ce sa aleg?

In primul rand,nu stiu cum ai putut sta cu un asemenea om,care,te-a inselat,te-a mintit,etc,etc.in al dolilea rand, nu inteleg ce ai mai cautat sa ai legaturi cu fostul sot,acum ei 2 vad ca sunt cei mai buni prieteni,actualul cu fostul..chiar daca este tatal copilului tau,asta nu inseamna ca trebuie sa aveti aceste legaturi amicale,isi poate vedea copilul,zic eu,stabliti de comun acord,cand si in ce fel,sau judecatorul,daca a fost si un divort,dar nu sa fiti ajutati de acesta.. vad ca v-ati dus la el in strainatate..si actualul, nu stiu de ce a acceptat,inca sa aveti legaturi cu acesta..chiar daca era saracie acasa,asta nu insemna ca trebuie sa faceti compromisuri de genul asta..cu copilul nu stiu ce relatie ai,dar vad ca nu este atasata de tine,inteleg ca-si iubeste tatal,dar trebuie sa inteleaga niste lucruri,pe care ar fi trebuit sa i le explici,ca isi vede tatal,atunci cand se poate..parerea mea este ca ai facut greseala sa plecati la el,sa fiti ajutati de el,sa fiti in preajma lui..dar fostul tau sot nu munceste,cum de sta toata ziua cu fetita?..tu inca nu te-ai desprins de aceasta relatie nociva,daunatoare pt tine, nu ai mers mai departe,nu ai lasat trecutul in urma si sa te concentrezi pe relatia actuala..e bine sa te gandesti la fericirea copilului,dar langa o mama nefericita,nu stiu el cat de fericit va fi..

multumesc pt raspuns insa am realizat ceva povestea fiind mai ampla decat ce am scris aici...ca uneori cautam disperati niste raspunsuri la ceilalti fara sa ne dam seama ca poate e mai mult de atat totusi in disperarea mea am reusit un lucru bun sa realizez ca am nevoie de fapt de un ajutor specializat.. si multumesc pe aceasta cale doamnei psiholog Iulia Elena Pasarin care incearca sa ma ajute ...si multumesc si celorlati care incearca prin sfaturi sa aline sau sa ajute la suferintele celorlalti.numai am nevoie de raspunsuri aici voi pastra legatura cu doamna psiholog si poate si ceilalti ar trebui sa incerce si sa accepte ca uneori chiar avem nevoie de ajutor psihic...asta nu inseamna ca suntem nebuni.,va doresc o zi minunata si liniste pentru sufletul fiecaruia

Ma bucur ca doamna respectiva a gasit un sprijin si ajutor.As vrea sa va povestesc viata mea si faptul ca sunt intr-o mare dilema deoarece nu vreau sa fac o greseala.Am 26 de ani si sunt casatorita de 4 ani atunci cand a inceput calvarul pentru mine.Sotul meu a inceput sa joace la jocuri de noroc(aparate) la 3 luni dupa casatorie si de atunci ma lupt cu toate singura.Cu lipsuri materiale,cu grijile,cu cas,cu indiferenta lui si cu multe alte lucruri care mi s-au intamplat.Singura mea bucurie este fetita mea de 3 ani pe care o iubesc si nu vreau sa o fac sa sufere.Problema este ca deabia acum am realizat ca ma lupt singura cu morile de vant si nu voi reusi ca barbatul langa care am hotarat sa-mi petrec viata nu se va schimba.Am hotarat sa dau divort numai ca pana sa se intample lucru asta am cunoscut un barbat care cunoaste toata situatia in care ma aflu si pe care il iubesc mult si el pe mine.Dar familia mea nici nu vrea sa auda de divort deoarece e fetita la mijloc.Iar eu nu stiu ce sa fac sa-mi ascult inima sau sa fac cum zic ceilalti,deoarece nu vreau ca mai tarziu fetita mea sa ma judece sau sa nu fie fericita.Ajutati-ma va rog mult.

nu sunt tocmai eu persoana potrivita sa raspund dar nu ma pot abtine sa nu dau o parere sau mai bn zis sa iti spun ce patesc eu poate de aici deduci mai multe...sa stii ca e adevarata povestea tata sau mama la copil numai gasesti...eu am aflat pe propia piele si uneori sa stii ca ma doare ca am ales despartirea de sotul meu chiar daca erau atatea pobleme dar acum cand ma gandesc la bucuria si zambetele de fericire atunci cand fata mea era cu noi doi ma doare...si eu am patit ca tn apoi din greseala am ajuns mai grav...toata lumea spune sa ne gandim si la noi la fericirea noastra ..adevarat insa sa retinem ceva sau cel putin pt mn fericirea mea e copilul...pt ca suntem mame...eu te inteleg ce simti poate daca ai epuizat toata lupta de a indrepta casnicia ai putea pleca dar numai daca ai epuizat tot..eu am momente cand regret atat de mult ca nu am mai luptat...iar acum mi-a rasplatit d-zeu cu necazul in care ma aflu...nu ma mai pot ierta pe mn de asta nu pot merge mai departe,,,,cand ma gandesc la fata mea uit de toata bucuria mea de femeie daca un moment simt ca nue bn inebunesc al doilea tata va fi un nimeni pt totdeauna,,,mai ales cand copilul isi iubeste tatal...e sfasietor sa alegi intre iubirea de copil si iubirea pt suflet..e intradevar o dilema...o traiesc si ma chinuie asa cum te chinuie si pe tn..imi zicea cineva sa gandesc la rece optiunile de viata eu magandesc doar ca peste varsta de 30 ani poate iubirea nu va mai fi importanta si ma voi gandi la copil si atat..atunci ce voi mai putea face,,,?si pe mn ma v a judeca fata eu stiu..insa acum ma gandesc doar cum sa fac sa fie bn...ca si tn ma intreb...ajutorul e doar la noi asa cred ca asteptam ziua in care sa hotaram ce vrem de la viata,,,mult succes si capul sus,..,,evita depresia pe mn m-a distrus..

Iti multumesc pentru raspuns si imi pare rau sa stiu ca nu esti implinita pe toate planurile.Dar crezi ca daca ai fi stat langa sotul tau fetita ta nu ar fi observat ca lucrurile nu merg intre voi doi?Eu ma intreb si lucru asta ca daca accept sa continui o casatorie doar pentru fetita va avea de suferit si ea mai tarziu cand va creste si va intelege mai multe si de cealalta parte ma intreb daca nu va suferi ca nu e langa tatal ei?Eu cred ca as putea sa mai fac ceva in legatura cu sotul meu,dar va trebui sa stau langa el doar pentru fetita pentru ca eu sunt sigura de un lucru ca nu il mai iubesc si nici nu il voi mai iubi vreodata.Iar persoana de care m-am indragostit tine mult la fetita dor ca ea nu il va vedea niciodata ca pe un tata.Depresiva cred ca deaja sunt dar nu am cum sa merg la un doctor pentru ca sunt in Italia.Iar referitor la faptul ca fetita ta te va judeca nu se stie tu ai vrut si binele ei nu doar al tau.Si spun asta pentru ca fetita mea de 3 ani a avut numai lipsuri materiale datorita tatalui ei,am avut noroc de fratele meu pentru ca altfel nu stiu ce se intampla.Deci oare ia fost ei bine langa un tata asa?

da ai si tu dreptate mai ales ca spui ca u il mai iubesti deloc e f greu sa mai tii casnicia asa..sper doar sa iti fie bn pe toate planurile iar referitor la lume ar trebui sa nu ne pese ce zic ei pt ca nu simt ce simtim noi...sper sa gasesti curand calea care te va linistii...si iti doresc numai bn si tie si fetitei...

Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului

Acest comentariu a fost moderat de administratorul forumului