Postata de zuuza cu 14 ani in urma.
Din 2007 viata mea s-a schimbat complet , nu a fost niciun eveniment in viata care sa ma faca sa ma schimb dar nu stiu , am inceput sa ma simt singura si de atunci nu sunt bine deloc. Sunt supraponderala si cred ca asta este cauza asa zisei mele depresii , am tinut o dieta si am pierdut 15 kg in 3 luni si din momentul ala capacitatea mea la scoala si cursuri a scazut foarte tare , glicemie imi scade mai mereu , sunt depresiva , nu ma pot concentra , nu pot sa dorm , sunt mereu obosita si fara energie , si in fiecare saptamana undeva pe la sfarsit plang atat de tare incat nu-mi mai pot desface ochii ! In plus am niste dureri extraordinare de cap care nu le mai pot trata , am luat calmante dar am ajuns sa le iau in exces . In timpul dietelor pe care le tin de vreo 5 ani , depresia se accentueaza , dieta devine obsesie , sunt foarte irascibila si cateodata nu ma suport nici eu. Mamei nu-i povestesc ca mama e un om asa stresant dar eu sunt mai stresata ca ea si nu pot , mai stiu cateva prietene dar deja am obosit de tot si nu am o vacanta sa ma relaxez si imi este tot mai greu . Ce pot face ?
Adauga raspunsacum 14 ani
Am vazut in profilul tau ca ai... 19 ani. Si tii diete de 5 ani. Acum 2 ani, in 2007, ai tinut o dieta cu care ai slabit 15 kg dar asta nu te-a multumit sufleteste, ba chiar te gindesti ca asta ti-a adus o depresie din care nu poti iesi de atunci. In aceste conditii se pune intrebarea: ce-ai fi vrut sa obtii la finalul pierderii acelor 15 kg? Exista o falsa impresie ca pierderea unor kilograme ne aduce automat mai multa fericire, mai multi prieteni, o lume la care cu citeva kilograme in plus nici nu putem visa. Dupa cum ai experimentat deja si slabii pot fi nefericiti si depresivi. Multumirea sufleteasca ne-o aduce impacarea interiorului nostru cu vedem in exterior. Tot de noi si de starea noastra depinde sa ajustam exteriorul, prin retusuri, diete, vestimentatie adecvata etc, la acel echilibru care sa faca si psihicul nostru sa vibreze, sa se poata afirma ca element principal al nostru ca persoana. Ai timp liber redus pentru ca esti la scoala, ai citeva prietene care poate nu-ti inteleg pe deplin zbuciumul sufletesc dar sint alaturi de tine, ai o mama "stresanta" dar tu poti s-o depasesti :) Spre sfirsitul saptaminii te simti mai trista si plingi, dupa cum spui, pina nu mai poti tine ochii deschisi. Mergi intr-un cerc inchis, dietele devin obsesie dar le tii in continuare, asta iti aduce acea tristete, depresie.
Un sfat simplu si la indemina ar fi sa folosesti acest putin timp pe care il ai la sfirsitul saptaminii pentru odihna si pentru a face ce-ti place, incercind sa-ti analizezi mai bine starea cind faci in mod constient ceva pentru sufletul tau. Nu stiu ce pasiuni ai, cu siguranta amini ceva de foarte mult timp, ce-ar fi sa faci chiar miine lucrul asta?
Eu iti doresc mult succes, mi-ar placea sa aud vesti de la tine.
acum 14 ani
Multumesc tare mult pentru sfaturi suna foarte bine ceea ce mi-ati zis , dar nu stiu desi eu cred ca ati cunoscut oamenii ca mine care pur si simplu cred ca fericirea lor sufleteasca , interioara poate fi deplina doar cu ajutorul unui corp frumos sau a unei figuri frumoase in fond asta e ceea ce societatea secolului 21 promoveaza ! E foarte greu sa fac ceea ce mi-ati zis pentru ca eu am deja intrat in minte si in suflet ca daca nu ajung la greutatea dorita nu voi fi fericita si asta pentru mine e o obsesie de care cred ca voi scapa greu. Intotdeauna sunt la dieta si reusesc cat de cat , problema e ca niciodata nu am rabdare si automat depresia se instaleaza , si asta e un lucru pe care nu-l pot evita. In plus am tinut dieta cu medicamente prescrise de un doctor endocrinolog mi-a prescris REDUCTIL , am luat REDUCTIL 12 luni . Am aflat ca acest lucru afecteaza iar acum palpitaiile la inima si intepaturile sunt prezente la orice sperietura , la orice soc , la orice stres. De luna asta merg si la sala si inca un lucru pe care il fac eu gresit este ca atunci cand eu sunt la dieta elimin complet dulciurile , painea , fainoasele si sucurile dar mai ales grasimile iar in perioada dietei nu-mi pot controla glicemia ! Am sa va spun la sfarsitul lunii martie ce am reusit ! Mii de multumiri pt sfaturi ! Va doresc ca luna martie sa o aveti la fel de frumoasa cum e primavara ! O saptamana buna !
acum 14 ani
Buna ziua,
Inteleg ingrijorarea si preocuparea cu privire la starea ta de sanatate si imi pare rau ca te confrunti cu aceste probleme de mai mult timp!
Ar fi necesar de stiut daca in curele de slabire pe care le-ai tinut ai fost sau nu asistata de un medic (data fiind si varsta la care relatezi ca le-ai inceput!), daca ti-a fost recomandat un anume regim alimentar, daca ti-ai mai facut analize intre timp, daca pentru durerile de cap ti-a fost prescris un tratament de catre un specialist.
Intr-adevar, asa cum dealtfel ne-ai ralatat ca ai simtit si tu, unele studii stiintifice au demonstrat o legatura directa intre un regim hipocaloric si nivelul redus de serotonina ("hormonul fericirii"), cercetarile demonstrand ca un nivel redus al acestui neurotransmitator poate conduce la tulburari ale dispozitiei, disconfort psihic, tulburari ale somnului, iritabilitate, stare depresiva, anxietate etc.
In consecinta, ar fi recomandabil sa te adresezi medicului de familie caruia sa-i ceri sfatul si sa-ti recomande un nutritionist impreuna cu care sa stabiliti un plan strict individualizat, o strategie pe termen lung, referitor la tipul de regim alimentar care ti se potriveste cel mai bine! Pentru ca regimurile si dietele alimentare sa nu te mai obsedeze si sa nu devii " slcava" cantarului, ar trebui sa-ti schimbi, probabil, stilul de viata (cu tot ce presupune aceasta). Iti recomand sa apelezi cu incredere la un psiholog ( psihoterapeut) care sa te insoteasca si sa te vegheze pe drumul devenirii tale... (te-ar putea ajuta sa-ti imbunatatesti relatia cu mama si drept urmare ai mai castiga un aliat pretios).
Drumul nu este lin (asta o stii deja!), dar ai dovedit tenacitate, vointa, dorinta de a shimba ceva si toate acestea, canalizate corect te vor ajuta sa-ti atingi cu succes obiectivele!
Sanatate multa si numai bine!
acum 14 ani
Dietele mele mereu au fost draconice zic eu dar mancarea era cat se poate de sanatoasa ! Am si un atu , slabesc si nu ma ingras la loc indiferent de dieta , efectul yo-yo e inexistent la mine si nu manananc deloc cand sunt trista ca am impresia ca ma sufoc sau mai am o chestie , in timpul dietei daca mananc ceva dulce sau ceva interzis se instaleaza automat depresia si plang ! E ciudat dar e mai mult obsesie ! Multumesc de sfaturi ! Numai bine va doresc ! Roxana
acum 14 ani
Draga Zuuza,
Am inteles ca in 2007 ai inceput sa te simti singura...erai supraponderala...a inceput depresia...ti- ai propus sa slabesti, ai slabit (fb, te- ai centrat pe sarcina, adica ai avut ambitie, motivatie- care era: sa iti gasesti pe cineva, devenind mai sp***a, sansele de a ti gasi pe cineva erau mai mari, asa se presupune). Ai slabit (pastrand anumite rigori impuse de dieta)...ai depus efort pt asta...dar recompensa (de a ti gasi pe cineva) efortului pe care l-ai depus, nu a venit! Ca nu ti-ai gasit pe nimeni! (dupa cum se intelege din ceea ce scrii). Cine ti a spus ca daca vei slabi, nu vei mai fi singura? E obligatoriu sa se intample asa? (chiar cazul tau a confirmat-o). In loc sa te bucuri si sa te feliciti ca ai reusit sa slabesti (de ce sa nu te feliciti singura pt ca ai reusit sa dai jos atatea kilograme, o performanta! e un motiv intemeiat pt a te felicita), ai inceput sa jelesti ca esti in continuare singura, uitand de realizarea ta! sau nu cumva plangi dupa kilogramele tale? Intai trebuie sa-ti valorizezi realizarea, sa te declari multumita de ceea ce ai obtinut (cum faci asta? te gandesti temeinic la asta, pana simti multumire); nu poti incepe schimbarea daca sari peste aceasta etapa,de a te declra multumita si de a-ti valoriza corpul!...abia apoi sa te gandesti ca ar fi bine sa ai pe cineva.
Referitor la programul tau de plans, iti propun sa-l schimbi: sa plagi pana ti se inchid ochii (citat din Zuuza) undeva pe la inceputul saptamanii...dar sa plangi pana nu mai poti.
Ar mai fi de abordat mai multe aspecte: programul zilnic, durerile de cap- prin exercitii de relaxare musculara-, a te simti bine cu tine asa cum esti, relatia cu mama ta (oare ce reactii are ea ca tu faci atata dieta? s. a.), elaborarea gandurilor tale negative. Ai putea sa vizitezi si un medic nutritionist.
Cu drag, Hilda Kablan...iti doresc numai bine
acum 14 ani
Din coltul asta al problemei niciodata nu am stat sa privesc ! Am ramas atat de uimita de ce mi-ati spus ! Si desi mi-e greu sa recunosc pentru ca inima mea nu o face doar mintea sau poate invers , asa e ! aveti mare dreptate ! dar sa stiti ca la sfarsitul lui mai am sa va spun cum merge dieta ! Ce pot sa va spun e ca am gastrita si acum fac tratament ! Numai bine va doresc !
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua