cum pot ajuta o persoana aflata intr o depresie severa?

Gabi suntem in aceiasi tara da poate suntem departe una de cealalalta ,in ce oras locuiesi?

draga lumymara ,am fost chiar eu la medici de specialitate dar i-a dat medicamente care s-a simtit m-ai rau ,are o doc f buna ,are grija de mamica mea dar nu prea o ajuta medicamentele ,mamica are cataracta sa fie aceasta proble ,mamicuta mea a fost la specialist oftalmolog este inregistrata ,are picaturi dar a spus c inca nu este de operat .Mamica mea imi spune ca nu tot timpul are ameteli ,uneori si simte ca parca o ia intr-o parte ,este inregistrata si la cardiologie si s-a dat medicamente pt ca avea tensiunea putin marita ,acum i s-a spus ca este bine cu tensiunea ,eu cred ca poate si din cauza varstei sunt acele ameteli sau poate sa aibe sangele ingrosat si sa nu circule bine ? sau ? multumesc pt rabdarea care o ai cu mine si pt raspunsurile tale ,toate cele bune !

Am intrat pe acest site sa citesc tot despre simptomele depresiei si am dat peste problema prietenei tale. Cu cat citeam mai mult,cu atat ma regaseam mai mult in ceea ce ai scris. Mi-au dat lacrimile la fiecare propozitie si la fiecare gand al ei. Exact acelasi sentiment il am si eu: vreau sa mor si doar atat. Am 20 de ani si am aceste sentimente de la varsta de 14 ani. Asta e singurul lucru pe care mi-l doresc si nu exista zi sa nu ma rog sa mor. Am avut tentative de sinucidere dar m-au gasit parintii la timp. Ei cred ca mi-a trecut, desi le-am spus ca nu e asa. Singurul lucru care ma opreste sa nu fac chestia asta este familia, dar in ultimul timp simt ca nici macar ei nu mai pot sa ma opreasca. Degeaba vorbesc cu ei, nu ma cred! Si eu plang intr-una, nu dorm, nu mananc cu zilele,am ulcer gastric, nu imi doresc decat sa mor! nu mai vreau viata asta si vreau sa mi-o ia cineva ,ca sa nu le provoc eu atata rau daca ma sinucid. Doar la asta ma gandesc. Sper din tot sufletul ca ea sa isi revina, ca in privinta mea sperata in bine nu mai este.

sau cumparai Deparkin de 500mg si serlift 50mg .Se da dimineatza jumate dE deparkin si jumatate de serlift si seara Jumate de deparkin :)

Pt (si eu) am avut aceste probleme ,la 14 ani am fugit undeva unde ea o adancitura in pamant si am vrut sa ma arunc ,m-am urcat pe bloc sau voiam sa m-a arunc inaintea trenului ,am fost internatasingura am mers la spital pt ca nu aveam curaj sa spun la nimeni si m-au facut leguma ,apoi m-am internat la neorologie acolo a fost ceva m-ai bine dar in acel spital venea un preot si facea slujba ,am prins curaj si am sps la preot toate simtomele mele ,dupa ce am iesit din spital am mers la biserica cineva parca m-a impingea sa ies din biserica reuseam sa stau cateva ore apoi mi-am gasit un preot si i-am spus fara nici o retinere si jena toata problema mea cand simteam ceva rau mergeam din nou la acelasi preot si slujbele care mi le-a facut sfaturile ,m-am simtit atat de usoara ,de bine .va si tu acelasi lucru si vreau sa aud vesti de la (si eu ),sanatate si mult curaj ,sunt putin mai in varsta decat tine .Bafta !

Evident ca am fost la medic. M-au tinut pe pastile,eram ca o leguma, daca nu imi luam pastilele eram nervoasa, agitata, anxioasa. Am facut tratamente luni de zile si tot nimic. Si in timpul tratamentului aveam aceleasi dorinte, nu s-a schimbat absolut nimic. Am primit un catel din partea familiei sa am o responsabilitate si sa ma atasez de ceva. Si au avut dreptate, un simplu caine ma opreste sa fac ceea ce imi doresc cu adevarat. Nu ies din casa cu zilele,nu manac cu zilele, slabesc mult, imi cade parul, orice chestie este un motiv de stress pentru mine. Nu am incredere in nimeni si nimic....

sper ca ai citit ce am scris pt tine (si eu)tot ce am scris si scriu este adevarat ,aceleasi simtome le-am avut ,am fost internata si medicamentele m-au facut leguma ,eu am inceput sa ies cu o prietena ,apoi m-am apucat de sport ,alergam ,dadeam drumul la tel pe program de muzica ,ma apucam sa fac curat sau sa gatesc dar cel m-ai mult m-a ajutat preotul care venea la spital si facea slujbe unde eram internata ,acum am preotul meu si din cand in cand merg si ii spun fara retinere si imi citeste apoi m-a simt ca nou nascuta .ma simt adeseori epuizata fara chef de viata dar ma ridic singura ,gandesc sunt tanara si viata m-i s-a dat sa o traiesc nu sa mi-o iau singura ca de murit tot voi muri candva si mie imi cadea parul f mult ,am cumparat de la farmacie ulei de ricin ,inainte de baie cu 2,3 ore dau cu ulei de ricin in cap sau ulei de masline si nu imi mai cade asa mult ,acum urmez cu pastile zink de se pun in apa sunt bune pt par la mine se vad rezultatele si toata iarna iau magneziu in fiecare zi .daca ti sunt de folos m-as bucura si daca vrei sa imi raspunzi de asemeni .Multa sanatate!

Nu stiu cum as putea sa va multumesc pentru sfaturile si cuvintele voastre. Nu credeam ca mai exista oameni care sunt instare sa aloce timp si sfaturi pentru o persoana necunoscuta. Nu mai am prieteni, m-am indepartat de toata lumea, inclusiv de familie.Sunt la facultate in alt oras, iar familia mi-e raspandita pe 3 continete. Mai am membri care sunt in tara,dar in alte orase. Am avut o viata mult prea tumultoasa pentru un adolescent. Parinti plecati, colaps financiar, schimbat de scoli, prieteni, oras.Am un prieten de un an de zile cu care ma cert,nu am incredere nici in el. M-au dezamagit mult prea multe persoane, inclusiv familia.
Nu pot sa cred ca un preot m-ar ajuta. Cu parere de rau spun ca nu am respect pentru ei. De rugat, ma mai rog, dar nici in asta nu mai cred. Am si ulcer gastric de la 14 ani si cu tot cu tratament nu imi trece (din cate am inteles e tot din cauza stressului). Referitor la par, fac tratamente foarte costisitoare (vichy,ducray), am incercat gerovital, pastile cu extracte naturale, masti cu ulei de masline, iau zinc si magneziu regulat si toate astea in zadar. Merg la dermatolog regulat si tot degeaba. Si apropo de uleiul de masline, dupa ce il aplic si apoi il spal parca imi cade mult mai mult.

Lumymara, in lunile in care urmam tratamentul eram o leguma si atat. Gandurile negre ma urmareau neconditionat. Medicul mi-a schimbat tratamentul si tot degeaba. Cu riscul de a ma repeta, nu mai am prieteni, pur si simplu nu am. Nu sunt o persoana sociabila decat daca vad in interlocutor o persoana de incredere cel putin la prima vedere. Fac sport regulat, muzica ascult aproape non-stop dar parca nu am energie. Nu imi vine sa ies din casa, nu gasesc nimic interesant in nimeni si nimic, nici orasul in care stau nu ma mai incanta absolut deloc, Incerc sa imi dau seama ce mi-a determinat aceasta stare acum 6 ani (ca de atunci persista). Ar exista diverse motive pe care le-am mentinat mai sus: faliment, despartirea familiei, probleme de santate in familie, certuri cu sora mea care nu au incetat nici in ziua de azi (nu vorbim), in ultimele luni am inceput sa am probleme si cu tatal meu, m-a dezamagit si el foarte tare si de "asa-zisii" prieteni sa nu mai vorbesc.