borderline

Buna ziua! Eu sunt doar una dintre acele persoane diagnosticate cu acea tulburare. V-o spun eu,ca si pacient, nu incercati sa ii intrati in gratie, cu cat ne apropiem mai mult de cineva, cu atat suntem mai aproape de a rani acea persoana. iar daca o facem , fie numai o singura data,sa sufere, ne punem in cap ca totul in jurul nostru se intampla din cauza noastra. iar daca persoana respectiva ne spune ca am suparat-o, si ne evita pentru un moment,fie scurt sau mai indelungat, devenim agresivi, pentru noi nu exista o cale de mijloc,ori e alba,ori e neagra. intr-un moment,tot ce tu crezi ca ai creeat frumos in viata unui pacient cu borderline, in mintea noastra se schimba. comportamentul nostru se schimba de la o secunda la alta. din cauza vinovatiei pe care o simtim,devenim inutili in gandul nostru,iar daca afectiunea scade, devenim autoagresivi,folosim manip**area,e arma noastra secreta. fara ea,am fi morti. ajungem la fapte greu de suportat pentru "victima". daca tu vei simti presiune asupra ta din partea unui border, si vei vrea sa rupi total legatura cu el, te-ar putea face sa regreti ca l-ai cunoscut. te va cauta, te va ameninta (dar nu in sensul ca iti va face ceva rau,fizic), ci iti va spune simplu "fara tine nu pot sa traiesc,ma sinucid daca tu ma respingi", sau, o sa faca anumite lucruri care o sa iti dea de inteles ce vrea sa faca. depinde cat de avansata e aceasta "boala".eu , de exemplu,am avut multe incercari de sinucid,mai exact,cate victime,atatea incercari. am scapat. am trecut peste asta. insa nu datorita medicamentelor,nu a psihoterapeutului sau a unei clinici. o prietena,care, fara sa vrea,fara sa stie, s-a imprietenit cu mine. din fericire,dupa vreo 2-3 saptamani i-am spus despre Tulburarea mea,stiam de ea, iar ea a fost pregatita sa infrunte "bestia" din spatele unui corp normal uman. a avut mult de luptat, a vrut sa renunte de cateva ori,dar nu s-a lasat. asta,pentru ca intre timp a devenit cea mai buna prietena a mea. iar daca uneori se simtea o victima,stia sa puna bariera, ma indeparta,dar nu ma lasa nesupravegheata,nu puteam sa ma indepartez mai mult de 500 de metri,altfel imi spunea "daca pleci,e decizia ta". era suficient cat sa ma potoleasca. intre timp, ma invata sa comunic, incet incet, de pe o zi pe alta, cand gasea momentul potrivit, si daca eram destinsa, incepea discutii,pana eu am ajuns sa vorbesc tot mai usor cu ea. lucrurile s-au indreptata. inca mai am tulburarea,dar o gestionez mai usor. in doar 6 luni am evoluat enorm. dar numai datorita ei. m-a lasat sa imi caut victime, m-a lasat timp de 3-4 luni singura,sa vada daca ceea ce a facut ea,a avut efect. iar eu,ca un liber border scapat din lesa, am facut ce am stiut mai bine,am cautat victime. insa,miraculos, ele nu mai apareau. in schimb, m-am angajat, am un loc de munca,si reusesc sa ma descurc singura.insa cum a reusit sa ma schimbe,doar ea stie. azi,inca e prietena mea cea mai buna. inca mai am momente cand bestia vrea sa iasa afara din mine,inca am tendinta sa caut victime,dar ma calmez usor. imi axez concentratia pe altceva,de exemplu,ma uit la desene,e doar un exemplu,altii pot gasi altceva,dar foarte important sa nu aiba tenta negativa. tin sa mentionez ca pentru sanatatea mea mentala si sufleteasca,nu urmaresc filme gen drama sau horror . sub nicio forma. dar retineti ca atunci cand eu am aflat de tulburare, la prima incercare de sinucidere am scapat cu 30 de minute inainte de momentul decisiv, iar a doua oara,cu 10minute. deci,daca vreti sa ajutati un border, hotarati-va daca o faceti pana cand acestuia i se atenueaza boala,sau mai bine zis,pana invata sa traiasca cu ea,ori, nu o faceti deloc,fiindca veti creea un monstru.