce a vrut.am gresit si eu in relatia asta,eu imi recunosc greselile,faptul ca,la un anumit interval,dupa ce adunam in mine toate rautatile ei,rabufneam,dar nu in sensul fizic,doar verbal.sa continui...la 3zile de la nunta,mi-a cerut sa impartim banii,pe care am lasat-o sa ii imparta ea dupa pofta inimii.la o luna de la nunta,a plecat la mama ei timp de o saptamana.tot ce am primit din partea ei in aceasta erioada de 4luni de casnicie,a fost rautate,vorbe urate,ignoranta,dezinteres,egoism si cam atat,nu am primit nici macar un gram al dovezii de iubire ce credeam si visam ca ne leaga.dupa 4luni,a intentat divort ce se va finaliza ia aprilie,primul termen tocmai a trecut dar s-a prelungit pt ca eu,in p***aa mea,am facut cerere de acordare a unui termen de impacare.acum,chiar daca au trecut 2luni de cand m-a parasit,nu mai pot sa ies din starea asta pe care eu o consider depresie,nu mai pot socializa,nu mai pot iesi cu prietenii,nu mai pot vorbi cu ei,stau numai in casa,risc sa imi pierd si locul de munca,nici macar cu parintii nu mai pot vorbi,orice as incerca sa fac,numai la ea ma gandesc,nu pot dori,nu pot manca,fumez exagerat de mult,intr-un cuvant ma autodistrug,sunt constient de asta dar nu pot iesi din starea asta.am crezut ca timpul va mai ameliora situatia dar parca e din ce in ce mai greu,nu mai suport pe nimeni langa mine,nici macar parintii,nu mai suport oamenii,nu mai suport sa vb cu nimeni,tot ce imi doresc e sa stau singur si atat si ma consum si ma distrug,e tot ce fac.am iubit-o foarte mult,nu cred ca isi poate imagina nimeni cat am iubit-o,am fost un familist convins,mi-am vazut de treaba mea,fara iesiri in oras de unul singur,fara vicii,fara nimic,servici si casa si iesiri cu ea,chiar daca am fost acuzat pe nedrept de multe si asta a fost motivul invocat de ea,nu i-am fost niciodata infidel,nu am putut sa ii fac asta niciodata.nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta pt ca in ritmul asta nu cred ca o mai duc mult.poate ma puteti ajuta cu un sfat

Adauga raspuns

Raspunsuri (45)

Amalia

acum 11 ani

Iar anii in care stai cu cineva sunt irelevanti atata timp cat nu mai exista sentimente.....ei(anii ) nu o pot opri din decizia ei......crede-ma , 6 ani de casnicie nu au contat pt sotul meu!Si toata lumea imi zicea "nu mai conteaza nimik din ce ati cladit impreuna?"Eram un copil cand m-am casatorit cu el -21 ani ( si acum ma consider un copil , unul cu un bagaj in spate care se num. experienta:))Eu am fost cea care a plecat , pt ca nu mai suportam sa sufar , sa ma complac....in 3 luni de zile s-a terminat totul....

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

parca ai zis ca el te lasase...in fine.la mine au trecut 2luni jumate de la despartire si e din ce in ce mai greu,nicidecum mai usor,se acutizeaza tot absolut.asa e,nu o pot obliga sa stea cu mine,sa ma iubeasca,sa simta ceva pentru mine si sunt convins ca daca sentimentele astea existau,acum era langa mine si am fi fost fericiti...si cand am zis ca nu pot vb la alta femeie,ma refeream la altceva,intelegi tu.eu o iubesc mult prea mult ca sa renunt,nu pot renunta,nu pot,orice as face nu pot,as putea renunta la orice si am renuntat la multe dar la ea efectiv nu pot,doar ea ma poate implini,atat,in rest nici banii,nici parintii,nici serviciul,absolut nimic nu ma poate face sa fiu din nou un om implinit.astept,poate D-zeu ma va auzi,cu toate ca eu cred ca ma mint singur

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

_______________________________________

doar_eu81 a scris: ".../ eu cred ca ma mint singur /..."
______________________________________

Daca functioneaza, in sensul ca te ajuta sa mergi
inainte, e ok.
Sunt foarte putini aceia care pot merge inainte
fara nicio iluzie . Una dintre iluziile la care se
renunta cel mai greu -chiar si la varsta adulta -
este iluzia autonomiei sau autodeterminarii.
:l
Succes!

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

P.S. : Am uitat sa intreb...

O iubesti pentru ca ai nevoie de ea?
:l
Sau ai nevoie de ea pt. ca o iubesti?

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

am nevoie de ea pt ca o iubesc...la mine nu prea functioneaza nimic pt a ma determina sa imi continui viata,nici faptul ca toata lumea imi spune asta,nici faptul ca vad ca ea a renuntat asa de usor la mine,nici faptul ca ea isi vede de viata ei,am ajuns sa ii urmaresc masina sa vad daca e in fata blocului,de ex acum de ieri dupa amiaza e plecata si nici acum nu e..fapt ce imi intareste convingerile ca ea isi vede de viata ei dar nici macar asa nu pot renunta,nu pot zice stop si de la capat cu viata mea.iluzii?iluzii mi-am facut 7ani,iluzii mi-am facut cand am facut nunta si toate acest vise si iluzii mi-au fost daramate intr-o secunda,parca au fost de nisip,fundatia lor a fost de nisip si tot s-a naruit intr-o secunda.eu nu pot concepe asa ceva,nu poti renunta la un caine dupa ce ai stat 7ani langa el,cum poti sa renunti la un om cand te leaga atatea de el,cand ai trecut rin atatea impreuna,cand ai atatea amintiri?cum?chiar nu exista suflet in lumea asta?

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

____________________________

doar_eu81 : ".../ cum poti sa renunti
la
un om cand te leaga atatea de el..?"
___________________________

- Poti sa vezi cordonul acela ombili-
cal?... invizibil, de altfel; si totusi -
psihologic vorbind - tot pe atat de
real?

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

cred ca lucrurile astea nu se vad,ele se simt...stau si ma gandesc ca nu pot renunta pentru ca in subconstientul meu inca astept sa se intoarca,nu stiu ce e cu mine,toata lumea imi zice ca sunt un fraier ca stau dupa ea i chiar daca ar fi sa se intoarca cegarantie voi mai avea eu ca nu va repeta asta si ca din moment ce a reusit sa renunte la noi si a stat atat timp fara mine,fara macar sa stie ce e cu mine,ce simte ea?si daca se intoarce,eu voi fi vreodata fericit?sunt niste intrebari perfect justificate din partea unor persoane carora le pasa de mine

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

3 stadii de dezvoltare /__________________________


1. Stadiul dependentei - a nu fi capabil sa traiesti singur
(ci doar in simbioza cu o alta persoana);

2. Stadiul independentei - a fi capabil sa traiesti in mod
autonom.

3. Stadiul interdependentei - cf. zicalei "traiesc bine fara
tine, dar si mai bine cu tine."
____________________________________________

Vedem ca opusul dependentei nu este independenta , ci
inter-dependenta. Si totusi, singura modalitate de a evita
confuzia dintre dependenta si inter-dependenta este sa
experimentam stadiul intermediar al independentei/auto-
nomiei personale - a fi capabil sa traiesti singur.

Si suntem capabili sa traim in doi
numai atunci cand
suntem capabili sa traim singuri.
:l

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

ce sa inteleg de aici?ca trebuie o perioada fara ea si ei fara mine?asta ne ajuta relatiei?eu cred ca e o difrenta mare intre a trai in doi si a trai singuri

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

Reflecteaza in loc sa intrebi... Asculta-ti
tacerea si iti vei auzi adevaratele nevoi.
Si chiar NEVOIA te invata.
:)
( A INVATA - inseamna
a descoperi
ca ceva este posibil.. .

Nu conteaza cat de incet mergi, atata
vreme cat nu te opresti... Si nu exista
drum catre fericire.
:l
FERICIREA este chiar
drumul.
Si drumul se parcurge
mergand...
;)

Aici, acum: TU alegi. TU decizi (desi-
gur, poti chiar sa "decizi sa nu decizi"
:)
( vedem insa ca decizia este omni-
prezenta ; si inevitabila.
:l

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

razboiul meu este intre alegerea sufleteasca,aici am toate argumentele care ma tin legat de ea si intre alegerea mentala,psihica.logica care imi da toate argumentele posibile sa imi vad de viata mea si sa renunt la o iluzie

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

Si pentru ce vrei tu sa amesteci paiele cu graul?
:l
INIMA are logica ei pe care ratiunea nu poate s-
o inteleaga.
:)

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

pai tocmai de asta nu le amestec si ascult si fac ce imi zice inima,nu logica,asa am facut mereu si am iesit numaiin dezavantaj

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

:) Preferabil ar fi sa tii la una, dar
nici
pe cealalta sa n-o lasi din mana..
;)

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

pai asta am incercat sa fac si de asta sunt in starea astea de confuzie totala...oricum,orice as face tot nu ma pot desprinde,tot nu pot pune acel punct si de la capat...iar timpul in cazul meu nu e nici pe departe medicamentul

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

Citeste cum am scris: "INIMA are logica..."
:)
( adica nu doar ratiunea are logica,
ci
chiar si inima are o logica a ei - care
poate fi inteleasa ; dar nu cu o minte
care nu e in stare nici macar sa ci-
teasca exact ce vede scris aici.
:l
( mintea poate fi insa innoita.. .
;)

Raspunde
 
0
 
doar_eu81

acum 11 ani

degeaba reinoim mintea daca inima ramane cu dorinta neimplinita...e tot un fel de a te minti singur

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

:) Da, si mie mi se pare ca
( cam
;)
degeaba imi pierd timpul...
:l
( vezi si tu cum faci, ca in-
cep sa ma cam plictisesc
:)
( poate citesti mai atent...
;)

Raspunde
 
0
 
Liviu

acum 11 ani

SALVAREA sta in increderea in dorinta..

(si mi-ar placea sa intreb daca TU chiar
iti doresti
- cu adevarat - sa beneficiezi de ajutor)

.. si in a profita de ceea ce este la inde-
mana:

"AICI-si-ACUM."

:)

Raspunde
 
0
 
P.S.:

acum 11 ani

Cam asa sta treaba cu
"dorinta neimplinita".. .
:)

Nu e suficient sa vrei, ci
sa-ti doresti cu adevarat
sa beneficiezi de ajutor.
:l

Raspunde
 
0
 
Pag 2 din 3
Adauga raspuns

Vezi si alte informatii utile

Modalitati de a preveni depresia prenatala Cafeaua previne depresia Cum ne putem feri de simptomele depresiei pe perioada iernii Depresia de iarna si nutritia adecvata ameliorarii acesteia Consumul de nuci inlatura depresia

Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare

sau adauga o intrebare noua

Adauga o intrebare noua