Postata de Nice cu 13 ani in urma.
Buna.
Am 41 de ani si sunt indragostita de un barbat minunat. A fost dragoste la prima vedere in urma cu aproape 2 ani si de atunci il iubesc din ce in ce mai mult. Numai ca fiecare dintre noi este casatorit. Relatia mea este practic terminata, din cauza unui sot violent, care amana divortul, iar mie imi este teama de el sa depun actele. Sper sa rezolv curand aceasta problema. Iubitul meu insa nu vrea sa renunte la relatia lui, desi ma iubeste.Nu stiu ce sa fac, mi-e din ce in ce mai greu sa traiesc departe de el, desi ne vedem destul de des. Simt ca nu mai pot sa-l impart. Dupa ce ne despartim nu ma simt bine, noaptea ma trezesc gandindu-ma la el, uneori plang, gandindu-ma ca e cu ea si simt ca mi se sfasie sufletul. Nu vreau sa renunt la el. Simt ca este sufletul meu pereche. Cum pot sa-l am langa mine?
acum 13 ani
Daca te iubeste, de ce nu vrea sa renunte la relatia lui? Cat de sigura poti fi de sentimentele lui in aceastra situatie?
acum 13 ani
Asa cum am vazut din ceea ce spui exista pe o parte comuna intre voi doi si anume teama de a renunta la o relatie care dupa cum spui tu este practic terminata(despre el spui ca nu vrea sa renunte la relatia lui)
Asta iti aduce multa suferinta si, in loc sa te simti implinita iti provoaca multa suferinta
Poate ca este momentul asa cum ai si postat intrebarea de la inceputul mesajului tau sa vezi ce poti face ca sa nu mai suferi si ma refer la o reflectie interioara astfel incit sa iti aduca lumina in viata ta si ca alegerile tale sa fie in acord cu tine asa incit sa te simti iubita, implinita si sa nu iti mai simti sufletul sfisiat
Liliana Puchea
Consiliere Psihologica, MS
Tel 0722 207 760
Adresa cabinet : str. Academiei, nr 7-9 , et.1, cam 21-22
www.psihoterapiecabinet.com.ro
acum 13 ani
Din ce ne povestesti ,spui ca ai o relatie de 2 ani cu un barbat insurat
dar iti provoaca suferinta si stari de plans.
O astfel de relatie se numeste ,, relatie inchisa,, adica include anumite restrictii
( nu te poti vedea oricand cu el pt ca el are o sotie ...)si responsabilitati asumate din start
( stii de la inceput ca e posibil sa nu divorteze, stii de la inceput ca are o relatie de cuplu si din acest tablou ,,de familie,, face parte si sotia lui INEVITABIL )
Tu stii mai bine daca aceste responsabilitati au fost asumate sau nu!
Pana la urma aceasta situatie va trebui sa o rezolvati AMONDOI, nu doar tu,
sa comunicati deschis si fiecare sa-si spuna punctul de vedere privind situatia in care se afla.
Iti inteleg starea si dupa atata vreme, privind contextul in care te afli,e normal sa ai astfel de stari dar
ca sa il ai ,,langa tine,,
stii si tu ca e nevoie ca el sa simta si sa doreasca conform dorintelor tale .
Relaxeaza-te, priveste lucrurile pozitive din viata ta si alege bucuria in viata ta .
Alege sa fii o femeie libera si fericita!
NUmai bine iti doresc,
psihoterapeut Florentina BOCAI
acum 13 ani
Multumesc pentru raspunsuri.
Fiecare in parte are aspecte asupra carora voi reflecta. Sper sa-mi gasesc libertatea, linistea si fericirea. Fiecare din noi invata la un moment dat ca e important sa se valorizeze si sa nu mai astepte valoarea pe care i-o dau ceilalti.
As fi vrut sa aflu si parerea unui barbat. Cred ca ei nu inteleg zbaterile noastre, ale femeilor, nu iubesc cu tot sufletul, sau... au alte nevoi.
Nice
acum 13 ani
Nice,
Ai intrat intr-un joc unde regulile sunt foarte dure si probabil ca le-ati discutat de la inceput si le-ai stiut de la bun inceput.
Iubitul tau nu vrea sa renunte la sotia lui. Probabil ca sunt implicati si copii.
Este o situatie complicata si din pacate suferinta apare atunci cand "incalci" regulile jocului.
De exemplu acum, spui ca tu iti doresti sa fii mai mult timp cu el, ca nu mai poti sa-l imparti. Cand dorintele noastre devin foarte intense ne pot produce multa suferinta, pentru ca le transformam din simple dorinte, cum ar fi exemplu faptul ca iti doresti sa fii mai mult cu el in imperative categorice" Trebuie sa fiu mai mult tp cu el" Acest gen de a gandi iti provoaca foarte multa suferinta.
Inlocuieste aceasta gandire absolutista si catastrofizanta ca nu mai suporti si ca trebuie sa fii mai mult cu el spunandu-ti in mintea ta " Prefer sa fie alaturi de mine mai mult timp, dar asta este situatia acum"
In aceasta situatie ai doua varinate:
SA TE BUCURI PENTRU CE AI - pentru faptul ca ai in viata ta acest om minunat cu care petreci impreuna destul de mult timp cum spui
SAU SA SUFERI pentru ce nu ai. - faptul ca alege sa ramana si alaturi de sotia lui.
Este alegerea ta, dar probabil stii ca in situatiile astea exista pericolul ca nemultumitului i se ia darul...
acum 13 ani
Multumesc.
Voi incerca sa ma bucur pentru ce am, desi imi este foarte greu.Aceasta este situatia si incerc sa-l inteleg, numai ca ramane un gol in sufletul meu atunci cand e departe si doare, doare foarte tare, cred ca e singuratatea.
Va doresc numai bine
Nice
acum 13 ani
am cam aceeas problema
acum 13 ani
Am o poveste similara si mult mai veche.Din ce in ce mai greu pana realizezi ca ai lasat sa treaca viata pe langa tine.Stiu ca acum e tot ce iti doresti si ti se pare ca fara el nu mai ai rost.In realitate,barbatii sunt lasi,sunt fricosi si egoisti.De teama pierderii echilibrului atins odata cu intemaierea unei familii nu renunta la sotia lui iar faptul ca el va avea in continuare o familie si tu nu iti va aduce mereu doar neplaceri pt ca viata lui de cuplu va decurge in continuare cu weekend-uri,sarbatori,vacante,botezuri,cununii,etc iar tu vei avea doar de asteptat.Iar atunci cand va veni si la tine,dupa o asteptare ce ti se va parea vesnica si mistuitoare,vei fi plina de reprosuri,de frustrari si de amar,asa ca nu vei mai fi capabila sa-i oferi ceea ce asteapta de la tine.Vei incerca atunci sa-ti disimulezi zbuciumul de dragul lui si de teama ca-l vei pierde.Asa,el va ajunge cordonul ombilical intre tine si lume.
acum 13 ani
pentru Nice.
cred ca cel mai bine ar fi sa renunti la ceasta relatie. Dupa cum spui aceasta relatie nu ti-a adus prea multa fericire, caci te scoli noapte si plingi, iar plinsul nu este de fericire.Analizeaza in ultimii doi ani cit ai fost fericita si cit ai suferit din cauza acestei nelatii.Gindeste daca prin aceasta relatie nu afectezi si fericirea celor din jur: sotul tau, copii tai, sotia prietenului tau, copii prietenului tau.Cred ca incerci sa-ti fauresti o fericire provocind suferinta multa celor din jur.Daca tie ti-ar fi rapit cineva sotul si te-ar lasa sa-ti cresti singura copii, sau daca te-ar separa de copiii tai ti-ar convenii??? Te-ai intrebat ce inseamna intr-o casnicie c copii mei si copii sotului meu? O casnicie nu se consuma numai in pat, ci are multe implicatii si multe responsabilitati.Inainte de de alua o hotarire gindestete la copii tai. NIp***aDATA un tata vitreg nu-si iubeste copii ca un tata adevrat.
Dupa parerea mea cel mai bine este sa pui capat aceastei relatii, suferi un timp, dar apoi lucrurile se vor indrepta . Incearca sa nu te mai vezi cu prietenul tau.
Spui ca sotul tau a inceput sa devina violent. Intreaba-te de ce? ce ai fi vrut sa spuna cind te intorci acasa dupa ce ai savirsit adulter BRAVO, bine ai venit acasa! Incearca sa te pui in pielea lui. Tu ce-ai fi facut daca ai fi aflat ca sotul tau are o relatie extraconjugala? te-ai fi bucurat, l-ai fi felicitat?
As vrea sa stiu parea ta fata de cele ce ti-am scris.
acum 13 ani
am mincat citeva litere, le pun data viitoare:
acum 13 ani
Nu pot renunta la barbatul pe care-l iubesc. Nu vreau sa provoc suferinta nimanui, de aceea sufar eu. In privinta copiilor, sunt mari, iar copilaria alaturi de un tata violent nu a fost cel mai bun lucru pe care l-am oferit. Sotul meu a fost violent mereu, iar eu i-am ramas alaturi doar pentru copii. 23 de ani nu crezi ca e suficient sacrificiul?Relatia cu el era terminata inainte sa apara in viata mea acest om minunat. M-am simtit vinovata mult timp. Eu nu cred ca-si face sotia sa sufere, el sufera mai mult ca e obligat sa se imparta. Cum crezi ca se simte? E comod? Tu ce-ai face daca ai intalni o persoana alaturi de care simti ca poti trai cum ai visat o viata? Amandoi stim ce obligatii avem. Suntem persoane responsabile. Am plans impreuna cautand solutii, sa nu ranim pe nimeni. E greu pentru amandoi. Dar nu cred ca avem puterea sa renuntam si nu e vorba numai de relatia intima. Totul e armonios. Copiii cred ca sunt o parte din persoana pe care o iubesti si daca vrei sa-i fie bine vezi lucrurile asa si ajungi sa-i iubesti.
Multumesc pentru sfaturi.
Sa fii fericit!
acum 13 ani
....hmmm...se zice mai sus ca iubitul tau nu vrea a renunte la sotie..!...poate nu vrea sa renunte la ..la familia copiilor...e foarte greu si au dreptate majoritatea celor de mai sus..in felul lor si...si atuncea cind nu esti implicat este cel mai usor sa judeci pe cineva si sa dai sfaturi...cred ca cel mai mult ar trebui sa ti cont de parerea specialistilor de mai sus...par a fi cele mai obiective opinii...trebuie sa-ti clarifici exact ce astepti TU de la relatie ...cum vrei sa se finalizeze...daca vrei o familie cu el...daca iti ajunge doar iubirea lui ...gelozia este naturala dar...nu-i cea mai buna in situatia asta...mi-ar place sa stiu cum gindesti global aceasta situatie...
acum 13 ani
Nice, fii fericita ca iubesti si simti ca esti iubita !!! Restul ....nu mai conteaza....traieste clipa !!!
Eu am 44 ani si o casnicie de 25 ani langa un barbat care mi-a facut viata un calvar. Nu am indraznit sa "calc stramb", nu pentru ca nu mi-as fi dorit, ci pentru ca simteam ca-mi insel copiii.
Acum regret, copiii sunt mari ( 24 si 14 ani ), pleaca in oras cu prietenii lor, iar eu raman acasa alaturi de un barbat pe care imi e din ce in ce mai greu sa il suport.
Mi-am ratat viata langa el, as fi putut sa divortez din primul an si poate acum as fi fost si eu fericita. Simt nevoia sa iubesc si sa fiu iubita de un barbat !!!
acum 13 ani
Dupa cum spuneai, ai fi putut divorta in primul an, si totusi ai facut si cel de-al doilea copil, de ce? Stiu ca e greu, nu judec pe nimen, nu ar fi trebuit sa iti fie frica de el, meritai sa iti traiesti viata, copiii te-ar fi inteles. Niciodata nu e tarziu...
acum 13 ani
Cris, e o poveste atat de lunga............ca nici nu prea vreau sa-mi amintesc. Alterneaza....are si perioade cand e ok.....dar, cand zic si eu ca e mai bine, atunci face ceva , de zici ca face intentionat. Cel de-al doilea copil l-am facut pt. ca baiatul si-a dorit enorm un frate/o sora...si nu regret....ei mi-au dat putere ...sunt niste copii minunati, cuminti si ....pentru ei traiesc !
acum 13 ani
Am si eu o relatie cu un barbat insurat pe care-l iubesc enorm de mult. Avem o relatie de mai bine de trei ani. Am fost foarte fericita la inceput, am simtit ca ma iubeste cu adevarat si am acceptat cu usurinta faptul cum ca e insurat. De la un timp simt cum se indeparteaza de mine si mi se rupe sufletul. Nu-mi doresc decat sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca ma iubeste dar se intampla foarte rar. Sufar ca un caine in lant dar nu pot sa-l parasesc si chiar imi este frica sa ma gandesc la faptul ca intr-o zi nu o sa mai fim impreuna. El spune ca nu-si mai iubeste sotia si chiar il cred insa cred ca ramane impreuna cu ea din interes. Cum sa fac sa nu mai sufar?
acum 13 ani
Am 30 de ani sunt maritata de 6 ani si am un copil minunat, am fost o familista convinsa judecam femeia care inseala,zic am fost pentru ca acum sunt foarte schimbata si asta din cauza geloziei nu din partea mea ci din partea sotului care nu a avut incredere in mine 6 ani imi repeta intruna ca eu il insel si nu am facut-o. Dar intr-o zi inevitabilul s-a produs in urma cu o luna mai grav e ca tin la persoana respectiva si nu i-am spus ,nu stiu daca e bine sa ai spun ca tin la el ......In conditiile in care el stie ca sunt maritata si mai rau l-am parasit pe sotul meu..................Acum stau si ma gadesc cat de bine am procedat sau daca am procedat bine......Offfffffffffffff nu vreau sa par nici penibila in fata lui sa ai spun "Sti X eu tin la tine "
acum 12 ani
Buna...am si eu o problema,stau cu un baiat dar numai suntem fericit unul cu celalalt...stam impreuna sapte luni si mai intai a fost fffff bine,dar acuma deja ne-am plictisit si nici numai discutam,numai comunicam unul cu celalalt...eu numaistiu ce sa fac mam saturat deja fffff mult si sunt fffff disperata...
acum 11 ani
buna ...tin foarte mult la un baiat..da el e cam orgolios mai indiferent cu mine.....da tin la el enorm..e di acelasi sat cu mine.....si vreau sa nu mai sufar dupa el..sal uit,,,ce trebuie sa fac...ajutati-ma va rog...
acum 11 ani
totul e bn cand se termina cu bn.nu trebuie sati deschizi sufletul in fata unui barbat,o spun din proprie experienta.si eu am suferit si poate ca mai sufar,dar nu mai vreau,cred ca imi ajunge.nuti exterioriza sentimentele ca dupa aceea isi bate joc de tn.am ajuns la concluza ca iubirea doare.
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua