Cui trebuie sa ma adresez? psiholog sau psihiatru?

Si inca ceva, regret ce i s-a intamplat sotului tau, dar faptul ca tu nu te-ai linistit total nici cand ai fost acasa cu el inseamna ca problema s-a agravat mai mult decat credeai tu, eu asa gandesc... Cu psihiatrul poti discuta, ca si cu psihologul, iar de la medicul de familie poti lua reteta pentru Xanax (daca iti poate da) insa nu ai ce vorbi cu el despre problemele tale.
Deci, poti merge oriunde crezi ca e bine pentru tine, daca ti-e frica de medic mergi unde nu ti-e frica, ca nu are rost sa te agiti si in atata lucru, dar oricum trebuie luate niste "ajutoare'''' sub forma de calmante ale sistemului nervos, ca tu ai un copil de crescut si, mai stii, starile astea de agitatie se pot la un moment dat transforma in stari de nervozitate extrema, si nu e bine pentru tine si pentru fetita! Cu sistemul nervos chiar nu putem glumi si nu putem sa o luam in gluma, nu ne facem bine daca stam si nu ''''actionam'''', medicul e singurul care ne poate ajuta. Tu trebuie sa fii in buna forma pentru copilas, cred ca esti constienta de asta.

Merci pt sfat Marialeea.deja marti am o programare la psiholog.sa vedem ce zice.prima oara mi-a zis ca nu am nevoie de antidepresive dar ca pot lua calamnte pt agitatie.mi-e cam frica de antidepresive pt ca am citit pe internet ca dau dependenta si nu fac altceva decat sa-ti inrautateasca situatia.deasta mi-e cam teama.pt agitatie trebuie sa iau ceva pt ca cateodata imi vine sa ma urc pe pereti,simt un nod in stomac si tot corpu imi este agitat.inainte am avut stari dde tristete dar nu asa agitatie.m-am saturat de situatia asta.cand ma trezesc dimineata ma gandesc oare cum o sa ma mai simt azi?am citit foarte mult pe internet despre depresie si m-am speriat.sotul mi-a zis ca o sa-mi scoata internetul daca mai citesc p***ai.desta mi-e frica de antidepresive.dar daca tu zici ca tie ti-au facut bine inseamna ca nu sunt asa rele.in ultima luna nici pofta de mancare nu am avut am slabit vreo 3kg.oricum eu eram la o cura nu mancam paine deci pe o parte e bine ca am mai slabit.la tine cat a durat treaba asta??

Pai, acum depinde si de la organism la organism. Dar sa stii ca nu vei scapa asa, ca si cum ai bate din palme. Nu te speria de dependenta: eu una cand iau Xanax, cand nu iau, nu am avut niciodata nici o stare de dependenta! Am luat la inceput in jur de o luna Xanax+Bromazepam. Apoi eu de una singura le-am intrerupt brusc, nu cum a zis doctorita, si anume gradual. Am zis: "ia sa vad eu ce patesc?". Si... ai sa razi, dar nu am patit nimic. Nu mi-a fost rau, nu tu anxietatea de inainte, ce sa mai vorbesc, cred ca atunci pot spune ca ma vindecasem. Apoi au venit niste ''suturi" in familie si la servici, stres mai mult ca de obicei, si am recidivat. Mai aveam medicamente si am luat apoi cand simteam eu de una singura ca nu mai rezist. Le luam o zi-doua-trei, apoi deloc si era OK. Pana cand aveam alta belea la munca. Si apoi, cu pauze, repetam figura. Cand raman fara Xanax, merg la medic si imi da. Si asa o duc catinel-catinel. La mine e alta chestie: ma apuca anxietatea si starile de nervi excesive cand sunt zile cu stres prea mult pentru sistemul meu nervos la servici. Ori la asta n-ai ce face, trebuie sa muncesc, nu? Asa ca ma tin singura pe linia de plutire.
Nu te speria, ideea e sa nu iti dea medicamente tari: poti lua Xanax concentratie mica (0,25) sau ceva de genul asta, NU PROZAC sub nici o forma!!!!! Nu lua ca e tare si chiar la unele persoane face rau: multa lume s-a sinucis dupa tratamentul cu PROZAC pentru ca le-a agravat starea, le-a dat stari de sinucidere, din niste oameni cu mici depresii au ajuns sinucigasi!!!! Am vazut un documentar pe Discovery, pe cuvant!!!
Te pup ca merg sa fac ceva de mancare si mai vorbim. Sa-mi zici ce medicament ti-a dat!

Nu cred ca este nevoie sa iei Xanax. Da intr-adevar dependenta. Vreau sa-ti spun ca este normal sa ai acele stari de care povestesti. Este vorba de o depresie pstnatala data de oboseala, singuratate, lipsa prietenilor, familiei. Daca ar fi mama langa tine, ar veni din cand in cand sa te ajute, sa poti iesi cand simti ca nu mai poti, sa dormi cand esti obosita, sa te elibereze, sa ai cu cine discuta. Vreau sa-ti spun ca si eu am trecut prin astfel de stari can/dupa ce am nascut. In special cu cea mare, care are acum 20 de ani. Simteam uneori ca o urasc, ca mi-a restrans universul, imi era teama cand nu stiam ce sa-i fac, imi era teama sa nu-i fac ceva rau, sa nu fiu langa ea cand are nevoie. Dar totul se intampla din prea multa dragoste, de fapt. Am fost o mama exagerat de grijulie. Esti o mama buna, dar ai avea nevoie de mai mult sprijin si sa nu mai fii singura mereu. La al doilea copil a fost mai usor, deja imi petreceam timpul cu primul, aveam companie. Sanatate.

buna elena.acelasi lucru mi-a spus si psihologul la care am fost ca sunt asa din cauza ca totul s-a acumulat,ca sunt singura cu fetita si ca imi lipseste familia pe care nu am vazut-o de 2 ani.m-am gandit si eu ca ar fi vorba de o depresie postnatala dar am citit pe net ca aceasta depresie se face imediat dupa nastere iar fetita mea deja are 10 luni.mi-a mai zis si ca uneori unele mame din prea multa grija si atentie se gandesc sa nu le faca rau.aceiasi treaba am avut si eu mi-era frica sa nu ii fac vreun rau iar gandindu-ma la treaba asta am inceput sa fiu agitata mereu.acum nu ma mai gandesc la asa ceva dar tot sunt agitata si am un nod in stomac.marti am programare iar la psiholog o sa vad ce imi zice.prima oara mi-a zis ca nu am nevoie de antidepresie dar ca pot sa iau niste calmante atunci cand sunt agitata.multumesc pt sfaturi elena.

eu cred ca am cam aceasi problema dra eu nu cred ca ma poate ajuta cineva eu stiu o scapare sigura si cred ca am sa o fac in seara asta va multumesc ca mati ascultat si sper ca o sa gasiti si voi o scapare din situatia voastra

Elliza, sper că nu cumva te-ai gândit la ceva... necugetat! Stai liniștită, că orice situație are o rezolvare! Eu una nu pot pricepe de ce vă este frică atât de tare de medic și să luați o medicație! Este o problemă ca oricare alta, ce Dumnezeu! Pe mine m-au ajutat medicamentele și pe colegele mele la fel. Pentru că, din cauza nervilor de la serviciu suferim mai multe dintre noi de diverse boli cauzate de stres. Și ghici minune - în momentul în care am luat medicamente pentru calmare nervilor și stresului, am terminat-o și cu problemele! Ne simțim bine cu toatele. Am fost la același psiholog și ne-a dat Xanax, pe care îl luăm când ne simțim rău.
A gândi că nu te poate nimeni să te ajute e cea mai mare p***ae! Cum Dumnezeu vine asta? Adică când ne e rău, să nu mergem la medic? Când răcim sau facem viroze sau infecții nu mergem la medicul specialist? Atunci, ce bai ar fi dacă ne-am duce și cu problemele astea? Pentru că sunt probleme de sănătate ca oricare altele, și se rezolvă frumușel dacă iei medicația potrivită. Și eu una m-am cam săturat de dictonul "nu lua, vezi că dă dependență"! Nu dă nimic nici un fel de dependență dacă tratamentul e făcut sub supraveghere medicală și dacă mergi la consult regulat! Asta așa, pentru cei care cred că sunt ei atotștiutori și care cred că problemele de ordin psihologic se pot rezolva șa, ca și cum ai bate din palme! Ei bine, nu se pot rezolva fără un pic de ajutor "din afară", iar a-ți refuza acest ajutor e cea mai mare greșeală. Eu una așa consider.

salut marialeea.eu am fost deja la psiholog si deja am inceput terapia pana in luna iulie si mi-a zis ca daca nu trece o sa apelam si la un psihiatru pt tratament.pe mine m-a linistit si sunt convinsa ca totul o sa fie bine.o sa ma duc si la psihiatru si unde o sa fie nevoie.sunt dispusa sa fac orice pt sanatatea mea fiindca mie chiar imi place viata.explicandu-mi psihologul cum sta treaba nu-mi mai e frica de nimeni.ai drepatate mi-a zis ca e foarte multa lume care i-a un tratament si chiar nu mai au nimic asa ca nu ma mai sperie treaba asta.la mine motivul principal pt care am devenit asa este singuratatea si dorul de casa si faptul ca am obosit cu a mica.deja azi vad ca ma simt mai bine si sper sa fie din ce in ce mai bine.fetelor,la fel ca marialeea va sfatuiesc sa va duceti la medic fiindca e cea mai buna solutie.faceti ce trebuie ca viata e foarte frumoasa si merita traita.primul pas spre vinecare e sa recunosti ca ai o problema si ca trebuie rezolvata de un medic specialist.sanatate multa tuturor!

Bravo, Cristina, ma bucur foarte mult ca ai fost la medic si ca deja te simti mai bine! Vei vedea ca va fi din ce in ce mai bine. Din pacate sunt multe persoane care considera ca numai ele singure se pot ajuta in problema care au au si evita mersul la medicul de specialitate: si uite-asa intalnim mesaje ca acelea de mai sus. Pe mine pur si simplu m-a speriat aseara acel mesaj! Parea... nu stiu cum sa spun, cam lugubru, parca persoana in cauza se hotarase sa-si puna capat zilelor. Si asta numai pe motiv ca "nimeni nu o poate ajuta"! Ce greseala!
Insa ma bucur mult de tot ca tu ai inteles ca poti fi ajutata de medic si ca te-ai linistit.
Si eu iti urez multa-multa sanatate, tie si celei mici, si sper sa revii cat mai repede alaturi de ai tai.

Buna seara tuturor! Eu merg la psiholog de 4 saptamani si ma simt foarte bine, am scapat de starile pe care le aveam si acum am mai multa incredere in mine, ma bucur de momentele frumoase pe care inainte parca nici nu le vedeam. Va multumesc pentru ajutor si va doresc multa sanatate si curaj pentru a merge inainte. Sa accepti ca ai o problema de acest gen este calea cea mai buna spre vindecare. elliza sper ca nu ai facut vreo p***ae. Da-ne un semn. ORICE PROBLEMA ARE O REZOLVARE. Pupici tuturor.

Salut Marialeea.Ce mai faci,cum te mai simti??eu sunt mai bine,saptamana asta mi-a fost mai bine in unele zile dar tot au mai existat stari de tristete.agitata insa nu mai este ca inainte parca sunt ceva mai linistita iar gandurile acelea rele despre fetita nu le mai am.dimineata nu ma simt bine pt ca ma gandesc de ce nu imi trece,de ce ma simt asa dar gandindu-ma ca totul o sa se rezolve, imi revin.am inceput de o saptamana terapia dar vad ca nu mi-a trecut de tot.cred ca e nevoie de mai multe sedinte pt o vindecare.
sper din tot sufletul sa imi revin pt ca nu mai vreau starile astea de tristete.

Buna, Cristina! Ma bucur sa aud ca incepi sa te simti mai bine. Sa stii ca in genere o terapie care se adreseaza sistemului nervos dureaza, nu se rezolva, din pacate, ca o gripa sau o raceala. Dar sa ai rabdare, ca te vei simti din ce in ce mai bine. E excelent si ma bucur pentru tine ca ti-ai facut timp pentru a face aceasta terapie, e perfect ca te ajuta, eu una insa nu pot sa urmez vreuna pentru ca pur si simplu nu am timpul fizic necesar. Lucrez de dimineata pana seara, acum am din nou de facut un proiect de mare anvergura (de fapt abia l-am inceput), apoi urmeaza altul si tot asa o tot tin. Ma bucur insa ca am de lucru, stii si tu de la rude probabil care e situatia in tara (cam "negru" momentul...)! Asa ca o "trag" cu al meu Xanax seara, cate 1/2 pastila, ca sa pot sa adorm si sa nu cumva sa ma trezesc dupa numai cateva ore de somn - mi se intampla frecvent ca, din cauza oboselii, sa am somnul extrem de agitat. Ori agitatia asta pe termen lung nu prea e de bun augur pentru sanatate, dar ce pot sa fac, dupa cum am mai spus, zic mersi ca am ce lucra. Iar ca stari proaste... drept sa-ti zic, nici nu mai am timp macar sa le mai observ: cad franta seara, ma mai sufoc din cand in cand (de fapt e numai senzatia de sufocare, nu ma sufoc propriu-zis), ma tem insa sa nu fac vreo criza de epilepsie din cauza oboselii care se tot acumuleaza... Eu am si epilepsie, nu am mai facut o criza de multi ani din pricina ca urmez un tratament care mi s-a "potrivit", dar nu se stie cu boala asta niciodata... In fine, sper sa ma descurc ca si pana acum, cu medicamentatia pe care o iau. Iar in week-end fac treburile pe care le tot aman in timpul saptamanii, apoi dorm dupa-amiaza mai multe ore si parca dupa aceea ma simt si eu mai bine putin...
Cam asta ar fi, vezi si tu ca in general oboseala si agitatia dau peste cap, in diverse moduri, sistemul nervos al tuturor. Avem diverse feluri de a ne manifesta cand ajungem "la capatul funiei" cu nervii, dar intr-un final daca avem grija de noi asa cum putem eu cred ca totul se poate rezolva.
Iti doresc multa sanatate in continuare tie si fetitei si sper sa ne mai "auzim" din cand in cand.

salut marialeea.ce mai faci?eu nu prea bine,nu ma simt prea bine parca mi-e mai rau.nu stiu ce sa mai fac cu starile astea ale mele.ma simt agitata in continuu si ma gandesc numai la asa ceva ca am depresie,ca nu sunt bine.nu ma pot gandi in alta parte.mi-e din ce in ce mai greu,acum vad ca am si niste ameteliiar vederea mi se incetoseaza din cand in cand.la terapie ma duc in fiecare saptamana dar nu pre vad rezultate.deja am fost de 2ori dar...tot ca inainte e.psihologul mi-a zis ca s-ar putea fiu asa din cauza glandei tiroide s-ar putea sa fie ereditara pt ca mama are probleme, sau din cauza lipsei de vitamine pt ca de curand am tinut o dieta cam drastica,nu prea mancam mai deloc,am slabit 10 kg in 3 luni.acum trebuie sa-mi fac analizeleincep sa cred ca starile astea nu se datoreaza statului in casa pt ca le-am avut chiar si atunci cand am iesit.daca nu este nici din cauza asta atunci cu siguranta ma voi duce la un psihiatru sa-mi dea un tratament pt ca nu se mai poate.tu ce parere ai,poate sa fie si din cauza tiroidei sau a lipsei de vitamine si minerale??daca poti scrie-mi te rog.te pup!

am uitat sa te intreb,tu ai adresa de mess?poate vb mai mult.daca ai ma poti cauta la adresa [email protected]

Da, e posibil sa fie si de la tiroida. Eu am avut intr-un timp probleme cu tiroida, adica aveam hipotiroidie (nu secreta glanda suficienti hormoni). Cum si mama mea a avut si are probleme, m-am gandit si eu ca voi suferi ca ea pana la adanci batraneti. Dar am facut tratament de 2 ani cu Euthyrox 0,25 una/zi si "m-am dres", ca sa spun asa, mi-am revenit cu tiroida. Din cauza ei si eu aveam probleme cu asimilarea de calciu si magneziu, dar sa stii ca nu avea stari proaste ca tine, doar ca aveam carcei infioratori si palpitatii de credeam ca-mi iese inima din piept. In rest stare psihica era buna, nu aveam nici o neliniste sau teama, nimic. Dar luatul de calciu cu magneziu te va ajuta, fie ca ai probleme tiroidiene, fie ca nu. Aici, in tara, avem magneziu cu B6 (dar vezi sa fie in concentratie mai mare, altfel e apa de ploaie - deci sa fie de 500 mg/comprimat). Iar ca si calciu eu mai iau din cand in cand gluconat de calciu (fiole), cate o fiola pe zi timp de 10 zile. Ma ajuta mult cand sunt stresata. Si cand sunt calduri mari si transpir, iar mineralele ies toate prin piele. Sa stii ca magneziul e mineralul sistemului nervos, ajuta mult.
Incearca, totusi, sa mergi la psihiatrie pentru medicamente. Cine spune ca nu sunt necesare, se insala. NU SE POATE SA TE FACI BINE SI SA IESI DIN STARILE ASTEA CU GANDURI NEGRE NUMAI PRINTR-O SIMPLA DISCUTIE CU CINEVA!!!!! Nu ti se pare logic?! Stiu ca multora le e frica de medicamente, dar ce naiba, de ce sa suferim ca fraierii cand se poate totul ameliora??? E absurd sa ne ferim de medicamente! Asa cum luam paracetamol cand suntem raciti, asa luam si pastile ca sa ne "dregem" sistemul nervos? El oare nu face parte din organismul nostru? Nu o fi el oare important pentru noi? Si atunci?
Mai vorbim. Nu pot pe mess, ca la servici lucrez ca nebuna si n-am timp nici de un amarat de pipi sau de mancat. Iar acasa mai imi iau de lucru, sau gatesc, sau spal, sau calc... Nebunie totala! Castig binisor, dar nici eu nu stiu cat mai pot s-o tin asa. Sotul ma ajuta, dar si el vine noaptea acasa de cat munceste. Nemernicii astia de sefi trag de tine pana te rupi, ca, vezi Doamne, e "criza"!!!! Pe naiba, castiga la fel ca si inainte de criza, dar trag de tine si nu mai vezi alti bani in plus decat salariul. Daca nu te mai descurci si tu cum poti, te mananca cainii.
Vezi ce faci. Mai vorbim. Acum dau iar fuga la bucatarie, ca sunt cu cratitele pe foc. Si tot asa... Ca nebuna, iti zic! Si ma mai mir ca iau Xanax intr-o fericire... Pai ma mir ca nu innebunesc de-a binelea!

salut marialeea.am fost la doctorul de familie si mi-a dat calciu si magneziu si mi-a dat sa fac analizel pt glanda.acelasi lucru mi-a zis si el ca e din cauza slabitului si din cauza stresului.dar eu cred ca nu e suficient decat atat.acum sper sa imi treaca.in ultima vreme sunt mai mult stresata cu ceea ce mi se intampla decat deprimata.mi-a dat sa iau calciul si magneziul timp de 2 luni; dar daca vad ca nu imi trece o sa ma duc si la un psihiatru. nu mai stiu ce sa fac,m-am saturat de situatia asta nu pot sa ma gandesc la nimic decat la chestia asta cu starile astea ale mele.cateodata nici nu pot sa ma concentrez gandindu-ma acolo.stresul e prea mare.acum se apropie si timpul s mergem acasa si parca nu mai am rabdare;abia astept sa treaca saptamanile astea ca sa plec.sper ca acasa o sa ma simt mai bine.sincer cred ca mai mare e stresul decat starile depresive.sper ca magneziul sa ma ajute am auzit ca e foarte bun pt stres si poate ridica si moralul.mai stau totusi o saptamana sa vad cum reactioneaza corpul la tratament si dupa chiar o sa ma duc la psihiatru.cand am fost azi la farmacie am vazut un antidepresiv usor cu omega 3 care se lua fara prescriptie medicala.am intrebat farmacistul daca pot sa iau si mi-a zis ca nu pot atata timp cat iau magneziu.starile de anxietate nu le mai am pt ca am fost la farmacie si mi-a dat niste calmante pe baza de plante si mi-a fost bine.tu cum te mai simti??te pup,pa

Buna, Cristina
E excelent ca ti s-a dat sa iei calciu si mangeziu, se stie ca aceasta combinatie e f.buna pentru organism. Faptul ca ai slabit mult cred eu ca poate sa-ti dea in principal mai mult stari de ameteala si de slabiciune, nicidecum cele pe care le ai tu (gandurile alea asa de negre...)! De-abia astept sa-mi spui ca te simti mai bine alaturi de ai tai, sa stii ca psihicul conteaza enooorm, o sa vezi ca, daca "ti-ai pus in minte" ca te vei simti bine cu ai tai asta se va si intampla! Ideea e sa nu cazi din nou, odata ajunsa inapoi in straintate (dupa terminarea concediului), in starile astea proaste... Dar e si oboseala acumulata, sa stii, conteaza mult de tot ca te agiti cu cea mica si ca e ea mai neastamparata. E bine ca iei calmante din plante, sunt usoare si te mai pun pe linia de plutire. Iar daca nu vezi nici o imbunatatire te poti duce intr-adevar la psihiatru: dar mare atentie nu astepta numai o saptamana, stai macar doua sapt. ca sa vezi cum te simti, caci dureaza ceva pana cand organismul asimileaza mineralele... Nu stiu cum e la voi, dar aici e cumplit de cald si eu una, desi aveam si inainte insomnii de la stres si oboseala acumulata, acuma nu mai pot dormi nici atat din cauza caldurii si mai ales a umezelii din aer. Aici zici ca suntem la tropice! Eu stau la casa si e placata cu polistiren gros si nu am caldura excesiva in camere, dar umezeala... Ma doboara, simt ca mi se face rau si nu am ce respira! Si ii "trag" si eu cu calciu si magneziu, pe langa Xanaxul meu pe care-l iau cand simt ca nu mai pot, ca ma gandesc ca de la transpiratie pierd din greu toate mineralele din corp. Si am de lucru zdravan si la serviciu, eu lucrez "la stat" si ni se va micsora salariul, munca e din ce in ce mai multa, ca pleaca oamenii pe capete "la mai bine", asa ca stresul e si la mine "cat capra"! N-am nici aer conditionat la munca, zilele trecute am avut si 32 de gr. in birou, ni se facea rau tuturor de caldura si curgeau apele pe noi! E greu tare sa te lupti cu orice fel de stres si faci f.bine ca incerci sa rezolvi problema asta... Ca din stres dai dupa-aia in altceva, manii, depresii... Am colege care de la o vreme zici ca sunt isterice, tipa, fac scandal din orice nimicuri, deci au probleme, ce mai! Si crede-ma, atunci cand ai probleme si zici ca esti sanatos tun... deh, atunci inseamna ca ai cu adevarat maaari probleme!!! Ori nu e cazul tau! Lasa, ai sa vezi, iti vei reveni odata ajunsa acasa! Sper numai sa nu ai parte de zile de-astea infioratoare cand vii, ca sunt tare greu de suportat!
Te pup si, cand mai ai noutati de la medic, astept sa-mi mai spui ce ti-a prescris. Insa... mai stai un picut sa-si faca mineralele efectul. Numai daca stimi ca ti-e rau din cale-afara, atunci mergi la psihiatru. Cine stie, poate chiar ai o lipsa mare de tot de aceste minerale in organism. Vezi ce si cum si mai scrie-mi cum te simti.
Te pup si sanatate multa tie si nazdravanei.

mersi mult marialeea pt toate vorbele bune.sunt foarte bucuroasa ca am si eu cu cine sa comunic pe tema asta si sa sti ca tu ma linistesti enorm.e bine sa ai pe cineva care sa te incurajeze sa-ti spuna ca totul va fi bine.si eu sper acelasi lucru.oricum zilele astea au fost ceva mai bine de cand am luat calmantul acela din plante care contine si magneziu.o sa stept 2 saptamani sa vad cum ma simt si daca o sa ma simt rau cu siguranta o sa ma duc la psihiatru.acum astept...aici la noi e cam racoare,a cam plouat,e bine.bafta multa la servici si iti doresc numai bine

Te pup si eu. Scuze ca nu raspund la timp, nu ma "dau la fund", pur si simplu vin foaaarte tarziu seara acasa si cad franta, nu mai deschid calculatorul, ci la dus si... la nani. Dimineata ma trezesc dupa cum vezi devreme.
Si... stai linistita, o sa vezi ca va fi bine. Te vei calma cu siguranta. De-aseara am inceput si eu sa iau cate un Extraveral inainte de somn, poate scap si eu de Xanax. Stiu ca si Extraveralul contine fenobarbital, un calmant, dar e pe-acolo si extract de valeriana si acela calmeaza. Oricum, e mai bine decat Xanaxul. Problema mea era mai ales seara, ca nu puteam adormi, desi picam de somn, din cauza nervilor acumulati peste zi. Cand sa atipesc, ma trecea asa, cum sa spun, ca un curent electric prin corp si... tresaream ca electrocutata, apoi iar atipeam si iar "ma curenta"... Mi s-au dat somnifere dar evident nu le-am luat, caci trebuia sa fiu cu mintea limpede la serviciu a doua zi. Si asa luam Xanaxul care ma calma. Ziua incerc cat de mult pot sa nu mai il iau, ieri asa am facut si a fost OK. Sper ca va fi tot asa si azi. Asta probabil pana cand "intram in colimator" si noi si incep, probabil, restructurarile anuntate de guvern... Desi avem de lucru si producem, ma indoiesc sa putem scapa. Si... sa te tii stres atunci, sa ai "sabia lui Damocles deasupra capului" nu e deloc usor...! Noi n-avem pile "sus", muncim si gata! Si cred ca... s-ar putea sa avem probleme. Acum sper c-o sa fie bine si ca n-oi innebuni de tot de spaima. Ca e tare greu sa ramai fara un loc de munca, sa stii! Iar la privat e tare nasol in IT, stai pana noaptea tarziu, sunt bani mai multi dar eu una nu cred sa mai fac fata. Nu de alta, dar tare teama mi-e sa nu incep iar cu crizele de epilepsie. Am incercat pe cat posibil sa am un program fix, ca sa pot adormi cam la aceeasi ora seara si sa-mi fac macar un minim de 5 ore de somn. La epilepsie nu ai voie sa te stresezi, asa mi-a zis medicul. Ha-ha! Ce gluma buna! Dar orele de somn trebuie cat de cat sa mi le fac, ca mi-e teama sa nu o patesc.
Scuze daca te-am innebunit de cap. Dar, vezi si tu, stresul e nasol si il avem toti, dar ne mentinem cat de cat pe linia de plutire. Ideea e sa te inveti sa-l tii sub control. Si sunt sigura ca vei reusi si tu! Acum tu te-ai speriat ca e prima data ca ai niste "manifestari" mai ciudate, dar vei afla cum sa le stapanesti. Cu medicamentatie, cu calciu sau magneziu... Indiferent cum, vei invata sa-l stapanesti, ai sa vezi!!! Nu esti tu un caz atat de grav ca sa nu se poata, crede-ma! Ideea e sa afli, prin mai multe incercari, ce iti face tie bine si te calmeaza, si apoi iti vei putea controla starile astea proaste!
Te pup si mai vorbim.

Salut marialeea.scuze ca te deranjez din nou.azi am luat decizia de a ma duce la psihiatru,desi am o mare teama.nu ma simt prea bine,parca ma simt mai rau si deasta am luat decizia asta.decat sa stau asa mai bine ma duc oriunde dar iti spun ca am o mare frica.nu de medic dar de medicamente.am citit mult pe internet despre antidepresive si sunt multi care nu prea le lauda dar ce pot sa fac,sa raman asa nu pot.mi-e foarte frica de dependenta,de efectele secundare si mi-e frica ca in loc sa-mi faca bine sa nu-mi faca rau.tu ce zici,ce ma sfatuiesti sa fac sa iau medicamente sau sa nu iau?oricum prozac o sa-i spun ca nu vreau din start.de cand am luat calciu si magneziu si calmantele alea din plante nu mai am anxietate dar acum am stari de tristete si am avut probleme si de concentrare.adica faceam totul cum trebuie dar parca nu mai vedeam bine.asta seara am sunat deja la un psihiatru.abia astept sa ajung acasa poate acolo ma calmez si voi fi bine.oare ma voi face eu bine?te rog sa-mi scri caci am nevoie de sfatul unei prietene.mersi,te pup!