Postata de km cu 13 ani in urma.
Buna ziua
Va scriu iar, dupa muulta vreme. daca prima data am primit sprjinul si sfatul vostru, acum vi-l cer din nou.
In speranta ca ma ve-ti ajuta si da un sfat, o sa va povestesc pe scurt povestea mea. Dupa 4 ani in care toti spuneau ca nu ma merita, ca nu se poarta frumos cu mine, ca nu mai are rabdare la mine, acum, dupa 4 ani cu sau fara voia noastra s-a terminat relatia(asa cred).
Si o sa va povestesc cum...Am avut niste probleme in care a fost implicat si el in mare masura. O perioada am fost nevoiti sa ne mutam la el. Zilele treceau si eu nu mai suportam situatia. M-am inchis mai tare in mine, am refuzat sa ma integrez ''fortat'' in familia lui....asta pentru ca simteam ca nu sunt bine primita si nici inteleasa. Nici cu el nu puteam discuta problemele ce ma framantau. Daca incercam sa deschid subiectul, ma repezea brusc. Nu mai avea rabdare nici sa ma vada. Am incerca sa ma integrez sa povestesc cu cineva...singura persoana fiind mama lui, care m-a inteles. Am cedat psihic, am plans zile si nopti, voiam inapoi la mine acasa. Probabil era si el stresat..probabil voia sa i-mi demonstreze ceva cu atitidinea lui distanta ...dar eu nu intelegeam nimic...ma afundam mai tare in tristetea mea. Incercam sa discut cu el dar...incepea sa urle si im-i spunea ''sa termin cu astea''...m-am hotarat sa ii trimit un mail, daca nu reuseam altfel sa comunicam...in acel mail i-am spus ca nu vreau nimic de la el decat putina intelegere si il rugam sa nu ma mai jigneasca atat. Si, atunci cand a avut el probleme, nu l-am jignit niciodata.. si daca il incurc sa zica si pot sa plec oricand. (asta probabil trebuia sa o fac si nu sa il mai intreb pe el...) A fost mult mai distant...doar ca nu m-a mai jignit si nu a mai tipat la mine. La final, trebuia sa ''ne mutam'' inapoi acasa (la mine)...a spus ca el nu mai vine ''aici'' . I-am cerut explicatii si m-i s-a raspuns ca sunt o nesimtita, si o necrescta si, etc...am zis ok. L-am intrebat daca mai vrea sa fim impreuna...a evitat subiectul facandu-ma in continoare cea mai nesimtita din lume...L-am fortat totusi sa zica DA sau NU...nu prea avea ce sa spuna decat NU. Da, era de asteptat sa se intample asa. Au urma apoi zile in care am plans si incercam sa ma consolez cu ideea ca...oricum era gata de mult...Toti i-mi spuneau ca eram nefericita, se vedea asta. Cu el nu prea am nici un viitor. Familia lui (mama)si prieteni (nu f multi) inca ma suna sa i-mi spuna ca, se va intoarce el inapoi..si ca e convins ca a gresit fata de mine...Oricum, probabil, adevarul e undeva la mijloc...si oricum, cel mai tare ma deranjeaza faptul ca, desi eu nu l-am jignit niciodata, si am incercat sa il incurajez, el ma jignea, ma lasa sa cad intr-o stare din care foarte greu mai ieseam. Intr-un cuvant, m-a facut sa i-mi pierd total increderea in mine.
Si acum?? dupa 3 saptamani de cand nu mai locuim impreuna, si de cand, oficial, totul s-a terminat, eu nu pot sa il uit...De ce?? Cum poti sa tii asa mult la cineva dupa ce te-a jignit, nu te-a sustinut niciodata in absolut nimic, vorbea urat si in public, intre prieteni..cum?? De ce m-a facut asa dependenta de el? de ce am acceptat atatea, atata vreme..?? si de ce, in cele 3 saptamani ne intalnim (pentru ca vejnic gaseste motive eu sau el sa ne vedem) si totul e ca si in primele zile ale relatiei?? de ce acum, cand oficial suntem despartiti putem sa povestim, sa discutam, sa ''ne privim''..de ce?? Poate pentru ca, poate ne intelegem mai bine ca si amici?? nu este asa...atractia e mult mai mare din partea la amandoi..din toate punctele de vedere..
Si totusi, nu inteleg...de ce a avut loc asa o lipsa de comunicare intre noi?? de ce acum e acea bariera intre noi care ne tine departe si totusi...f aproape (cel putin pe mine) De ce la varsta mea (29ani) nu stiu ce vrea sau ce simt...de ce nu pot rupe tot trecutul si sa o iau de la capat...si ma agat de relatia cere este..sau a fost..de ce accept atatea?? De ce nu am increderea ca merit mai mult..?? de ce inca tin la el??
Acum, bineinteles ca sunt mult mai multe probleme care a declansat toul si...probleme pe care nu am stiut sa le trecem impreuna.
Cum sa i-mi clarific sentimentele?? cum sa clarific ceea ce simt sau ar trebui sa simt?? Stiu..ar trebui sa pun in balanta toate intamplarile frumoase, si toate urate...si sa vad unde se inclina balanta...si totusi?? nu merge..timpul le va rezolva?? demnitatea mea unde e?? el ce vrea? ...si comunicarea intre noi, e imposibila..cum as putea sa aflu raspunsuile astea??
Multumesc mult ca m-ati ''ascultat''.
acum 13 ani
3 saptamani este foarte putin. Da-ti timp. Incearca sa te ocupi, sa nu stai sa te gandesti la ce a fost. Iesi cu prietenii, cu prietenele, mergi la patinoar, ajuta niste catei, ia-ti treaba, stai mai mult la serviciu, dar fa ceva ce iti place. Incearca sa iesi, sa socializezi. Singura risti sa cazi in depresie. Este normal sa te simti asa. El nu are nici un motiv sa se comporte asa cu tine iar tu nu aveai nici un motiv sa stai sa rabzi. Sunt atatia barbati extraordinari care vin acasa si isi iau iubita in brate si o saruta, nu ai de ce sta cu unul care nu face decat sa te jigneasca.
Daca ai posibilitatea, te-ar ajuta cred sa stai de vorba cu un psiholog, sa te descarci un pic si sa iti dea niste solutii cu care sa faci fata situatiei. Parerea mea este sa faci toate eforturile ca s anu te mai gandesti la el, sa il dai uitarii. Nu te mai intreba el ce vrea. Nu mai conteaza ce vrea el, ci ce vrei TU de la viata: un barbat responsabil si iubitor cu care sa ai copii si sa iti petreci restul vietii linistita. Sunt convinsa ca recapatandu-ti increderea in tine, vei reusi. Poate noul an iti va rezerva surprize neasteptate!
La multi ani!
acum 13 ani
Multumesc mult pentru raspun...as fii incercat si cu psihologul, sigur, doar ca nu i-mi permite situatia financiara...Stiu ca i-mi face bine sa povestesc cu cineva care sa ma mai aduca ''cu picioarele pe pamant''.. Si cum sunt destul de singura, acest lucru este cam imposibil.
Am nevoie sa i-mi recapat increderea in mine si sa stiu exact ce vreau eu...nu ce vrea el
Multumesc mult de mesaj draga Iuli, Un an nou fericit si La Multi Ani!
acum 13 ani
Buna seara.
Imi pare rau povestea trista de viata pe care o traiesti
Imi dau seama ca suferinta ta este foarte mare
Pot insa sa observ o abundenta mare de DE CE? -uri, intrebari deocamdata fara raspuns si, care ascund in spatele lor multe sentimente de tristete
Sunt convinsa ca vei primi multe raspunsuri, care sa te ajute si care iti arata ca nu esti singura, raspunsuri ce nu trebiesc ignorate.
As vrea sa iti spun insa ca poti sa apelezi si la ajutorul specializat al unui psihoterapeut care te va ajuta sa iti gasesti raspunsurile TALE dar, si, sa te ajute sa iti poti accesa resursele interioare astfel incit pe viitor sa nu mai suferi si sa iti fie mai bine
Bineinteles ca acest lucru necesita timp si rabdare, exact ca o floare care pina infloreste ii trebuie timp si ingrijire
Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
Buna, Multumesc pentru mesaj.
Da, intradevar simt o suferinta in stomac, care merge pana in gat si i-mi ia rasuflarea...sunt groaznica. Am foarte multe intrebari la care, el ar trebui sa i-mi dea raspuns...ceea ce nu se va intampla niciodata.
Si da, o flaoare, pana infloreste ii trebuie timp si ingrijire...si rabdare :|
Multumesc
acum 13 ani
buna ziua,
spui ca ai avut o relatie timp de 4 ani in care lucrurile nu au mers prea bine, nu ati reusit sa comunicati, tu te-ai inchis in tine si cu greutate ai putut sa-ti exprimi sentimentele.Intr-un final, acum trei saptamani relatia voastra sa rupt, tu te-ai mutat la tine si el a ramas la el.Acum, ac***a in vedere perioada scurta de cand v-ati deespartit traiesti sentimente de confuzie si de tristete, te intrebi de ce parca incepeti din nou sa va intelegeti mai bine.In primul rand iti propun sa vorbesti de ceea ce simti acum, astfel vei putea intelege mai multe si vei deveni mai linistita putand judeca lucrurile mai la rece.Apoi vei putea descoperi cum functioneaza aceasta relatie si de ce iti place, desi rational nu pare a fi una de succes. Ori mai usor, poti apela la un psihoterapeut care sa te ajute in demersul tau de a descoperi aceste lucruri.
Mult succes!
acum 13 ani
..draga mea...raspunsurile nu sunt foarte greu de dat(la cite "date" ai oferit) ...De ce ?...pentru ca va iubiti...De ce ? ..pentru ca a trebuit sa "va impartiti" intre persoane pe care le iubiti si nu ati stiut sa faceti fata stresului si nu ati reusit sa ierarhizati "obligatia de a iubi"(suna ciudat nu? ..dar atunci cind iubesti la fel de mult persoane care au diferite "grade de rudenie" trebuie sa stii sa le ...aranjezi in casuta inimii pe fiecare la locul lui)....De ce? ..pentru ca ai pus presiune suplimentara pe el incercind sa-l obligi sa aleaga ..DA sau NU...gresit , nu exista viata doar in alb si negru..sunt ingrozitor de multe nuante de gri ...si citeodata si putina culoare...De ce sa fugi de el ? este o sansa minunata sa reluati relatia si sa o duci acolo unde trebuie incercind sa-l afci sa inteleaga "amical" unde a gresit si ca ai si tu nevoie de respect in relatia intre voi...s-ar putea sa fie o sansa nesperata de reparatii capitale...daca tot ai pierdut atita timp de ce sa dai cu piciorul sansei care ti se ofera...inca putin timp pierdut iti poate oferi beneficii muuult mai mari...si oricum ai doar de invatat ..incearca doar sa "te limpezesti" sa nu mai fii "patimasa" , observa-l obiectiv si vezi unde poti sa intervii ca sa-l aduci pe drumul cel bun...de ce atita graba disperata ...esti fooaaarte tinara inca..succes.
acum 13 ani
Da, intradevar, probabil ca ne iubim chiar daca nu ne-am spus-o niciodata...si da, in fata stresului ''''am cedat''''. Pai, a fost extrem de rece cu mine in ultima vreme si voiam sa aflu pe ce pozitie ma aflu. Orcium, orgoliul lui nu-l lasa sa spuna alceva. Mi-as dori sa pot sa fug de el dar...nu pot. Mi-as dori din suflet sa pot sa fac asta.Ceva in mine i-mi spune ca, '''' mai trebuie sa se intample ceva'''' ...si totusi, ceva in mine ma opreste sa mai incerc ceva, probabil, din cauza prea multor jigniri. Probabil, daca stiam cum sa procedez ca sa inteleaga unde a gresit, sau sa ma faca el pe mine sa inteleg asta, unde gresesc, probabil nu se ajungea aici. Acum in schimb, nu pot decat sa las lucrurile sa decurga de la sine si daca se mai poate sa las relatia salvata(nu sa o salvez eu), probabil se vor schimba toate. Spun ''''nu sa o salvez eu'''' pentru ca sustin si o spun si altii ca am facut prea multe ca sa fie bine, ca nu l-am lasat sa lupte destul pentru mine ca, i-am permis muult prea multe. Si de aceea, simt ca, nu se mai poate ''''porni'''' nimic de la mine. Ei, nu zic ca el nu a facut nimic...nu nu. Zic ca i s-au permis multe din partea mea (doar de frica sa nu il pierd)...si pentru ce?? ...Probabil ca mi-am dat un mic raspuns la intrebarea mea. Probabil ca trebuie sa fiu mai hotarata in ceea ce ma priveste strict pe mine. Ceea ce ma intriga e totusi faptul ca ''''sarim'''' unul in ajutorul aluilalt...si mi-e frica si de toate astea ca nu cumva, sa se repete relatia cu problemele ei doar ca intr-o alta lumina...
Multumesc din suflet pentru mesajul dat si pentru incurajarea de a recunoaste ca iubirea presupune multe sacrificii pe care fiecare din noi le acceptam, in felul nostru.
Multumesc mult
acum 13 ani
deci. acolo unde nu exista RESPECT nu exista nimic. gandeste-te ca un om care iubeste CU ADEVARAT nu jigneste pe nimeni.gandeste-te ca anii vor trece si ca la un moment dat s-ar putea sa mai scada pasiunea asta si atunci? ramane respectul! deci, eu zic sa nu te mai cramponezi chiar daca este foarte greu.
mergi inainte, cu intrebari cu tot si sunt sigura ca in lumea sta cu siguranta este cineva mai bun. nu perfectr, dar macar mai bun, macar mai dispus sa te respecte. un om care te jigneste nu pune pe primul plan decat ego-ul lui. gandeste-te la asta!
itit doresc succes in tot ceea ce faci.
acum 13 ani
Multumesc mult, dana.
Multumesc pentru incurajare...Respectul este f important, intradevar...De aceea nu pot sa mai fac nimic...si de aceea ma simt ca un lac secat...Apa fiind absorbita de lupta pentru relatie, lupta probabil neinteleasa ...
acum 13 ani
si inca ceva: renunta la afirmatii de tipul "sunt groaznica" samd. TU NU ESTI GROAZNICA! ESTI UNICA! si trebuie doar sa iti accepti trairile. un intelept zicea ca orice apa tulbure se va limpezi pana la urma. nu incerca sa iti respingi trairile, incearca doar sa intelegi ca asta ti-e starea de acum.
si nu uita ca esti mai puternica decat crezi, pentru ca tu ai renuntat prima desi il iubesti.
iubeste-te mai mult!
acum 13 ani
:) Sper doar ca apa tulbure sa se linisteasca....
Multumesc din suflet
acum 13 ani
buna.m-a impresionat foarte mult povestea ta deoarece ma regasesc putin printre randurile scrise de tine.ce pot sa spun este ca ai nevoie de cineva care sa iti impartaseasca dragoste sa iti arate ce simte pentru tine iar din cate am inteles el nu o facea.e foarte greu sa primesti jigniri din partea persoanei pe care o iubesti cel maI mult.iubirea cere sacrificii dar nu fa greseala sa sacrifici tot daca sti ca nu merita.e pacat caci noi suntem dispsuse sa facem ORICE iar ei se bazeaza pe asta.gandeste-te mai mult la tine si la ce iti doresti sa iti ofere,daca acum va intelege-ti mai bine profita sa vorbesti cu el si spune-i "amical" ce te deranja la el.in 4 ani ai nevoie de foarte multa putere stiu sigur caci si eu am adunat-o cu greu dar am reusit ca dupa mari lovituri sa salvam relatia.si zic salvam pentru ca noi am salvat-o impreuna. eu te sfaturiesc sa il lasi pe el sa faca primul pas,cel mai greu,acela de a trece peste orgoliu si apoi lupta daca iti mai doresti cu adevarat sa salvati relatia.dar si asa,nu uita gandeste-te la ce iti doresti tu,pune-te pe primul plan caci daca el nu te pune macar tie sa iti pese de tine.multa bafta rabdare si ganduri bune.pupici
acum 13 ani
Buna lisette
Ma bucur sa aflu ca a-ti salvat relatia. Felicitari! :)
Da, iti dau dreptate...efortul trebuie sa vina de la amandoi, si in timpul relatiei dar si dac, mai e de salvat ceva dupa...
Multumesc ptr sfat si ganduri bune. pupici
acum 13 ani
nu ai pentru ce.in mine poti sa gasesti o persoana la care te poti descarca.pentru ca stiu si eu cata nevoie aveam sa spun cuiva prin ce trec.nu imi doream sa ma ajute ci doar atat: sa ma asculte. conteaza pe mine.ai incredere in tine si nu renunta la speranjta.pe mine asta m-a ajutat.pupici
acum 13 ani
>:D< :* :*
acum 13 ani
Cu aproximatie am trait si eu o asemenea poveste,trist este ca la mine a durat 15 ani.....sunt ani multi,draga mea asculta-ma si crede-ma sunt si barbati buni pe lumea asta numai ca trebuie sa te uiti mai atenta in jurul tau.Lasa trecutul sa fie trecut si priveste inainte daca el acum s-a purtat ca un mitocan cu tine gindeste-te peste ani cum va fi.Eu dupa atitia ani am intilnit un om deosebit si de 2 ani traim o adevarata poveste de dragoste,sunt doi ani in care in afara de draga,bine iubirea mea si alte dragalasenii nu ma scoate.Desi tu sustii ca acum de cind nu mai stati impreuna relatia voastra e alta.....NU fa greseli,asta nu e iubire,e disperarea ta sa nu ramii singura, asa am facut si eu si amarnic m-am inselat,nu-ti irosi anii cu un om care nu a stiut sa te pretuiasca si care nu te-a respectat,asculta-ma pina cind inca mai esti tinara.Din suflet iti doresc sa ai o viata asa cum o am eu acum,cind ma gindesc ca ptr omul care am suferit,am plins si mi-as fii vindut si sufletul ptr el si-a batut joc de mine atitia ani imi vine sa mor de ciuda,dar la vremea aia nu gindeam asa si nici nu aveam cu cine ma sfatui fiind singura printre straini,dar soarta mi-a suris si asta doar in momentul cind m-am hotarit sa o rup cu trecutul......sper ca ai inteles si Dumnezeu sa iti ajute.
acum 13 ani
Multumesc pentru sfaturi. Ma bucur ca ai gasit omul deosebit care sa te apterecieze asa cum esti. Asta nu i-mi da decat o maaare incurajare. Este rau, intradevar cand nu ai cu cine sa povestesti, sa te intelegi, sa te sustina sau sa ''i-ti deschida ochii''. Eu nu sunt intre straini dar sunt extrem de singura, din toate punctele de vedere.
Multumesc otr sfat si Dumnezeu sa i-mi lumineze si mie calea.
acum 13 ani
nu aveti posibilitatea sa va luati un loc numai al vostru unde sa locuiti o bucata de vreme fara sa fie influente din afara ? chiar daca ar fi numai o camera cu chirie pt. care trebuie sa munciti si sa va gospodariti amandoi.
acum 13 ani
Avem...doar am apartamentul meu...o camera, dar este f frumos si spatios..si totusi, la putina ''inghesuiala'' am ''cedat''.
acum 13 ani
n-ai vrea sa-mi scrii pe [email protected] ?
pt. ca forumul asta e pt. discutii mai la obiect.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua