Postata de Utilizator11540585064 cu 6 ani in urma.
Bună ziua. În urma cu 7 ani, persoana pe care am iubit-o cel mai mult, bunica mea a murit. Am plâns atunci încontinuu pentru vreo câteva zile și am crezut ca m-am adaptat cât de cât. Problema este ca simt ca pe zi ce trece cedez. De fiecare data când ma gândesc la ea simt o durere imensa. De fiecare data când cineva vorbește de moartea celor dragi simt ca ma sufoc. De atunci am impresia ca nu mai simt nimic în afara de durere. Nici prezenta părinților nu ma ajuta. De când ea a murit nu am reușit sa mai iubesc pe nimeni în nicio circumstanță. Da, țin la părinții mei însă nu se compara. Pur și simplu nu sunt capabila de a avea orice alt sentiment. Îmi e frica sa îmi pun încrederea în oameni sau sa ma atașez de ei. Singurul lucru care ma emoționează e ea. Am avut și gânduri suicidale însă am reușit sa trec de ele. Problema e ca în timp am încercat sa par puternica și sa îmi ascund aceaste sentimente atât de mult încât nu mai pot fi eu. Nu ma regăsesc nicăieri. Ajutor!
Adauga raspunsacum 6 ani
Buna seara! Starea de doliu este normala, si durerea este fireasca. Dar sunt multe lucruri pe care nu le spuneti aici, si nici eu nu voi intreba. Daca doriti sa discutam, ma puteti contacta si la adresa de mail stef.budacu@ adresa_web_filtrata
Toate cele bune!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua