Postata de Iannis cu 13 ani in urma.
Tatal meu a facut AVC hemoragic si a murit acum 1 an si 5 luni Puteam sa-l salvez.
Trec printr-o depresie sau tristete de durata care nu cred se va termina
Dar stiu ca si mama mea este bolnava are o suspiciune de neoplasm de colon asa zic doctorii
Cum pot trece peste?
Se poate trece peste depresie fara nici un ajutor de specialitate?
Nu ma gandesc la sinucidere.
acum 13 ani
Buna seara,
Este necesar sa va prezentati mai intai la un psihiatru pentru a va consulta si a stabili daca este vorba sau nu despre o despresie iar apoi mergeti la un psihoterapeut deoarece psihoterapia va ajuta sa depasiti momentele dificile.
Mult succes va doresc.
acum 13 ani
Cand am citit titlul mesajului tai ,mi-am zis in gand ca sun cea mai potrivita sa-ti dau acest raspuns si sa intelegi exact ceea ce ai de facut
Nu cred ca ste cazul sa te intereseze diagnostic acum depresie sau nu sau ce o fi ,ci cum sa treci peste acest hop
Oricine are resurse pentru a trece peste un moment dificil
Gasind resursele vei putea intelege ca nu esti tu vinovata pentru moartea parintilor tai .
Vei putea trece peste acest moment agitat si de melancolie insa golurile te vor urmari toata viata daca nu iti faci o analiza personala
omul este nascut cu resurse si stie sa si le gaseasca
Nu iti vorbesc ca psihoterapeut acum ci ca un "copil "care si el si-a pierdut parintii Am putut depasi momentul insa pana nu mi-am facut analiza personala nu m-am simtit "vindecata"
Cu drag,Ioana
acum 12 ani
Si eu miam pierdut tatal acum 3 saptamani si nu mai pot nu stiu ce sa fac ma gandesc in continuu la el si imi vine in minte ca e vina mea.Mias dori sa fie acum langa mine sa ma strnga in brate si sami spuna ca ma iubeste.Am 16 ani si imi este foarte greu sa trec peste asta va dati si voi seama cu e sati pierzi tatal la varsta de 16 ani si sa iti lipseeasca afectiunea tatalui care te crescut si tia oferit tot ce ai vrut.Asi vrea sai fi oferit de la mine 20 de ani in plus de trait dar......Asa a vrut Dumnezeu mias dori sa fiu acum cu el dar stiu ca el nu siar dori sa ma vada asa de repede acolo sus langa el.Nu pot sa ma opresc din plans am o stare de adormit numi trece gandu de la el nici macar in clipele cand stau cu preteni mei si glumesc.Vreau sa stiu cai langa mine si ca ma protejeaza dar nu stiu cum :(.Vreau sal vad sai aud vocea si sal vad stand langa mine spunandumi hai sa jucam sah sau alte chesti care le faceam impreuna :(( .Nu pot sa uit momentul cand la ingropat si lam vazut pentru ultima oara.Dumnezeu sal ierte
acum 11 ani
Nici azi nu ai venit...IUBITA MAMA,
Nici astazi ochii nu ti-am sarutat,
Si astazi sufletul mi-e sfasiat,
DE LACRIMI,DE DURERE SI DE TEAMA...
MAMEI MELE...
TE VOI IUBI VESNIC...
PUIUL TAU-DANI
acum 11 ani
ce faci dani? cum esti?sunt in aceeasi situatie ca si tine.
acum 10 ani
Buna...mi-am pierdut tatal in urma cu 3 saptamani.Nu am realizat acest lucru pana ACUM,imi-e foarte greu sa trec peste,sa ma regasesc si sa merg mai departe.Ce pot face?Sunt singura la parinti,am ramas doar eu cu mama.:( Ajutati-ma cu un sfat.
acum 10 ani
Inteleg prin ce treceti..tatal meu a murit acum 4 luni de cancer generalizat..am fost singurul lui sprijin in acele momente..la 2 luni de la diagnosticare a murit..am amortit in interior in momentul in care a iesit pt ultima oara din spital..a cerut sa vina acasa..simtea ca nu mai are mult..mi.a murit in brate acasa, iar eu nu am putut face nimic pentru el..m-am ocupat si de funeralii cu ușurință pt ca eram amortita in interior. .dar la 3 saptamani dupa m-am trezit din anestezie si nu pot sa-mi revin. .e crunt , inca ma gandedc ca poate as fi putut face mai mult pt el..va doresc sa aveti putere si incredere ca se va estompa durerea ..eu una, incerc si sper
acum 10 ani
Este o perioada foarte dificila. Tatal meu a murit in urma cu 25 ani, pe acea vreme eram in facultate. Am strans randurile si am ocrotit-o pe mama. Acum 4 saptamani a trebuit sa imi iau adio de la mama. Este crunt. Nu pot sa imi revin. Incerc sa fac ceea ce m-a invatat. Singuratatea insa ma copleseste. Numai timpul poate sa vindece rana dar amintirile vor ramane. Incerc sa fac ceea ce si-a dorit si sa ii dedic zilnic tot ceea ce fac. Dumnezeu sa va ajute sa treceti si voi si eu peste acesta durere imensa
acum 5 ani
Maria, sunt in aceeasi situatie. Tatal meu a bmurit cu 1 luna inainte de a ma naste eu. Mama nu s-a mai recasatorit si am locuit cu mama si cu bunicii (parintii tatalui meu) Mama si-a pierdut parintii devreme, pe cand era o copila.
Rand pe rand s-au dus toti...
Am ramas doar eu si mama, un monolit, nedespartite.
Acum 5 saptamani, inima mamei mele s-a oprit. Isi dorea atat de mult sa traiasca...
Mi-a spus, cu cateva minute inainte de a muri : " Cred ca eu ma duc, sa nu stai in calea mea ... De data asta tu nu vii cu mine..."
Timpul s-a oprit in loc pentru mine duminica, 15 septembrie 2019, ora 18:00.
De atunci o visez in fiecare noapte. Linistindu-ma, dandu-mi sfaturi de viata ...
Nu pot sa cred ca ii voi mai auzi glasul niciodata, ca nu imi va mai zambi niciodata...
Imi este atat de greu, atat de greu ...
Ratiunea intelege, inima insa, nu.
acum 11 luni
Buna seara,stiu cum este si mama mea este pe moarte ( cancer la col uterin) si ma macin ca nu.pot face nimica pt ea..la fel sunt si eu plang din orice si cand dorm o visez ma trezesc si o strig ,tot ce putea m face este sa mergem mai departe.te imbratisez si putere multa iti doresc,sarbatori frumoase
acum 9 ani
in aceeasi situatie sunt si eu acum, tot 3 saptamani au trecut de la moartea tatalui meu, tot la fel, am ramas singura doar cu mama... cum sa treci peste???
acum 9 ani
Acum 3 luni a murit mama mea s_a ars la un picior eu nu locuiam cu ea, dar totul s_a întâmplat la o ora după ce eu trecusem pe la ea.ma simt vinovata pt tot, ca am lasat_o singura, a stat o luna in spital si tot acolo s_a stins stiu ca a murit supărata pe mine, simt ca ma sufoc de durere o visez mereu si asta ma bucura, dar nu stiu cum sa depășesc momentul,,va rog ajutați_ma de stres,si emoții mi_a căzut si parul
acum 3 ani
Nici măcar nu pot sa scriu....acum o săptămână tatatal meu a murit...nu stiu cum sa trec peste, ma sfâșie durerea și suferința.
A rămas mama..singura acasă...
Lucrez în străinătate și a trebuit sa plec lăsând în urma o mama singura și mormântul tatei..
Cum pot trece peste..caut vinovați de moartea lui..nu am pe nimeni sa pot vorbii și care sa îmi înțeleagă durerea...nu ma mai pot concentra la nimic..îmi este frica..ma simt singura ..
Cum pot trece peste pana nu ma îmbolnăvesc psihic? Nu pot accepta ca nu mai este...
Va mulțumesc și celor ca mine va doresc sa treceți peste mai unor ca mine 🖤🙏
acum 3 ani
Bună, ma numesc Mariana. În urma cu 1 luna mama mea a părăsit viata de pământean. Am 29 de ani. Pentru mine mama însemna tot. Nu sunt căsătorită, nu am iubit. Decât o pisica și pe tata-l meu singurele ființe ce mi-au mai rămas. Pe rand pana la vârsta asta am participat la toate inmormantarile celor dragi. În urma cu 2 ani jumate a murit bunica din partea mamei, apoi ea anul asta a făcut infarct miocardic. A fost un soc, pur și simplu am vorbit cu ea înainte, mi-a luat rufele după balcon, a venit zâmbind la mine. Apoi s-a dus sa facă ceva de mâncare și acum îmi amintesc 9 noiembrie într-o marți s-a prăbușit lângă ușa mea și debara. În momentul ala am ieșit sa vad ce s-a întâmplat mama era rezemata de perete. Am întrebat-o ce s-a întâmplat mama, mi-a zis mie erau s-a îndreptat mana spre inima am dat s-o ridic nu am putut.. Și i-am zis mama nu pot sa te ridic, iar ea mi-a răspuns mai Lasă-mă puțin ca ma ridic eu.. M-am speriat, am deschis ușa la apartament strigam nimeni nu ma auzea, din disperare am fost din usa în ușă.. Cineva sa vina sa ma ajute, l-am sunat și pe tata nu era cu noi. Era plecat la un prieten. Într-un final a răspuns cineva și a venit am sunat la salvare 2 ambulante. Am încercat să-i dau apa, sa țin treaza, nu am reușit în 10 min a întrat în coma profunda și făcea bale la gura. Nu se mai oxigena creierul. Au venit ambulantele, fără doctor.. Au chemat și pompieri. Au luat-o la spitalul Universitar.. Și tot am sperat ca ne va suna sa ne zică ca e ok.. Pe la 9 seara am sunat la informați, mi-a spus ca nu ne poate da nici un răspuns.. Apoi la ora 22 a sunat să-i transmite lui taica'miu ca mama a murit. La 9 jumătate. La ora aia am simțit o durere în piept și de parca am simt ca nu va fi bine. A fost un coșmar am fugit afara, am urlat de ma auzit tot blocul. Nu îmi venea sa cred ca mama mea e moarta și nu mai vine acasă. Și nici acum nu cred chiar dacă am văzut cu ochii mei când au băgat-o în groapa. Abia după 4 zile am putut sa o luam de la morga. Mama mea nu mai era cum o știam eu.. Am pierdut omul cel mai drag sufletului meu. Inima și viata mea. Ființă ce mi-a dat viata, ma crescut și ma educat. Nu există zi de la Dumnezeu sa nu îmi fie dor de ea și plâng pana numai pot. Și tot mai am lacrimi sa o iau de la început. Toată viata o sa plâng pana voi ajunge langa ea :( știu ca nu voia sa ma lase singura. A și plâns :( as vrea sa o am lângă mine sa ma mângâie cum o făcea odată, sa ma strângă la pieptul ei. Să-i simt bătăile inimii. Voiam sa ma mai bucur de ea.. De ce mama mea :(, de ce ar trebui sa se întâmple asa. Nu ma mai simt întreaga, nu îmi găsesc puterea sa ma ridic. Nu pot singura :( dacă ar putea sa îmi zică cineva cum a reușit.. Ar fi de folos.. Un sfat mic.. Suntem oameni trecători prin viata asta. Și sa nu uitam ca nimeni nu împărătești lumea.. Și cel mai bogat om moare..
acum 2 ani
Buna, și mama mea a murit tot in 9-11-2021 la ora 19:00 in spital de CoViD, ce pot să-ți spun ca sunt in aceaiasi situație ca a ta sunt disperata, nu im găsesc liniștea e greu e foarte greu. Trebuie sa ne rugam la Dumnezeu și la ele sa ne ajute da trecem peste chinul asta! Dumnezeu da le odihneasca in pace si liniste🥲🥲🥲îți doresc multă putere este foarte greu și cred ca nu va trece niciodată 🥲🥲
acum 9 luni
Buna,stiu ca au trecut 2ani si sper sa nu trezesc amintiri dureroase,mi-am pierdut tatal acum 3 săptămâni si nu pot trece peste,m-a impresionat mult povestea ta,daca esti bine si poti sa-mi spui cum ai reusit sa mergi mai departe poate ma ajuta,e groaznic ce se întâmplă cu mine.
acum 4 luni
Buna Mariana. Tatal meu a murit in urma cu 2 saptamani, astazi se fac 2 saptamani de cand l-am ingropat.
Iti inteleg perfect durerea pentru ca tatal meu e omul pe care il iubesc cel mai mult pe lumea asta si acum este doar spiritul, nu mai este corpul care sa imi vorbeasca, in primul rand si apoi cel care ma pupa iubitor pe frunte. Am 31 ani.
Merg la terapie de 7 ani.
Durerea este constanta si incontinuu imi vin imagini cu lucruri din viata noastra impreuna in minte si ma doare ca nu am putut face mai multe pentru el. M-am invinovatit incontinuu in primele zile in care am fost in soc si negare.
Insa, iti pot da un sfat. Tata avea credinta asa ca si eu am credinta in Dumnezeu. M-am rugat, cat timp a fost in coma, la Dumnezeu sa faca voia lui. Oricare ar fi ea. Nestiind cat de greu imi va fi sa accept daca voia lui va fi sa il ia la El. Dar asta a fost voia lui. Nu ne putem pune in fata voinței lui Dumnezeu. In fata destinului pe care il avem toti.
In fiecare zi ma rog la Dumnezeu pentru ca lui tati sa ii fie bine acolo sus si sa fie fericit sufletul lui si sa fie in pace.
Viata pamanteasca este doar o parte a vietii si este cea mai grea. Am vorbit cu preoti si mi-au spus sa nu mai sufar si sa nu mai contest voia lui Dumnezeu pentru ca cei pe care ii ia la El sunt mai fericiti acolo.
Sufleteste va fi cu mine pana imi voi da ultima suflare. Traiesc cu fericire ca il voi revedea cand va fi timpul.
Un preot mi-a spus ca sufletele celor adormiti nu pot avea viata vesnica fericita fara familiile lor din lumea pamanteasca. Ne vom revedea, astfel in viata de dupa moarte si vom fi acolo fericiti cu iubitii nostri parinti si toate rudele si toti prietenii nostri de aici.
Eu asa traiesc.
Sunt bine. Doare, dar asta pe Pamant este atat de grea si asa, si sta doar in puterea mea sa o fac frumoasa si sa fac cat mai multe lucruri bune ca sa merg pe lumea cealalta langa tatal meu bun.
Multa putere iti doresc!
acum 2 ani
Sant Maria,ma simt vinovata pt moartea mamei eu fiind timidă fricoasa nu am insiștat mai mult la doctori.nu ma simteam nici eu bine Mama mea de la 65 de ani a fost ddescp cu poliglobulie ia u scos sange de 2 ori apoi trata ci hydreia.in 2009 abc cu terapie intensivă 10 zile a rămas cu sechele de găsirea cuvintelor in unele momente.apoi in 2010 piatra la rinichi pe dieter, s a montat stând în care trebuia schimbat in fiec an ,in 2020 din cauza epidemiei nu am mai fost,In 2012 au zis ca are leucemie mieloida cronica pt care nu a luat nici in tratament....On 2014 operatie emil fiarei si tot tipul o durea in dreapta unde era rinichi si sub coasta unde a fost scoasă fierea,de multe ori se umfla in dreapta jos unde era apatic ea fiind operată de apentici. mai avea gastroduodenta cronica cu ulcele superficial.De multe ori mergeam la spital dar se legau numai de rinichi în rest mai trata anemică care avea 8.5 multe dureri avea in epigastru lua controlor.Acum o lună jumate sa umflat putin burta cu dureri puternice am la urgență ne a spus că trebuie operată dar ca nu rezista si am venit acasa ,tot am amânat sa merg din nou si in urma varsat urilor a murit,Sant foarte vinovată nu ma pot ierta dar am luat de bun ce a zis doctorul ca nu mai are scăpare dar trebuia sa o mai duce la spital ca ea își durea sa trăiască,dar atat ma dus mintea Acum fiind singura nu fac mai nimic nici mâncare nu mai fac Voi nu sunteti asa vinovati.
acum 4 luni
Nu te mai învinovăți! Atât a fost să trăiască. Și eu mă simt vinovată că nu am putut face mai mult atunci când părinții mei au avut probleme in urma cărora au murit. Dar nu s-a putut face mai mult pentru că ne a ținut ceva. Ceva-ul ăla e soarta lor, destinul...te împiedică, te ține să faci altfel de cum ai fi vrut tu sa faci, tocmai ca să părăsească această lume. E crunt de dureros, eu urlu la propriu în urma pierderii mamei de curând, iar când tatăl meu a murit, am murit și eu o data cu el. Îl voiam înapoi acasă atât de mult încât am visat că l am dezgropat eu cu mâinile mele și l am adus acasa...eram atât de fericită că am făcut treaba asta, până când m am trezit și am realizat că a fost doar un vis, și că nu îl mai pot avea pe tatăl meu acasă niciodată ☹️.
acum 2 ani
Buna seara,am 33 de ani și intr un am am pierdut 3 pers dragi .Mama 59 de ani,bunicul și tatăl meu 63 de ani acum 2 sapt.
Sunt singura la parinti.
Nu pot descrie ceea ce trăiesc, am impresia ca e un cosmar unde aștept sa ma trezesc .
Simt ca ma sufoca durerea asta .Și vinovăție și toate.
Mama a murit dr SLA am avut timp 4 luni s ama pregatesc deși nu e o boala usoara pe care sa o accepți, vezi cum mamica ta moare lent în fata ta fără ca tu sa poți face ceva.iar tata uof ,stai cu el la masa și peste 3 zile îl găsești căzut jos la el acasă,făcuse AVC.
DC nu m am dus la el? Deși mi a zis ca nu prea se simte bine?
Numai Dumnezeu ne mai poate da puterea sa trecem .
Deși știu ca voi muri cu durerea asta .
Mie atât de greu, încât îmi vine sa urlu zi su noapte.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua