Cum pot invinge depresia?

Draga mea, in primul rand trebuie sa nu iti pierzi optimismul. Esti studenta, ai un partener chiar si in cea mai dificila perioada din viata ta, ai niste realizari. Deci clar, poti mai mult. Trebuie sa incerci sa regasesti puterea de a lupta. Nu este usor ca cei din jur, sa inteleaga prin ce treci, daca n-au avut o experienta similara cu a ta. Dependenta de cei dragi si nevoia de afectiune sunt normale in starea in care te afli, nu trebuie sa disperi. Cu toate acestea, ce poate fi mai frumos decat sa incerci sa-ti recastigi independenta sa-ti traiesti varsta. Incearca sa nu te mai gandesti la slabiciunile tale sa incerci, treptat sa faci cat mai multe activitati singura si sa nu mai fii dependenta de partener. La un moment dat s-ar putea speria de situatie, iar in plus, nu este corect fata de el si de tine sa nu incerci sa ii oferi si lui mai multa independenta. Incearca sa mergi singura pe distante scurte, sa ai rezultate minore dar care sa iti dovedeasca faptul ca poti. Asa vei capata increderea in tine si lucrurile se vor schimba treptat. Pot sa-ti mai recomand sa mergi la spitalul Obregia sa te intalnesti si sa discuti cu un medic psihiatru, ti l-as recomanda pe dr. Scortescu Dumitru, un medic de exceptie - Tel: 0722547635; E-mail: [email protected]. Incearca sa-i scrii un e-mail si cere-i sfatul d-lui dr, te va indruma cu siguranta.

Csara iti spune bine ce iti spune. Eu as adauga urmatoarele: ia Magne B6 cate 2 sau 3 comprimate pe zi. Starile de depresie si anxietate sunt si cauzate de o lipsa de magneziu, chiar daca nu multi se gandesc la asta. Pe mine m-a ajutat mult si dupa cateva luni-jumatate de an, mi-a fost muuuult mai bine. Pe urma, incearca sa gandesti pozitiv. Incearca sa vorbesti cu o femeie, poate cu una care a trecut prin asa ceva. Un barbat nu va intelege niciodata. Si eu sunt o persoana destul de instabila psihic, am avut momente de depresie si anxietate iar prietenul meu desi ma sustine si face tot posibilul sa imi fie bine, nu ma poate intelege. La fel mi se intampla cu tata. Mama insa ma intelege foarte bine si ma sustine. Ideea e sa iti distragi atentia cu ceva placut. Roaga-l pe prietenul tau sa iti povesteasca ceva haios sau si mai bine, povesteste-i tu lui. Eu sunt o tipa foarte vorbareata si ma ajuta cand povestesc tot felul de p***ai. Ma concentrez la ele si nu la gandurile mele nasoale. Cand inveti, gandeste-te ca faci ceva ce iti place, chiar daca nu neaparat acea materie, ca mai e putin si vine vacanta, vezi partea plina a paharului. Fa pauze in care sa vb la telefon, sa mananci o prajitura, sa iti saruti prietenul. Incearca sa te gandesti ca esti o persoana adulta si pe picioarele tale si ca prietenul tau are de ce sa te iubeasca si ca fiecare are defecte. Nu il vedea pe el perfect si pe tine o povara. Nu te gandi ca esti dependenta de el, ci ca il iubesti si ca doresti sa va impartiti tot restul vietii. Fa-i suprize din cand in cand, iesiti la un film. Ia-ti un Magne inainte si tine-ti o pastila de Xanax sau de Ansilan la tine, in caz de nevoie (si o iei doar daca e neaparat necesar). Daca esti pe afara si te apuca, ocupa-te cu ceva. Da un sms, da un telefon, ia-ti o inghetata, citeste ceva, povesteste ceva, orice.
Perioadele de stres accentueaza un pic simptomele dar nu trebuie sa disperi. Gandeste-te ca ai de ce trai: esti o fata desteapta, ai un prieten pe care il iubesti si care te iubeste, intr-o zi poate va veti casatori, vei avea o cariera, vei fi apreciata si vei avea unul sau doi copii. Nu merita sa ratezi asa ceva pentru o p***ae de stare depresiva! Toate femeile au! Eu sunt convinsa ca e si o chestie hormonala. Te pup si stai linistita!

P.S: O sa vezi ca daca iti infrunti fricile, capeti incredere in tine si iti va fi din ce in ce mai bine! Stiu ce spun!!! That''s the key!

BUNA ZIUA.....AM ŞI EU NEVIE DE AJUTOR....AM O FATĂ DE 25 ANI CU DEPRESIE .....NU VREA SĂ ACCEPTE BOALA, NU VREA SĂ MEARGĂ LA DOCTOR. ZICE CĂ NU ARE NIMIC.... NUMAI CĂ NU ARE NICI UN FELD E ACTIVITATE, A FUMAT F MULT.ACUM NU MAI FUMEAZĂ, NU MAI BEA CAFEA. CUM SĂ O LĂMURESC SĂ IA MEDICAMENTE? MULŢUMESC

Multumesc tuturor pentru timpul acordat si gandurile bune. Sunt constienta de ce ar trebui sa fac, ma lupt in fiecare zi cu aceste ganduri negative, dimineata cand ma trezesc, primul lucru la care ma gandesc este sa fiu pozitiva, dar nu sunt in stare de nimic, ziua se termina prost, in general. Si mai stiu ca fac o mare greseala bazandu-ma pe partenerul meu, uneori chiar il judec ca nu ma ajuta mai mult, nu are cum sa te inteleaga cineva care nu a trecut prin aceste etape ale vietii!!
Iuli, medicamentele recomandantate de tine nu se elibereaza decat cu prescriptie de la medic, iar cele pe care le poti cumpara sunt homeopatice, fr slabe, la mine nu au avut nici un efect.
M-am gandit sa fac un efort financiar destul de serios si peste cateva saptamani sa merg la psihiatru.
Inca o data, va multumesc si ma bucur fr mult ca exista un astfel de forum si de oameni care iti pot da un sfat.
Numai bine, pupici.

Buna! Am si eu o problema pe care nu o pot depasi,nu ma mai pot concentra la nimic,am numai ganduri ciudate in cap de care nu pot sa scap,nu ma pot controla,iar cand incerc sa nu ma mai gandesc incep sa tremur ,am dureri in piept si ma simt foarte rau,in special dimineata .Oare ce se intampla cu mine? Va rog din suflet sa ma ajutati,am nevoie de un remediu ,ceva sa ma scoata din starea asta. Va multumesc si va doresc numai bine la toata lumea

Simona draga, eu ti as recomanda sa consulti un medic specialist, de urgenta.

Exista mai multe feluri de stari depresive, dar in mometul cind ai ginduri de auto distrugere(sinucidere) nu mai e de asteptat. In asemenea cazuri cred, consulatia medicului nici nu va costa. Important este sa-i spui de aceste ginduri, cit de intense sint, cit de des se intimpla zilnic, mai e de importanta daca ai insomnii, visezi urit (cosmaruri) - si acesta este de spus neaparat.

Te rog dute la medic cit mai repede!

Cu drag, Anda.

draga mea nu stiu daca te ajuta cu ceva am 27 ani sunt asistenta med si eu sufar de aceasta boala nenorocita de 4 ani.dupa nastere viata mea na mai fost la fel, ma simt alt om .nu ma mai recunosc .am mers la pshiatru am luat cipralex 2 ani dar degeaba.am decis sa lupt singura ,ori ea ori eu bafta

parerea mea este ca ar trebui sa vedem doar partea buna a vietii deoarece partile rele sunt un cosmar in viata noastra si din cauza gandurilor urate ajungem la depresii.

Eu am avut (in urma cu aproximativ 3 ani) dpresie insotita de anxietate. Cel putin asta a fost diagnosticul pus de medicii consultati (unul era psiholog, celalalt psihiatru). Ca tratament... unul insista pe psihoterapie, altul pe combinatia de psihoterapie cu medicatie.

Cu psihoterapia nu prea m-am "impacat", in schimb tratamentul medicamentos a dat ceva rezultate. Asta pana m-am oprit (l-am urmat 1 an). Dupa ce l-am intrerupt, treptat, toate senzatiile/trairile de dinainte au revenit la aceeasi intensitate. Bineinteles, mi s-a recomandat sa continuui cu tratamentul, insa eram "satula" de atatea medicamente.

Am inceput sa caut tratamente naturiste si am incercat cu diverse "remedii" naturale. Nu prea m-au ajutat luate separat. Ce m-a ajutat foarte mult, a fost tinctura combinata (sunatoare, valeriana, angelica, tei si salvie). E adevarat, abia dupa vreo luna jumate-2 am inceput sa ma simt mai bine.
Nu spun ca pe toti i-ar putea ajuta genul acesta de tratament, dar mie mi-a fost de mare ajutor. De acolo mi s-a si deschis "pasiunea" pentru tratamentele naturiste. Unele mi-au folosit si in alte cazuri, altele nu prea... cred ca depinde de fiecare organism in parte.

Tinctura de care vorbeam mai sus am postat-o aici: http://sanatateadinnatura.wordpress.com/2011/01/27/tinctura-pt-depresie/
Poate va fi de folos cuiva, poate nu. Oricum, sfatul va fi intotdeauna acelasi: inainte de incercarea oricarui tratament naturist, sa se consulte si sa i se ceara parerea macar medicului de familie, daca nu a unui medic specialist.

Blog informativ:
http://sanatateadinnatura.wordpress.com/

Daca aveti probleme de anxietate,atacuri de panica,depresie etc,va sfatuiesc sa-l contactati pe dl.Urda Florin.Este profesionist,cu adevarat.
E-mailul dumnealui este [email protected].
Succes!
Nu ezitati!
Nu este nici un fel de reclama.Va veti convinge de asta cu siguranta.

Deci....:))))n`are rost...azi zambesc...prea tare..jur....dupa ani de cosmar,chin,tristete,frica,furie,xanax sertralina ,atacuri de panica,anxietate depresie.....dar in nebunia mea,si contrar tuturor gandurilor si starilor...am invins....cum....am realizat cum fuctioneaza....si nu stiu de ce doctorii in loc sa te panicheze si mai tare cu tot felul de ideii nu iti spun ca de fapt ceea ce ai e doar o chestie....nu e o boala....de fapt nu e nimic...e ca si cand ai fi un lamborghini...frumos si puternic.....dar din cauza unui senzor intrii pe avarie si nu mai functionezi in parametrii...sau nu mai functionezi de loc....si toate astea din cauza unui contact imperfect????atacul de panica este de fapt o emotie prea exagerata legata de o amintire....care o si alimentam in momentul in care ne cuprinde panica...ce se intampla...creierul nostru nu prea face tot timpul diferenta intre real si imaginar tot timpul si interpreteaza ceea ce e doar in mintea noastra ca ceva cu ce ne confruntam in acel moment si ca sa ne ajute sa ne aparam se declanseaza atacul de panica....care presupune eliberarea in sange a adrenalinei...si asta te face sa fi pregatit de lupta...crede ma ca in acel moment esti PUTERNIC....incearca sa dai cu pumnul in ceva in acel moment sa vezi :)))eu zic ca o sa se sparga....deci de ce sa te panichezi....doar pt ca in acel moment dupa ce se declanseaza atacul creierul vede ca de fapt nu este pericol real si atunci apar simptomele...apasare pe piept,amorteala a mainiilor picioarelor....palpitatii etc....si apoi intram in cerc vicios...ne panicam pt ceea ce simtim fiindca nu stim ce se intampla cu noi catastrofam dam proportii muuuult mai mari....si legam emotii si mai puternice....asta se repeta si se amplifica....faza cu furia....furia de fapt este frica...o frica care proiectata...vezi ca are efect.....citez din cus d amator"luptatorii cand simt frica de adversar deoarece asa au invatat cand au crescut pe strada,de teama de a nu fi facuti lasi....spun ca sunt obositi....ca sa nu ii judece lumea.....dar cand eu ii aduc in forma fizica maxima si ii antrenez in tehnici de lupta....ei nu mai pot spune asta.....pt ca o stiu si eu o stiu si ei...si atunci nu mai pot sa eschiveze sa caute motive si sa se scuze...trebuie sa lupte.....si un luptator cand se simte pus intr o situatie in care nu detine controlul sau este in dificultate....incepe sa si piarda din incredere,devine obosit si fricos.....DAR LASA ACELASI LUPTATOR OBOSIT SI FRICOS SA PROIECTEZE FRICA CU UN EFECT VIZIBIL ASUPRA OPONENTULUI SI AI SA VEZI CA DIN ACEL LUPTATOR OBOSIT,FRICOS,EXTENUAT.......DEVINE UN TIGRU!".....asa mai departe....in momenul in care iti e frica de cineva sau urasti pe cineva si acest conflict este neterminat in mintea ta......il ascunzi ....dar nu se sterge ........si iti produce starile astea naspa.....poate pe moment nu ti dai seama ce anume iti creeaza starile astea pt ca esti focalizat pe asta ca pe o boala.......dar ia o pauza....gandeste te ce anume ar putea sa ti creeza asta...impaca te cu ideea si mergi mai departe.....iarta si uita....si daca te certi cu cineva si te enervezi....ori te bati cu el atunci....ori il ierti......faza e ca daca astea tot continua....la un moment dat creierul da stand by..cum ?prin depresie.....cum?pai uite asa.....gandeste te ca psihicul tau are un nivel de suportabilitate al stresului care uneori are un prag ridicat alteori mai scazut....iar in momentul cand el primeste cantitati de stres mai mari decat poate suporta....declanseaza depresia?de ce?ca sa te protejeze...ca sa nu se distruga....si te obliga sa iti schimbi modul de a percepe lucrurile ,.de a gandii si de a aplana conflictele....pt ca el nu mai poate continua asa..........nu ai observat niciodata cand erai deprimat ca dupa ce nu iti mai pasa de ceea ce ti a declansat depresia...ea a trecut si apoi ai privit in urma si ai ras zicand ce idiot ai fost?:)))si cum ai putut sa reactionezi asa???eu da!tre sa stii ca in depresie nu e loc de plafonare adica sa tot analizezi si sa nu gasesti raspuns...ca devine depresie cronica....pastilele ce fac?pur si simplu obliga receptorii de serotonina sa prea impulsurile....deci smecheria a ca nu asta e rezolvarea.decat pe moment daca chiar nu mai poti,smecheria e sa ti schimbi modul de a gandi....ca altfel.....tu iti dezechilibrezi creierul....si o sa iei pastile ca sa il echilibrezi....simplu....nu l mai dezechilbra...ai putere.....tu nu esti mintea ta,tu esti cel care iti zice ca esti tare si ai putere sa treci peste cand simti ca nu mai poti,mintea ta e o carte scrisa de ttoti oamenii care au trecut prin viata ta si au scris in ea,pe unii poate i a interesat pe altii poate nu,,,,,si asa ne am invatat creierul sa reactioneze dupa acest tipar,care uneori nu ne convine...de cele mai multe ori facem lucruri sau reactionam in moduri in care apoi ne pare rau ce am facut o.Mie mi a venit ideea....daca reactionam dupa un tipar scris de altii,de ce sa nu imi iau EU viata mea in mainile mele si sa aleg eu pt mine ce cred ca imi face bine si ce imi face rau?cautati pe sa va documentati pe terapie cognitiv comportamentala si programare neurolingvistica....precizez....sunt doar nu tanar crescut pe strada care am trecut prin momente grele si am cedat .....si daca refuzam sa mi intru in minte si sa las totul sa depinda de altii fara ca mi spun.STOP. minte,ca deja te intinzi,hai sa te sterg asa frumos,si sa te rescriu asa cum imi place mie.....gen...decat sa umblu ca un zombie prin oras panicat de orice...si nervos pe orice .....si cu frica sa merg intr un oras unde nu este spital in apropiere:))))) am decist....sport.....mancare ...somn...incredere ca nu sunt singur in lumea asta si desi am dusmani si pacate,,,,Dumnezeu care ne-a creeat imi este alaturi si sunt copilul lui...ma apara...si nu am de ce sa imi fie frica...si de ca sa urasc...pt ca imi fac mie rau....de ce functioneaza asa?NU STIU,......stiu doar ca azi ma parfumez....ma aranjez sa fiu fresh......si chiar daca ninge imi pun ochelarii de soare pe ochii imi iau masina si plec sa ma plimb....dau drumul la muzica si GANDESC POZITIV!INCERCATI SA VA REINVATATI...LA CE TREBUIE SA VA PANICATI ,SUPARATI,INFURIATI SI DEPRIMATI.....SI O SA VEDETI....NU O SA VA VINA SA CREDETI!!!

ESTI O MINUNE DE OM ITI MULTUMIM SI SPER DIN TOT SUFLETUL SA AM PUTEREA TA. SA-TI DEA DUMNEZEU MULTA SANATATE !

Ai dreptate...toate depresiile pleaca de la noi insine, de la modul de a gandi si de a vedea lucruriile...poti sta toata ziua gandindu-te la lucruriile negative ce ti se pot intampla sau poti pur si simplu sa gandesti pozitiv si sa zambesti....specialisti normal ca ati vor recomanda pastile doar cum isi vor putea mentine serviciul???prin mai multi cavsi noi. Trebuie avuta mai multa incredere in noi si sa ne adunam indiferent de ce momente dificile trecem, in primul rand trebuie sa ne iertam sau sa iertam iar apoi sa trecem la treaba, mai departe....nu sa remanem in loc la aceasi problema...asta ne va tine in loc, ne va descuraja, o sa pierdem increderea in noi si ajungem niciunde.... Poti citi carti motivationale, filme, melodii sa stai de vb cu oameni care stiu ce e viata. Poti sta toata ziua sa te gandesti la partea goala a paharului sau la cea plina... In orice pierdere exista un castig cat si invers, totul pleaca de la modul de gandire. Mai mult de 90℅ din popupatie sufera de depresie de ce vrei sa faci parte din ei???

Aceeași problema o am si eu ... De cate ori ma atasez de cineva .. Si aceasta ma raneste .. Involuntar .. Sufăr foarte mult .. Nu mai pot dormi. Am atacuri de panica .. Nu mai pot mânca .. Am gânduri sinucigase.. Ma consum din orice .. Am mers la psiholog /psihiatru.. Am mai reușit sa ma vindec .. Dar acest lucru pățesc cand vorbesc cu cineva.. Iar apoi se rupe legătura dintre noi.. As dori un sfat care sa ma ajute sa trec peste !

Ma numesc MIRELA si sufar de depresie si nu vad nici o iesire orice as face imi vine numai sa pland sa dorm de la pastile.nu vad nici o cale de intoarcere la viata mea normala .va rog datimi un sfat ceati facut voi cele ce ati reusit sa iesiti ca eu nu vad nici o cale de iesire

Ma numesc Mariana,sufar de 24 de ani de depresie de la varsta de 16 ani acuma am 40 am cheltuit o gramada de bani pt tot felul de medicamente:homeopatice acupunctura produse naturale ft scumpe,fara rezultat acuma iau amitriptilina 1dimineata1seara,rivotril de 2mgdimineata si seara ,olanzapina torent de20mg cate o jumatate seara si tot nu ma simt bine viata mea este un calvar,doar incerc sa ma incurajez cat pot pt ca am de intretinut un copil.din familie toti ma inteleg dar pe mine nu ma ajuta cu nimica tot trista sunt iar financiar trebuie sa mi intretin singura fata pt ai mei au o pensie ft mica.Ce ziceti cum m as mai putea vindeca eu oare ?Sau voi suferii toata viata?vreau sa mai adaug ca depresia nu stiu din ce cauza am facut o pt ca parintii meu i mi ofereau totul!Poate fi genetic pt ca in familia mea aproape toti sunt anxiosi dar nu sunt asa grav ca mine CE PARERE AVETI DATI MI UN SFAT CE AS MAI PUTEA FACE EU OARE?